Alte cereri. Decizia 547/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr.547/CA
Ședința publică de la 23 noiembrie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Kamelia Vlad
JUDECĂTOR 2: Monica Costea
JUDECĂTOR 3: Adriana Gherasim
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul formulat în contencios administrativ de pârâta AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ, cu sediul în T,-, împotriva sentinței civile nr. 1276/26 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanții, toți cu domiciliul ales în T,-, județ T, având ca obiect alte cereri - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform disp. art. 87 și urm. din Codul d e procedură civilă.
Recursul este motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Instanța constată cauza în stare de judecată și având în vedere că se solicită judecata în lipsă, conform disp. art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă, rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față:
Prin cererea înregistrată sub nr- reclamanții, au solicitat în contradictoriu cu, calcularea și plata retroactivă a drepturilor salariale actualizate cu indicele de inflație, începând cu anul 2004 până în prezent reprezentând: suplimentul postului în procent de 20% din salariul de bază, supliment corespunzător treptei de salarizare în procent de 20% din salariul de bază, drepturi prevăzute de art. 31 alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată și efectuarea acestor înscrieri în contractul de muncă.
În motivare reclamanții au învederat instanței că, după republicarea din anul 2007 Legii nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, când s-a dat textelor o nouă numerotare, suplimentarea postului și suplimentului treptei de salarizare erau prevăzute la art. 29 alin. 1 lit. și d din lege; relevant este faptul că potrivit art. XIII din Legea nr. 251 /2006 prevederile art. 29 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 au reintrat în vigoare la data de 01.01.2007.
În concluzie, s-a arătat că atât prin Legea nr.188/1999 așa cum a fost modificată prin Legea nr. 251/23.06.2006 cât și prin Legea nr. 188 republicată și renumerotată sunt îndreptățiți la acest sporuri, fără nici o condiționare
Astfel, dreptul la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare constituie un drept de remunerare a muncii care face parte din conținutul complex al dreptului fundamental la muncă; ca atare, se arată, acest drept nu poate fi restrâns în mod abuziv și contrar echității impuse de societate democratică, potrivit art. 53 din Constituție.
S-a mai arătat că în conformitate cu dispozițiile art. 31 din Legea nr. 188/1999 pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariu de bază; sporul de vechime în muncă; suplimentul postului; suplimentul corespunzător treptei de salarizare; funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale în condițiile legii; salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legi privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici.
În drept, reclamanții și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art. 31 coroborat cu dispozițiile art. lit. f din Legea nr. 188/1999 și pe dispozițiile Legii nr. 193/2006, Legii nr. 142/1998; Legii nr. 251/2006.
Prin sentința nr.1276/26.06.2009 Tribunalul Tulceaa admis acțiunea și a obligat pârâtul să acorde fiecărui reclamant suplimentul postului în procent de 20% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 20% din salariul de bază, sporuri aferente perioadei efectiv lucrate începând cu data de 01.01.2004 și până la data pronunțării prezentei hotărâri, respectiv 26.06.2009, sume ce se vor actualiza cu indicele de inflație la data plății efective.
Pentru a pronunța aceasta sentința prima instanța a reținut, în esența, ca
în conformitate cu prevederile art. 31 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Prevederea legală privind compunerea salariilor funcționarilor publici a fost suspendată prin art. 44 din OG nr. 92/2004, text care a dispus expres că la data intrării în vigoare a acestui act normativ se suspendă aplicarea dispozițiilor art. 29 din Lega nr. 188/199 (în prezent art.31).
Ulterior, prin nr.OG 2/2006, au fost suspendate prevederile art. 29 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 ( în prezent art. 31) până la data de 31.12.2006. Prin modificarea adusă a dusă Legea nr. 188/1999 și Legea nr. 251/2006, lit. daa lin. 1 art. 29 care prevede suplimentul corespunzător gradului a fost modificată, în sensul prevederii suplimentului corespunzător treptei de salarizare.
Prin Ordonanța Guvernului nr. 6/2007 au fost reglementate drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar al legii de salarizare și altor drepturi ale funcționarilor publici, precum și dreptului salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, iar potrivit art.1 alin. 2 din nr.OG 6/2007, sistemul de salarizare cuprind salariile de bază, sporurile, premiile, stimulentele și alte drepturi.
Suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare se circumscriu noțiunii de sporuri care fac parte din structura salariului funcționarilor publici, așa cum rezultă din prevederile art. 31 alin. 1 din Legea nr. 188/1999.
Suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei sunt elemente componente ale salariului de bază al funcționarilor publici, așa încât devin aplicabile prevederile art. 37 din nr.OG 6/2007, text în temeiul căruia salariile funcționarilor publici se plătesc înaintea oricăror altor obligații de plată ale autorității sau instituției publice și ele nu pot face obiectul vreunei limitări sau renunțări.
În cauza de față sunt incidente și prevederile art. 1 din Protocolul adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, act normativ care, de altfel, face parte din dreptul intern ca urmare a ratificării Convenției de către România, prin Legea nr. 30/1994.
Potrivit prevederilor art. 11 din Constituția României, statul român are obligația de a îndeplini întocmai și cu bună credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte, iar tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.
Conform principiilor subsidiarității, garantarea drepturilor consacrate de convenție, care presupune atât respectarea acestora de către autoritățile naționale cât și înlăturarea consecințelor eventualelor încălcări suferite de titularii lor, se asigură, în primul rând, de fiecare stat contractant.
Raportându-se la dispozițiile art.1 din Protocolul adițional 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor Omului și libertăților fundamentale precum și la jurisprudența Curții (în hotărârea Gasus - împotriva Olandei, din 23.02.1995), prima instanța a reținut ca prin neacordarea efectivă a drepturilor aferente celor două suplimente a avut loc o încălcare a art. I din Primul Protocol adițional motiv pentru care, în baza art. 11 și art. 20 din Constituția României, s-a acordat prioritate reglementărilor internaționale, la care România a devenit parte prin ratificarea Convenției.
În acest sens s-a apreciat ca, în cauză reclamanții au avut o speranță legitimă, consacrată de însuși legiuitorul român, privind plata celor două suplimente salariale, aceștia fiind titularii unor interese patrimoniale care intră sub protecția instituită de art. 1 din Protocolul 1, dreptul lor de a primi sporurile având o bază legală.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta AJOFM T solicitând modificarea sentinței recurate și respingerea acțiunii motivat de faptul ca pârâta a aplicat corect legislația privind drepturile salariale ale reclamanților.
Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii recurate din prisma criticilor formulate Curtea apreciază întemeiat recursul pentru următoarele considerente:
Reclamanții, în calitatea de funcționari publici în cadrul AJOFM T, au solicitat obligarea pârâților la plata suplimentului postului în procent de 20% și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare în procent de 20%, precum și actualizarea acestor sporuri cu indicele de inflație până la data efectivă a plății.
Din petitul acțiunii se constată că temeiul acordării suplimentului postului și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare a fost indicat de către reclamanți ca fiind art. 31 alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici.
Potrivit dispozițiilor art.31 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, conform cărora "pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a) salariul de bază;
b) sporul pentru vechime în muncă;
c) suplimentul postului;
d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
În perioada 2004 - 2006, prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin nr.OUG 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.76/2005, și prin nr.OG2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006.
De asemenea, Curtea reține că în numerotarea anterioară republicării din anul 2007, art. 31 din Legea nr. 188/1999 era numerotat ca art. 29.
În aplicarea dispozițiilor actualului art. 31 (fost art. 29 din Legea nr.188/1999) - text introdus prin Legea nr. 161/2003 - Agenția Națională a Funcționarilor Publici a elaborat un proiect de act normativ privind salarizarea funcționarilor publici, proiect care instituia, conform dispozițiilor art. 29 din Legea nr.188/1999, mecanismul de stabilire a salariului funcționarilor publici, compus din cinci componente: salariul de bază, suplimentul postului, sporul de vechime, suplimentul corespunzător treptei de salarizare, alte prime și sporuri.
Însă acest proiect de act normativ nu a fost promovat până în prezent, astfel că nu există baza legală pentru calcularea (cuantificarea) și acordarea suplimentului postului și a suplimentului treptei de salarizare.
Astfel, Curtea apreciază că obligarea pârâtei la plata sporurilor respective în procent de 20% este lipsită de temei legal, neexistând nici o reglementare în baza căreia să se poată identifica acest cuantum.
În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație si Justiție în recurs în interesul legii, prin decizia XX din 21.09.2009, instanța suprema apreciind ca în lipsa unei cuantificări legale nu se pot acorda pe cale judecătoreasca drepturile salariale constând în suplimentul postului și suplimentul corespunzator treptei de salarizare.
Pentru a fi posibilă cuantificarea (calcularea) suplimentului postului și a suplimentului gradului, ca părți componente ale salariului funcționarilor publici este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea (executarea) art. 29 alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999, atribuție ce revine fie legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie Guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective din Legea nr. 188/1999.
Prin deciziile nr. 818/2008, nr. 819/2008 și nr. 820/2008, (toate fiind publicate în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 537 din 16 iulie 2008), Curtea Constituțională a constatat că prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) și art. 27 alin. (1) din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, "sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative".
În condițiile în care nu este reglementată modalitatea de calculare a suplimentului postului și a suplimentului gradului - acordarea acestor drepturi presupune, pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, iar, pe de altă parte, eventuala cuantificare de către instanță în raport cu diverse criterii, reprezintă o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr. 820/2008, în cuprinsul căreia s-a reținut expressis verbis că "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative", astfel că nu au nici competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este pasibil de exercitare efectivă.
Chiar dacă nu se poate lua în considerare suspendarea legală a aplicării textului art. 31 din Legea nr. 188/1999, Curtea a apreciat că nu se poate face în cauză o analogie cu situația litigiilor având ca obiect plata primelor de concediu cuvenită funcționarilor publici, întrucât în cazul acordării primei de concediu, dispozițiile Legii nr. 188/1999 erau lipsite de orice echivoc, sub aspectul cuantumului primei respective, dispozițiile art. 34 alin. (2) - devenit ulterior art. 35 alin. (2) - din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, prevăzând că "funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat".
Or, în cazul suplimentului postului și al suplimentului corespunzător treptei de salarizare nu există nicio dispoziție legală care să permită instanțelor să stabilească un cuantum al acestor sporuri, în condițiile în care instanțele nu au competența de a stabili ele însele acest cuantum, conform deciziilor Curții Constituționale sus arătate.
În raport cu decizia XX/21.09.2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii și de dispozițiile deciziilor Curții Constituționale menționate mai sus, Curtea apreciază că instanțele judecătorești nu au posibilitatea de a acorda un spor salarial al cărui cuantum nu a fost determinat de autoritățile competente.
Pe cale de consecință, față de considerentele expuse, Curtea va admite recursul și modificând în parte hotărârea atacată va respinge ca nefondată acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat în contencios administrativ de pârâta AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ, cu sediul în T,-, împotriva sentinței civile nr. 1276/26 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanții, toți cu domiciliul ales în T,-, județ T, având ca obiect alte cereri - drepturi bănești.
Modifică în tot hotărârea recurată în sensul că respinge acțiunea ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 23 noiembrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
03 decembrie 2009
jud.fond.
red.dec.jud.- 08.01.2010
2ex/11.01.2010
Președinte:Kamelia VladJudecători:Kamelia Vlad, Monica Costea, Adriana Gherasim
