Alte cereri. Decizia 517/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.517/CA
Ședința publică de la 24 noiembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leocadia Roșculeț
JUDECĂTOR 2: Violeta Elena Pinte
JUDECĂTOR 3: Dan
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra recursului introdus de - V, cu sediul în V,-, județul V, în contradictoriu cu Primarul Municipiului V a, împotriva sentinței civile nr. 176/CA din 16.06.2008 a Tribunalului Vaslui pronunțată în dosarul nr- având ca obiect alte cereri - rejudecare.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, lipsă reprezentanții părților.
Procedura completă.
Se referă, de către grefier, că dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 17 noiembrie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din această hotărâre. Din lipsă de timp pentru deliberare, s-a dispus amânarea pronunțării pentru astăzi 24 noiembrie 2008.
După deliberare,
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului de față;
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Vaslui sub nr.789/89 din 12 februarie 2007, reclamanta - - Vac hemat în judecată,"conform art.11 din Legea nr.554/2004", "Municipiul V, prin Primarul Municipiului V" și"Primăria Municipiului V - Serviciul Finanțelor Publice Locale", pentru a se dispune "anularea raportului de inspecție fiscală întocmit de Serviciul finanțelor publice locale din cadrul Primăriei V, la data de 29.09.2006, și obligarea Primăriei la plata cheltuielilor de judecată".
Prin sentința civilă nr.377/CA din 19 noiembrie 2007, Tribunalul Vaslui, admițând excepția de lipsă de calitate procesuală pasivă a Primăriei V - Serviciul finanțelor publice locale, a admis contestația formulată de - - V împotriva dispoziției nr.561/13.12.2006 a Primarului municipiului V, modificând raportul de inspecție fiscală întocmit de Serviciul finanțelor publice locale, la data de 29.09.2006 în sensul că stabilește pentru - - V că totalul sumelor datorate către Primăria V drept impozit pe clădiri la data de 16.05.2007 este de 1410,47 lei, Primarul municipiului V fiind obligat să plătească contestatoarei suma de 1200 RON cheltuieli de judecată.
Prin decizia nr.224 din 7 aprilie 2008, Curtea de Apel Iașia admis recursurile declarate de Primăria Municipiului V - Serviciul Finanțelor Publice Locale și - - V împotriva sentinței civile nr.377/CA din 19.11.2007, sentință pe care a casat-o, dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Vaslui, pe motiv că instanța de fond a acordat ceea ce nu s-a cerut.
Reținând că prima instanță nu a procedat la stabilirea cadrului procesual în cauză, respectiv dacă actul administrativ contestat - raportul de inspecție fiscală din 29.09.2006 al Serviciului finanțelor publice locale din cadrul Primăriei V - ca act premergător emiterii dispoziției nr.561/13.12.2006 a Primarului municipiului V, poate fi atacat separat de actul administrativ emis în cadrul procedurii"administrativ - jurisdicționale, urmată în fapt de
-2-
reclamantă", instanța de control judiciar a dispus ca, în rejudecare, să se verifice susținerile reclamantei privind efectuarea pretinsei renunțări la calea administrativ - jurisdicțională, în termenele și forma prevăzută în mod expres de art.6 din Legea nr.554/2004 și să se stabilească efectele ce decurg din eventuala nerespectare a condițiilor procedurale sus - evocate, pentru ca, funcție de obiectul acțiunii, să se verifice calitatea procesuală a organelor administrative chemate în judecată.
În rejudecare, - - V precizează, prin înscrisul aflat la filele 14-16 din dosarul nr-, că:"Obiectul acțiunii vizează anularea raportului - ca act administrativ unilateral - și este întemeiată pe prevederile art.1, 8 și 11 ale Legii 554/2004", că"Nu a fost urmată nici o altă cale administrativ - jurisdicțională de atac, astfel încât nici nu am avut de ce renunța la aceasta", că" Am solicitat, conform art.7 din Legea 554/2004, anularea actului fiscal unilateral - Raportul de inspecție fiscală, îndeplinind procedura prealabilă, în forma specială prevăzută de art.205-207 din OG 92/2003, și nu am înțeles a urma o jurisdicție specială, ci am îndeplinit o procedură prealabilă", că"ne aflăm în ipoteza reglementată de art.5 alin.2 din Legea nr.554/2004 și există dreptul de a sesiza, în temeiul art.1 și 8 din Legea nr.554/2004, instanța de contencios administrativ(evident cu respectarea procedurii prealabile reglementată de art.7 din Legea 554/2004 și Titlul IX al OG 92/2003)" și că"cererea în anularea Dispoziției Primarului este o cerere judiciară - o acțiune în contencios administrativ - și nu are natura unei proceduri administrativ - jurisdicționale".
Prin sentința civilă nr.176/CA din 16 iunie 2008, Tribunalul Vaslui, admițând excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Municipiul V și excepția inadmisibilității cererii, a respins cererea formulată de reclamanta - - V împotriva pârâților Municipiul V, prin Primarul municipiului V, și Primăria municipiului V - Serviciul finanțelor publice locale, respingând excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Primăria municipiului V - Serviciul finanțelor publice locale.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că actul a cărui anulare se solicită nu este emis de Municipiul V, prin Primarul Municipiului V, ci se Primăria V - Serviciul finanțelor publice locale, unitatea administrativ - teritorială chemată în judecată neavând calitate procesuală pasivă.
În ceea ce privește inadmisibilitatea cererii, prima instanță reține că reclamanta a contestat raportul de inspecție fiscală pe calea procedurii prevăzută de art.175 - 179 din G nr.92/2003, contestație ce a fost soluționată prin dispoziția emisă de Primarul municipiului V, sub nr.561 din 13.12.2006, dispoziție rămasă definitivă prin neexercitarea dreptului la contestație, în termenul de 6 luni de la comunicare, și că, raportat la dispozițiile art.6 alin.2 din Legea nr.554/2004, reclamanta, care a înțeles să exercite procedura administrativ - jurisdicțională, prin formularea contestației împotriva raportului de inspecție fiscală, nu mai poate ataca același act în contencios administrativ, cu respectarea procedurii prevăzută de art.7 din Legea nr.554/2004, astfel că, uzând de procedura prevăzută de OG nr.92/2002, cerere sa apare ca fiind inadmisibilă, considerente pentru care cererea reclamantei a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe, a introdus recurs reclamanta - - V, care critică hotărârea primei instanțe pe motiv că tribunalul nu a observat că:"am solicitat anularea raportului de inspecție fiscală întocmit la data de 29.09.2006, de Serviciul finanțelor publice din cadrul Primăriei V, deoarece prin acest raport s-a stabilit în mod eronat valoarea de inventar a clădirii societății pentru anii 2002, 2003, 2004, 2005 și 2006 și a cotei de impozit aferentă clădirii pentru anul 2005 și ianuarie-august 2006stabilindu-se debite pe care nu le datorăm cu titlu de impozit, dobânzi și penalității de întârziere", susținându-se că"între societatea noastră și pârâți a mai avut loc un litigiu, care a fost soluționat prin sentința nr.585/08.03.2006, rămasă irevocabilă, din care rezultă că pârâții, în mod greșit și ilegal, au aplicat cota de impozitare de 5%", apreciindu-se că"hotărârea dată se întemeiază pe o greșeală gravă de fapt, dându-se o apreciere eronată probelor administrate, fiind dată cu aplicarea
-3-
greșită a legii", "în baza art.163 Cod procedură civilă supunându-se atenției instanței faptul că trebuie luată în calcul excepția de lucru judecat" și solicitându-se"să luați în calcul faptul că - - V datorează Primăriei V - Serviciul finanțelor publice locale numai suma de 1.410,47 lei".
Ulterior momentului formulării și depunerii cererii de recurs, - - V face, la termenul din 20.10.2008, o serie de"precizări", susținând că"instanța de fond a reținut în mod eronat în hotărârea recurată că am contestat Raportul de inspecție fiscală pe calea procedurii prevăzute de art.175-179 din Titlul IX din G nr.92/2003, în realitate acesta fiind atacat la instanța de contencios administrativ în conformitate cu dispozițiile art.11 din legea nr.554/2004, după ce, în prealabil, s-a adresat, în conformitate cu art.7 alin.1 din același normativ, autorității emitente, solicitând revocarea acestui act administrativ unilateral,societatea neinvocând niciodată în drept, la instanța de fond,vreo dispoziție cuprinsă în G nr.92/2003 și neîntemeindu-și acțiunea pe art.175-179 din Titlul IX din G nr.92/2003", apreciindu-se că"instanța de fond a fost în eroare când a apreciat că acțiunea este inadmisibilă pentru motivul că am fi abordat inițialo procedură administrativ-jurisdicțională, pe care am fi părăsit-o, ne mai exercitând contestația administrativă în termen de 6 luni".
că"nu am abordat niciodată o procedură administrativ-jurisdicțională, ci acțiunea în contencios administrativ, în conformitate cu art.11 din Legea nr.554/2004 și cu respectarea procedurii prealabile prevăzute de art.7 alin.1 din aceeași lege", recurenta susține că instanța de fond nu a analizat practica Curții Constituționale, invocată în apărare, în condițiile în care reține în mod corect că raportul de inspecție fiscală este un act administrativ care poate fi contestat pe calea contenciosului administrativ, apreciindu-se totodată că în mod greșit s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Municipiul V, care este cel care are și personalitate juridică, actul administrativ atacat netrebuind să fie semnat de primar, în numele Municipiului V, pentru ca Municipiul V să aibă calitate procesuală, Serviciul finanțelor publice locale funcționând ca serviciu al orașului, fără personalitate juridică, astfel că actele serviciului sunt actele orașului.
Intimatul Serviciul Finanțelor Publice Locale V, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului, pe motiv că obligația fiscală a fost stabilită cu respectarea reglementărilor legale incidente și că în cauză nu operează prezumția autorității de lucru judecat, întrucât litigiul evocat a avut ca obiect o contestație la executare și nu o cerere de anulare a unui act administrativ.
Curtea, examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma situației de fapt mai sus reținute, a motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente constată următoarele:
Acțiunea reclamantei - recurente vizează anularea unui act emis în condițiile art.109 Cod procedură fiscală, republicat, astfel că natura raportului juridic dedus judecății nu poate fi alta decât cea stabilită prin art.1 Cod procedură fiscală, respectiv a unui raport juridic fiscal, privitor la administrarea impozitelor și taxelor datorate bugetului local, în speță bugetului Municipiului
Raportul juridic fiscal născut din verificarea efectuată de Serviciul Finanțelor Publice Locale din cadrul Primăriei V, în cursul anului 2006, finalizată prin raportul de inspecție fiscală încheiat la data de 29 septembrie 2006, este guvernat de dispozițiile Codului fiscal, în ceea ce privește dreptul material, și de cele ale Codului d e procedură fiscală, în ceea ce privește procedura de drept comun stabilită pentru administrarea taxelor și impozitelor datorate, în speță, bugetului local.
În operațiunea de administrare a impozitului pe clădiri, al cărui cuantum este contestat prin acțiunea de față, sunt implicate, într-un fel sau altul, atât unitatea administrativ - teritorială( care, potrivit art.21 alin.1 din legea nr.215/2001, republicată, este singurul subiect juridic de drept fiscal), cât și autoritățile și structurile acesteia, respectiv consiliul local (care, conform art.27 din același act normativ, are dreptul să instituie și să perceapă impozite și taxe
-4-
locale), primarul municipiului și serviciul public de specialitate, în speță Serviciul Finanțelor Publice Locale V, care lucrează în condițiile prevăzute de art.99 Cod procedură fiscală.
Ca atare, în limita competențelor ce le-au fost acordate, fiecare din structurile administrative menționate pot dobândi calitatea de subiect de drept administrativ și au a răspunde de legalitatea actelor emise în exercitarea atribuțiunilor conferite prin Legea nr.215/2001 și, în speță, și prin G nr.92/2003 privind Codul d e procedură fiscală.
În raport de acest cadru instituțional, incident în cauză, Curtea constată că prima instanță nu a stabilit pe deplin care sunt structurile administrative pe care reclamanta-recurentă a înțeles să le cheme în judecată, aceasta făcând referire, într-un mod incoerent, atât la Municipiul V, la Primarul Municipiului V, cât și la Primăria Municipiului V și la Serviciul Finanțelor Publice Locale
Ori, în aceste condiții, era imperios necesar să se ceară reclamantei să precizeze, fără echivoc, care sunt participanții la contenciosul administrativ de față, care sunt temeiurile de drept ale chemării în judecată a fiecărui subiect de drept administrativ în parte, precum și care este finalitatea urmărită prin demersul judiciar de față, în raport cu fiecare structură administrativă în parte.
Această clarificare se impunea, cu atât mai mult cu cât, în dreptul administrativ, calitatea procesuală nu este dată de existența sau inexistența personalității juridice de drept public, în accepțiunea dată acestui termen de art.21 alin.1 din Legea nr.215/2001, ci de capacitatea/competența administrativă, care reprezintă dreptul acordat unei structuri administrative de a emite acte în regim de putere publică și, corelativ acestui drept, obligația de a răspunde pentru legalitatea actelor administrative emise, ambiguitatea și imprecizia termenilor folosiți de reclamantă, pe parcursul procedurii administrative și a celei judiciare, nepermițând nici măcar în faza controlului judiciar să se realizeze o identificare corectă și deplină a sferei participanților la contenciosul administrativ de față.
Chiar dacă reclamanta a precizat că înțelege să atace doar raportul de inspecție fiscală, încheiat la data de 29.09.2006, de către Serviciul Finanțelor Publice Locale din cadrul Primăriei V, nu și dispoziția nr.561din 13.12.2006, prin care Primarul Municipiului Vas oluționat"contestația administrativă", formulată de reclamanta - recurentă împotriva actului încheiat în condițiile art.109 Cod procedură fiscală, republicat, prima instanță trebuia să stăruie, în condițiile stabilite de art.129 alin.5 Cod procedură civilă, pentru a se stabili care este cadrul procesual ales de reclamantă, dar și care este cadrul legal pe care acea în cauză putea și trebuia să-l urmeze, plecând de la constatarea că, prin raportul de inspecție fiscală, s-a arătat, în mod clar și categoric, că"Împotriva prezentului act se poate face contestație în termen de 30 de zile de la data comunicării, conform art.176(1) din G nr.92/2003", și că însăși reclamanta, în rejudecare, apreciază, chiar dacă într-o manieră personală, că dispozițiile art.205-207 din G nr.92/2003 sunt o "formă specială" de realizare a procedurii prevăzută de art.7 din Legea nr.554/2004.
Confuzia creată asupra cadrului procesual de rezolvare a acțiunii a fost mărită și de faptul că, în considerentele hotărârii atacate, s-a făcut referire la o așa zisă"procedură jurisdicțională", declanșată prin formularea contestației împotriva raportului de inspecție fiscală, fără a se observa că art.205 alin.1 Cod procedură fiscală stabilește că:"contestația este o cale administrativă de atac", fapt ce face ca actul - - V din 3 noiembrie 2006 să aibă valoarea unui"recurs administrativ", soluționarea acestuia realizându-se administrativ de structura administrativă ierarhic superioară Serviciului Finanțelor Publice Locale V, respectiv de Primarul Municipiului V, și nu prin parcurgerea unei proceduri administrativ-jurisdicționale, la care fac referire atât prima instanță cât și reclamanta-recurentă, în condițiile în care cea di n urmă realizează un mixaj lipsit de orice temei juridic între procedura de drept comun aplicabilă în materia contenciosului administrativ și procedura de drept comun instituită de Codul d e procedură fiscală pentru
-5-
administrarea impozitelor și taxelor datorate bugetului, definită ca atare de art.2 alin.1 Cod procedură fiscală.
Pe lângă neclarificarea cadrului procesual de soluționare a pricinii, prima instanță nu a clarificat pe deplin nici situația de fapt din prezenta cauză, omițând să verifice dacă, pe baza raportului de inspecție fiscală din 29.09.2006, pârâta a emis decizia la care face referire art.109 și, respectiv,art.85 Cod procedură fiscală, și, implicit, care este actul administrativ prin care impozitul pe clădiri a fost stabilit, în condițiile în care art.205 alin.3 Cod procedură fiscală obligă ca baza de impunere, respectiv pretinsa stabilire eronată a valorii de inventar a mijlocului fix, să fie contestată odată și împreună cu decizia de impunere.
Mai mult decât atât, nu s-a verificat care sunt sumele plătite de societate, pretins nereținute de către inspectorul fiscal în raport, astfel precum se afirmă în cuprinsul"contestației administrative" și nici dacă a avut loc sau nu reverificarea fiscală, pe care pârâta se pretinde că s-ar fi obligat să o efectueze, conform adresei acesteia, nr.23585 din 12 octombrie 2006.
Ca atare, constatând că nu s-a determinat, pe deplin și corect, care este sfera participanților la contenciosul administrativ fiscal de față, care este cadrul procesual ales de reclamantă și care este cadrul procesual aplicabil, independent de punctul de vedere al contribuabilului, că nu s-a stabilit dacă raportul de inspecție fiscală este cel care, în fapt și în drept, a dat naștere obligației fiscale contestate și dacă el putea fi atacat separat de decizia de impunere, și nici care este întinderea obligației fiscale, Curtea apreciază că reclamantei - recurente s-a încălcat dreptul la un proces echitabil, consacrat de art.21 alin.3 din Constituția României, revizuită, motiv pentru care recursul promovat de aceasta urmează a fi admis.
Având în vedere că, pentru stabilirea corectă a cadrului procesual și aflarea adevărului, se impune obținerea de lămuriri din partea reclamantei, precum și administrarea de noi probe, Curtea, raportat la dispozițiile art.20(1) din legea nr.554/2004, în temeiul art.312 alin.3 Cod procedură civilă, va casa hotărârea recurată și va reține cauza în vederea rejudecării ei pe fond.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite recursul introdus de - - V împotriva sentinței civile 176/CA/16.06.2008 a Tribunalului Vaslui, sentință pe care o casează.
Reține cauza în vederea rejudecării ei în fond.
Fixează termen de judecată la data de 26 ianuarie 2009 pentru care se vor cita părțile.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24 noiembrie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier,
red.jud.TD/28.11.2008
tehnored.gref.TN/2 ex.-02.12.2008
jud.fond- -Tribunal
Președinte:Leocadia RoșculețJudecători:Leocadia Roșculeț, Violeta Elena Pinte, Dan
