Alte cereri. Decizia 4860/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 4860
Ședința publică de la 19 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Teodora Bănescu
JUDECĂTOR 2: Gabriela Carneluti
JUDECĂTOR 3: Magdalena Fănuță
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul formulat de recurenta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală G în contradictoriu cu intimata Polina prin procurator, împotriva sentinței nr.1573 din data de 25 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic, cu delegație la dosar, pentru Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală G, lipsind intimata Polina.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Consilier juridic, pentru Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală G depune la dosar taxa de timbru de 2 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.
Curtea, apreciind cauza în stare de judecată, a acordat cuvântul părții prezente asupra recursului.
Consilier juridic, pentru Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală G solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față
Prin sentința nr.1573 din data de 25 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, instanța a admis în parte acțiunea reclamantei Polina, în sensul că a obligat pârâta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală G să procedeze la înscrierea în registrul plantațiilor viticole, a terenului cu suprafața de 5000 mp. înscris în titlul de proprietate nr.150/8991/18.11.2008, tarlaua 45, parcela 1498/1 situat în loc. jud.
A fost respinsă ca prematură cererea pentru eliberarea autorizației de plantare și a fost obligată pârâta la 150 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut cu privire la tardivitatea cererii reclamantei în raport de dispozițiile art.3 din nr.64/2003, că momentul de la care curge termenul este data de 18.11.2008 când a fost emis actul de proprietate.
Cu privire la fondul cauzei, tribunalul a avut în vedere că suprafața de 0,50 ha menționată în titlul de proprietate, se regăsește în suprafața cu destinație de vie, precizată în procesul verbal din 09 mai 1947, act care atestă categoria de folosință pe care terenul a avut-o inițial și care justifică solicitarea reclamantei de înscriere a terenului în registrul de plantații viticole.
S-a mai reținut că reprezentanții pârâtei nu au cerut Ministerului Agriculturii o rezervă de plantare iar la nivel național există terenuri plantate cu de vie neînregistrate în registrul viticol, acestea reprezentând probleme pur scriptice ce justifică emiterea Ordinului nr.211/2007 care a abrogat ordinul anterior.
S-a constatat de către prima instanță că reclamanta a urmat procedura prealabilă, în sensul că a solicitat pârâtei pe cale administrativă înscrierea în registrul de plantații viticole a terenului pentru care a făcut dovada dreptului de proprietate cu înscrisurile depuse, cerere care nu a fost soluționată de pârâtă, deși este întemeiată.
Cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere, instanța a apreciat că este prematur deoarece cu toate că reclamanta a formulat cerere pentru eliberarea autorizației de plantare de vie înregistrată sub nr.1315/19.03 2009, pârâta în mod temeinic și în termen legal prin răspunsul dat a cerut acesteia depunerea unor acte într-un termen de recomandare, termen care la data soluționării cauzei nu expirase.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală G, invocând critici de nelegalitate și netemeinicie.
A susținut că reclamanta nu a făcut dovada obținerii unui drept de plantare nouă sau de replantare ori de plantare pe o rezervă pentru a putea fi eliberată autorizația și a fi înscris terenul în registrul plantațiilor viticole, conform art.11 alin.2 din Legea nr.244/2002 republicată, coroborat cu nr.462/2006 și nr.532/2007 și că localitatea jud. G- unde se află terenul reclamantei- nu a fost stabilită ca areal viticol prin nr.225/2006.
S-a arătat de asemenea că motivarea instanței potrivit căreia DADR G nu a cerut rezerve de plantare este greșită, în condițiile în care aceste rezerve se stabilesc în funcție de condițiile pedoclimatice care permit înființarea și dezvoltarea acestei culturi, areale stabilite pe baza unor cercetări în domeniu, motiv pentru care în județul G, conform nr.225/2006, au fost stabilite ca areale viticole numai localitățile Târgu- J și, localitatea în care se află terenul reclamantei nefiind precizată ca areal viticol.
Recurenta a invocat că reținerea instanței de fond potrivit căreia terenul în suprafață de 0,5 ha înscris în procesul verbal încheiat la 09.05.1947 era plantat cu de vie nu poate fi luată în considerare, deoarece dreptul individual de replantare a viței de vie este valabil pe durata a opt campanii viticole care urmează după campania viticolă în cursul căreia a fost efectuată în totalitate defrișarea în totalitate a plantației de de vie.
Examinând sentința sub aspectul criticilor invocate, cât și în raport de dispozițiile art.304 ind.1 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursul este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Acțiunea reclamantei Polina vizează refuzul pârâtei DADR G de a înregistra în Registrul plantațiilor viticole suprafața de 0,5 ha situată în localitatea jud.G și de a-i elibera autorizația de plantare a acestui teren cu soiuri de de vie.
Potrivit art.10 din Legea viei și vinului nr.244/2002 republicată, înființarea plantațiilor de de vie se face în areale viticole delimitate din podgorii și centre viticole, cu excepția plantațiilor înființate pentru consumul familial sau în scop ornamental.
Dispozițiile art.11 al.1 din același act normativ, prevăd că în arealele viticole sau în extravilanul localităților din afara arealelor viticole,înființarea de plantații de de vie pe o suprafață de peste o,1 ha de operator economic sau de familie și extinderea peste această limită a celor existente, se pot face numai în baza autorizației de plantare, eliberată de direcțiile pentru agricultură și dezvoltare rurală județene, potrivit normelor metodologice de aplicare a acestei legi.
Autorizația de plantare/replantare de vie și deînscriere în Registrul plantațiilor viticole se eliberează pe baza unui drept de plantare nouă sau de replantare ori de plantare pe o rezervă,conform alin 2 al aceluiași articol.
Din dispozițiile sus menționate rezultă că înființarea plantațiilor de de vie pe o suprafață mai mare de 0,1 ha se poate face numai în baza autorizației de plantare/replantare eliberată de direcția pentru agricultură și dezvoltare rurală județeană, iar această autorizație de plantare/replantare și de înscriere în Registrul plantațiilor viticole, se eliberează pe baza unui drept de plantare nouă sau de replantare ori de plantare pe o rezervă.
În speță se constată că cererea reclamantei de înregistrare a terenului său în Registrul plantațiilor viticole nu îndeplinește condițiile cerute de dispozițiile legale menționate.
Întrucât terenul reclamantei depășește suprafața de o,1 ha, autorizația de înregistrare a terenului în Registrul plantațiilor viticole se poate elibera numai în baza unui drept de plantare nouă sau replantare pe aceeași suprafață, acordat de direcția pentru agricultură și dezvoltare rurală județeană în baza unei cereri depuse la sediul acesteia cu cel puțin o lună înainte de data înființării plantației.
Această cerere, conform art.10 alin.1 din Hotărârea nr.1134/2002 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr.244/2002 republicată, trebuie să conțină toate informațiile necesare pentru completarea autorizației de plantare și trebuie să fie vizată de specialistul de la centrul agricol teritorial și de inspectorul teritorial al Inspecției de Stat pentru Control Tehnic.
În consecință cum reclamanta nu a făcut dovada că în prealabil a obținut un drept de plantare a terenului său în condițiile arătate, în mod greșit prima instanță a obligat pârâta să procedeze la înscrierea terenului său în Registru plantațiilor viticole.
Această cerință, potrivit dispozițiilor legale mai sus arătate, este prevăzută și pentru eliberarea autorizației de plantare.
Față de cele arătate, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, se va admite recursul, va fi modificată sentința atacată, în sensul că se va respinge acțiunea reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite recursul formulat de recurenta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală G în contradictoriu cu intimata Polina prin procurator, împotriva sentinței nr.1573 din data de 25 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-.
Modifică sentința în sensul că respinge acțiunea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
24 2009
Președinte:Teodora BănescuJudecători:Teodora Bănescu, Gabriela Carneluti, Magdalena Fănuță
