Alte cereri. Decizia 497/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 497/CA
Ședința publică din 05 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgiana Pulbere
JUDECĂTOR 2: Claudiu Răpeanu
JUDECĂTOR 3: Adriana Pintea
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul promovat în contencios administrativ și fiscal de recurenta reclamantă, cu sediul în C,-, județ C, împotriva Sentinței civile nr.661/18.06.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ, cu sediul în C,- C, județ C, având ca obiect refuz acordare drepturi.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat, pentru recurenta reclamantă -, în baza împuternicirii avocațiale nr.81110/2009 depusă la dosar, iar pentru intimata pârâtă consilier juridic în baza delegației nr.9922/04.11.2009 pe care o depune la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită, în conformitate cu dispozițiile art.87 și urm.Cod pr.civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că recursul este declarat și motivat în termen.
Apărătorul recurentei reclamante depune un înscris reprezentând adresa nr.849/04.11.1991 din partea Ministerului Justiției.
Reprezentantul convențional al intimatei pârâte depune practică judiciară, respectiv Deciziile nr.55 și nr.56 din 22 martie 2000 pronunțate de Curtea Constituțională, referitoare la excepția de neconstituționalitate a disp.art.13 al.1 și al.2 din Decretul-lege nr.118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 06 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri.
Întrebate fiind, părțile arată că nu mai au înscrisuri de depus sau cereri prealabile de formulat, apreciind dosarul în stare de judecată.
Curtea, luând act că nu mai sunt înscrisuri de depus sau cereri prealabile de formulat și socotindu-se lămurită, în conformitate cu dispozițiile art.150 Cod pr.civilă, constată dezbaterile încheiate și acordă cuvântul asupra fondului.
Avocat, având cuvântul pentru recurenta reclamantă, solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, desființarea sentinței recurate și admiterea acțiunii reclamantei cu obligarea intimatei pârâte la acordarea drepturilor prevăzute de lege.
Arată apărătorul recurentei reclamante că, în dosarul nr- al Tribunalului Constanța la fila 7, există adresa Ministerului d e Interne trimisă autorului recurentei, din care rezultă că a fost dislocat în anul 1951 din zona frontierei de vest în localitatea, județul I, iar în anul 1955 i s-au ridicat restricțiile domiciliare.
Prin adresa nr.848/04.11.1991, (fila 8 din dosar) trimisă surorii recurentei reclamante, Ministerul Justiției confirmă că autorii acesteia au fost dislocați din zona de vest - județul I, iar ulterior au fost strămutați în județul G în localitatea Nouă, unde la data de 08.03.1952 s-a născut reclamanta, iar ridicarea restricțiilor domiciliare s-a făcut în anul 1955 întregii familii.
Învederează apărătorul recurentei reclamante faptul că, la apariția Decretului Lege nr.118/1990 familiei sale, inclusiv ei, le-a fost recunoscută calitatea de beneficiari ai prevederilor actului normativ indicat, fiind încadrați în prevederile art.1 lit."d".
Datorită faptului că celorlalți membri ai familiei recurentei reclamante li s-au modificat hotărârile emise de comisia specială de aplicare a decretului lege menționat, în sensul schimbării încadrării de la art.1 lit."d" la art.1 lit."e" - persoană strămutată, solicită instanței modificarea încadrării sale de la art.1 lit."d" la art.1 lit."e" din Decretul-lege nr.118/1990, prin admiterea recursului, desființarea sentinței recurate și pe fond admiterea acțiunii cu obligarea pârâtei intimate la acordarea drepturilor prevăzute de lege; fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul convențional având cuvântul pentru intimata pârâtă DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ C, solicită instanței respingerea recursului, cu motivația că, instanța de fond în mod corect a reținut că recurenta reclamantă a avut domiciliu obligatoriu în perioada 1952 - 1955, fiind născută în perioada de strămutare cu domiciliul obligatoriu al părinților.
Arată reprezentantul convențional al intimatei pârâte că, reclamanta prin actele eliberate de organele oficiale a dovedit numai strămutarea părinților, neproducând dovezi din care să rezulte o strămutare ulterioară, așa încât reclamanta a fost încadrată la art.3 lit."c" tot pentru domiciliu obligatoriu.
Față de cele expuse, reprezentantul convențional al intimatei pârâte depune două decizii ale Curții Constituționale nr.55 și nr.56 din 22.03.2000, arătând că de la data de 07 august 2000, data publicării în Monitorul Oficial, C nu mai poate modifica (revizui) hotărârile deja emise de fostele comisii pentru aplicarea Decretului-lege nr.118/1990 și deci nici Hotărârea nr.2420/05.11.1991 emisă pentru recurenta reclamanta -.
Arată reprezentantul convențional al intimatei pârâte faptul că, în cauza de față nu este vorba de o încălcare a legii, recurenta reclamantă fiind corect încadrată ca persoană care a avut domiciliu obligatoriu, în baza documentelor depuse la acea dată pentru dovedirea persecuției politice suferite.
Curtea rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Asupra recursului în contencios administrativ de față, constată următoarele:
Prin acțiunea adresată Tribunalului Constanța - Secția civilă, asigurări sociale și litigii de muncă și înregistrată sub nr. sub nr.2128/118/25.03.2008, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se dispună:
- obligarea pârâtei la emiterea unei hotărâri prin care să modifice Hotărârea nr.2420/05.11.1991, emisă de Comisia pentru acordarea unor drepturi persoanelor persectuate din motive politice conform Decretului-Lege nr.118/1990, în sensul schimbării încadrării de la art.1 lit. "d" la art.1 lit. "e" din decretul lege sus-menționat;
- obligarea pârâtei la acordarea drepturilor ce i se cuvin reclamantei conform art.1 lit."e" din Decretul Lege nr.118/1990 și a prevederilor din Legea nr.232/2006.
Motivând acțiunea, reclamanta învederează în esență că, este fiica lui și, născută la data de 08.03.1952 în comuna -Nouă, jud.G, iar autorii săi, din motive etnice și politice, în baza Decretului nr.200/1951 au fost dislocați din zona de frontieră vest, respectiv din localitatea, jud.T, în localitatea -, jud.
Se arată că, ulterior, familia sa a fost strămutată din comuna -, jud.I în localitatea -Nouă, jud.G, unde la 08.03.1952 s-a născut ea, pentru ca la foarte scurt timp să fi fost din nou strămutați în localitatea, jud.B, unde la data de 10.10.1953 s-a născut sora sa, actualmente.
Având în vedere aceste restricții domiciliare, la apariția Decretului-Lege nr.118/1990 familiei sale și inclusiv reclamantei, se susține a-i fi fost recunoscută calitatea de beneficiari ai prevederilor actului normativ menționat, fiind încadrați în prevederile art.1 lit."d" și deoarece, ceilalți membri ai familiei au obținut modificarea hotărârilor emise de Comisia specială de aplicare a Decretului-Lege nr.118/1990, în sensul schimbării încadrării juridice de la art.1 lit."d" la art.1 lit."e", s-a văzut nevoită a solicita această modificare pârâtei.
Se învederează că, prin adresa nr.6604/27.02.2008 comunicată reclamantei la data de 10.03.2008, pârâta a încunoștințat-o că, revizuirea sus-menționatei hotărâri este de competența instanței.
Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepția necompetenței materiale a secției civile a Tribunalului Constanța, în raport de dispozițiile art.10 alin.1 din Legea nr.554/2004.
Prin Sentința civilă nr.156/23.04.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, s-a admis excepția necompetenței materiale și s-a declinat cauza în favoarea Curții de Apel Constanța, reținându-se în esență că, prin legea specială competența de soluționare a contestațiilor împotriva hotărârilor emise de Comisia pentru acordarea drepturilor persoanelor persecutate din motive politice conform art.7 al.4 din Decretul Lege nr.118/1990, astfel cum a fost modificat prin Legea nr.189/200o, aparține curților de apel.
Primind cauza spre competentă soluționare, Curtea de Apel Constanța - Secția contencios administrativ a procedat la înregistrarea acesteia sub nr.961/36/22.05.2008, în care pronunță Sentința civilă nr.791/CA/06.10.2008 Curtea de Apel Constanța, prin care s-a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Constanța în soluționarea cauzei și s-a dispus declinarea competenței în favoarea Tribunalului Constanța -secția Contencios Administrativ.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut în esență că, susținerea primei instanței cu privire la competența exclusivă a curților de apel, în ceea ce privește hotărârile emise în baza Decretului Lege nr.118/1990, nu poate fi îmbrățișată față de dispozițiile cuprinse în art.8 al.5 din legea specială, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.232/2006.
Constatând ivit conflictul negativ de competență, Curtea de Apel Constanța -Secția contencios administrativ, dispune prin aceeași hotărâre trimiterea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului.
Prin Decizia nr.158/15.01.2009 pronunțată în dosar -, ÎCCJ - Secția contencios administrativ, stabiliește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța -secția Contencios Administrativ, cu motivația în esență că, competența materială este dată de prev.art.10 al.1 din Legea nr.554/2004, cu referire la art.8 al.5 din nr.118/1990, astfel că, competența aparține Tribunalului Constanța - Secția contencios administrativ și fiscal.
Primind cauza spre competentă soluționare, Tribunalul Constanța - Secția contencios administrativ procedează la înregistrarea acesteia sub nr. 1958/118/25.02.2009, pentru ca, prin note scrise pârâta să fi solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, având în vedere că prin Decizia nr.3008/06.12.2007 privind acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă, reclamanta a fost încadrată la art.3 lit.c, respectiv domiciliu obligatoriu.
Prin precizările depuse la dosar de către reclamantă, se arată că, motivul solicitării revizuirii Hotărârii nr.2420/1991 l-a constituit adoptarea OUG nr.214/1999 potrivit căruia, familia sa a obținut decizii privind acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă, fiind încadrați la art.3 lit."c și d" din ordonanță, respectiv atât pentru stabilirea domiciliului obligatoriu, cât și pentru strămutarea într-o altă localitate, dovadă în acest sens fiind Decizia nr.1267/12.07.2007 emisă pe numele surorii sale, pe care o anexează la dosar.
Prin Sentința civilă nr.661/18.06.2009, Tribunalul Constanța - Secția contencios administrativ și fiscal respinge ca nefondată acțiunea dedusă judecății, reținând în esență că:
Prin Hotarârea nr.2420/05.11.1991 Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 a constatat că reclamanta se încadrează în dispozițiile art.1 lit. "d" din Decretul-Lege nr.118/1990 pentru domiciliu obligatoriu, și în consecință urmează a i se acorda drepturile stabilite de lege.
Reclamanta a avut domiciliu obligatoriu împreună cu părinții săi în localitatea jud. I, până la data de 27.08.1955 când s-au ridicat restricțiile domiciliare, așa cum rezultă din adresa nr. 76040/1991 emisă de Ministerul d e Interne.
Susținerea reclamantei că a fost strămutată ulterior în localitatea jud. B nu poate fi reținută întrucât nu au fost depuse înscrisuri doveditoare în acest sens.
De altfel, din Decizia nr.3008/06.12.2008 rezultă că, reclamantei i s-au acordat drepturile cuvenite potrivit art. 3 lit. c din OUG nr. 214/1999 tot pentru domiciliu obligatoriu și nu pentru strămutare.
Împotriva acestei hotărâri, în termen a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu motivația, în esență că, la dosar a depus înscrisurile din care rezultă clar strămutarea autorilor recurentei din motive politice în perioada 1951-1955, în mai multe localități din România și că în fiecare localitate în care au fost strămutați au avut domiciliu obligatoriu, depunând în acest sens în recurs adresa Ministerului Justiției - Direcția Instanțelor Militare nr.848/04.11.1991 adresată surorii acesteia, prin care se confirmă domiciliul obligatoriu și strămutarea autorilor recurentei reclamante în perioada 1951-1955.
Verificând actele și lucrările dosarului, Curtea în baza dispozițiilor art.312 Cod pr.civilă, admite recursul pentru următoarele considerente, în esență:
Recurenta - reclamanta, așa după cum rezultă din actele de stare civilă existente la dosarul cauzei, respectiv certificatul de naștere și certificatul de căsătorie seria - nr.-, s-a născut la data de 08.03.1952, fiica lui și, în localitatea -Nouă, jud.G, iar sora acesteia s-a născut la data de 10.10.1953 din părinții și, în localitatea, jud.
Probatoriul administrat în cauză conform disp.art.1169 cod civil face dovada că, din motive politice autorii recurentei reclamante au fost strămutați în perioada 1951-1955 în mai multe localități din România și că, în fiecare dintre localități au avut domiciliu obligatoriu, astfel:
- actele de stare civilă (fila 9 dos- - Trib.C-ța): certificat de căsătorie și certificat de naștere, prin care s-a dovedit că, recurenta, fostă, s-a născut la data de 08.03.1952, în localitatea -Nouă, județ G, unde aveau domiciliul obligatoriu, după deportarea autorilor săi din zona de vest - localitatea, jud.T, în baza Decretului I nr.200/1951;
- adresa Ministerului Justiției - Direcția Instanțelor Militare nr.849 din 04.11.1991, (fila 7 dos.recurs) prin care se confirmă că autorii recurentei au fost dislocați din zona de vest, în județul I, iar ulterior au fost strămutați în jud.G, localitatea -Nouă, unde s-a născut recurenta;
- actele de stare civilă (filele 88-89 dos.recurs): certificat de căsătorie și certificat de naștere, prin care s-a dovedit că sora recurentei, s-a născut la data de 10.10.1953 din părinții și, în localitatea, jud.B, ultimul domiciliu obligatoriu în care familia recurentei a fost strămutată și în care, a locuit până la ridicarea restricțiilor, în baza Decretului I nr.6100/27.07.1955;
- adresa Ministerului Justiției - Direcția Instanțelor Militare nr.848 din 04.11.1991 (fila 8 dos.recurs) adresată surorii recurentei, prin care se confirmă domiciliul obligatoriu și strămutarea autorilor recurentei și a surorii sale în perioada 1951-1955;
- adresa 76010/18.01.1991 emisă de Ministerul d e Interne - Direcția Secretariat ( fila 7 dos- al Trib.C-ța) la cererea înregistrată de autorul recurentei sub nr.- și din care rezultă că, a fost "dislocat la data de 18.06.1951, din zona frontierei de vest, în baza Deciziei nr.200, în localitatea -, jud.I",pentru ca "prin Decizia I nr.6100/27 iulie 1955, i s-au ridicat restricțiile domiciliare";
- Decizia nr.1267/12.07.2007 privind acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă în baza OUG nr.214/1999, emisă de Comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă, ce atestă că, are calitatea de luptător în temeiul art.6, raportat la art.1, coroborat cu art.3 lit."c și d" din OUG nr.214/1999.
Față de situația de fapt sus-expusă, și văzând și dispozițiile art.312 Cod pr.civilă, admițând recursul, Curtea reține că, în cauză recurenta a produs dovezi în sensul art.1169 Cod civil din care rezultă că "a fost strămutată într-o altă localitate", și astfel, vând în vedere aceste restricții domiciliare, apreciază că, în speță, sunt aplicabile dispozițiile art.1 din Decretul Lege nr.118/1990 republicat, conform căruia "constituie vechime în muncă și se ia în considerare la stabilirea pensiei și la celelalte drepturi ce se acordă, în funcție de vechimea în muncă, timpul cât o persoană, după data de 06 martie 1945, pe motive politice:
a)
b)
c)
d) a avut stabilit domiciliul obligatoriu;
e) a fost strămutată într-o altă localitate",
cu atât mai mult cu cât, și familiei recurentei i-a fi fost recunoscută calitatea de beneficiari ai prevederilor actului normativ menționat, fiind încadrați în prevederile art.1 lit."e", obținând schimbarea încadrării juridice de la art.1 lit."d" la art.1 lit."e".
Pe cale de consecință, Curtea odifică în tot hotărârea recurată în sensul că, admite ca fondată acțiunea formulată de reclamanta, obligând pârâta intimată DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ C la emiterea unei hotărâri, prin care să modifice Hotărârea nr.2420/05.11.1991 emisă de Comisia pentru acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice conform Decretului-lege nr.118/1990, în sensul schimbării încadrării recurentei reclamante - de la art.1 lit."d" la art.1 lit."e" din Decretul-lege nr.118/1990.
Totodată, Curtea dispune obligarea pârâtei intimată DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ C la acordarea drepturilor ce se cuvin recurentei reclamante, conform art.1 lit."e" din Decretul-lege nr.118/1990 și a prevederilor Legii nr.232/2006.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul promovat în contencios administrativ și fiscal de recurenta reclamantă, cu sediul în C,-, județ C, împotriva Sentinței civile nr.661/18.06.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ, cu sediul în C,- C, județ
Modifică în tot hotărârea recurată în sensul că, admite ca fondată acțiunea formulată de reclamanta.
Obligă pârâta intimată DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ C la emiterea unei hotărâri, prin care să modifice Hotărârea nr.2420/05.11.1991 emisă de Comisia pentru acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice conform Decretului-lege nr.118/1990, în sensul schimbării încadrării recurentei reclamante - de la art.1 lit."d" la art.1 lit."e" din Decretul-lege nr.118/1990.
Obligă pârâta intimată DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ C la acordarea drepturilor ce se cuvin recurentei reclamante, conform art.1 lit."e" din Decretul-lege nr.118/1990 și a prevederilor Legii nr.232/2006.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 05 noiembrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Jud.fond:
Red.dec.jud.-
Dact.gref.Sz -4 ex
Președinte:Georgiana PulbereJudecători:Georgiana Pulbere, Claudiu Răpeanu, Adriana Pintea
