Alte cereri. Decizia 554/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 554
ȘEDINȚA DE - 2010
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Carmen Ilie
JUDECĂTOR 2: Lavinia Barbu
JUDECĂTOR 3: Gabriel Viziru
GREFIER - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor privind recursurile formulate de pârâții ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE G- TG-J, împotriva sentinței nr.2238/27.11.2009, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică de la 17 februarie 2010, când cei prezenți au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi și care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în vedere deliberării a amânat pronunțarea pentru data de 03 martie 2010.
CURTEA
Asupra recursului de față se constată următoarele;
Prin sentința nr. nr.2238/27.11.2009, Tribunalul Gorja admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale a Finanțelor Publice
A respinge excepția inadmisibilității.
A admis acțiunea formulată de către reclamanta - SRL, împotriva pârâților Administrația Finanțelor Publice a municipiului Tg.J, Direcția Generală a Finanțelor Publice G și Administrația Fondului pentru Mediu.
Au obligat pârâtele Administrația Finanțelor Publice a municipiului Tg.J și Administrația Fondului pentru Mediu B să restituie reclamantei suma de 2386 lei, reprezentând taxă specială de poluare, achitată cu chitanța seria - 5 nr.- din data de 22.04.2009, actualizată cu indicele de inflație la data plății.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut din înscrisurile depuse în probațiune, tribunalul reține că autoturismul în cauză este din categoria M (1), are capacitatea cilindrică 1910 cm3.Autoturismul a fost fabricat în anul 2005 și înmatriculat pentru prima dată în Germania. A fost cumpărat de reclamant în data de 15.04.2009, care s-a prezentat la autoritățile române în vederea înmatriculării autoturismului pentru prima dată în România.
Problema de drept care s-a pus în cauza este dacă legislația internă potrivit căreia reclamantul ar datora taxa pe poluare este compatibilă cu prevederile legislației internaționale, comunitare și nu în ultimul rând celei naționale.
Potrivit OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, se datorează această taxă pentru autovehiculele din categoriile M(1)-M(3) si N(1)-N(3), astfel cum sunt acestea definite în privind omologarea de tip și eliberarea cărții de identitate a vehiculelor rutiere, precum și omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor si locuinței nr. 211/2003 (art 3). Autoturismul reclamantei nu intră în categoriile exceptate de la plata taxei pe poluare (art 3 alin 2 si art. 9 alin.1). Obligația de plata a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România (art. 4 lit. a), fără ca textul să facă distincția nici între autoturismele produse în România și cele în afara acesteia, nici între autoturismele noi și cele second-hand. Deoarece OUG a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2008 (art 14 alin 1), rezultă ca taxa pe poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele aflate deja în circulație înmatriculate în țară. Taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă (art. 5 alin 1).
Pentru a interpreta corect acest act normativ și a identifica intenția legiuitorului, Tribunalul a utilizat interpretarea teleologică (după scop): În expunerea de motive care însoțește proiectul de lege privind aprobarea OUG 50/2008 depus la Parlament sub nr. PL-x 536/10.09.2008, este menționat în mod expres că dacă nu s-ar fi promovat acest act normativ, o consecință ar fi fost facilitarea intrării în România a unui număr foarte mare de autovehicule second - hand cu vechime peste 10 ani, care ar fi fost achiziționate datorita prețului foarte mic. Așadar, se vrea ca taxa pe poluare, al cărui scop este, în principiu, corect - "poluatorul plătește" -, să aibă ca efect imediat diminuarea introducerii în România a unor autoturisme second - hand deja înmatriculate într-un alt stat membru.
Potrivit OUG 208/2008 pentru stabilirea unor măsuri privind taxa pe poluare pentru autovehicule, autovehiculele a căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cm3și care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene începând cu data de 15 decembrie 2008 se exceptează de la obligația de plata a taxei pe poluare pentru autovehicule, stabilită potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 (art. II). Aceste prevederi se aplică până la data de 31 decembrie 2009 inclusiv (art. III).
OUG 208/2008 a fost abrogată prin OUG nr. 218/2008 privind modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule. Conform art III al acesteia, (1) Autovehiculele M1 cu norma de poluare Euro 4 căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cm3, precum și toate autovehiculele N1 cu norma de poluare Euro 4, care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene în perioada 15 decembrie 2008 - 31 decembrie 2009 inclusiv, se exceptează de la obligația de plata a taxei pe poluare pentru autovehicule stabilită potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008. Autovehiculelor M1 cu norma de poluare Euro 4 căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cm3, precum și tuturor autovehiculelor N1 cu norma de poluare E 3, înmatriculate pentru prima dată în afară Uniunii Europene și care se înmatriculează în România, li se aplică taxele prevăzute în anexele nr. 1 și 2. Așadar, se creează o diferență de tratament fiscal între mașinile noi și cele vechi, înmatriculate în România după intrarea în vigoare a OUG 50/2008.
Rezultă că pentru autovehiculul second-hand în cauză, care face parte din categoria N1 si nu are norma de poluare Euro 4, reclamanta ar datora taxa de poluare, indiferent când are loc - după data de 1 iulie 2008 - prima înmatriculare în România.
Art. 90 par.l din Tratatul de instituire a Comunitarii Europene prevede:,Nici un stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor sate membre, impozite interne de orice natura, mai mari decât cele care se aplica, direct sau indirect produselor naționale similare".
Scopul general al art. 90 este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor. Acest articol se referă la impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai consistentă produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne.
Organele fiscale din România au invocat legalitatea încasării taxei, ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv a OUG 50/2008. Reclamanta a invocat nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementarii comunitare.
Instanța a constatat că, într-adevăr, în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național. Acesta rezultă din două argumente:
Constituția României: De la 1 ianuarie 2007, România este stat membru al Uniunii Europene. Potrivit art.148 din Constituție, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin 2), iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2 (alin.4).
De altfel, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare.
Jurisprudența Curții de Justiție Europene:. Prin Decizia în cauza Costa/Enel (1964), a stabilit că legea care se îndepărtează de Tratat - un izvor independent de drept - nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca bază legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială. Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior - or, în speță, taxa pe poluare a fost introdusă în legislația internă de abia în anul 2008.
De asemenea, în cauza Simmenthal (1976), a stabilit ca judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acesta contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale.
Analizând dispozițiile OUG 50/2008 cu modificările ulterioare, rezultă că pentru un autoturism produs in România sau în alte state membre UE nu se percepe la o nouă înmatriculare taxa de poluare, dacă a fost anterior înmatriculat tot în România. Dar se percepe această taxă de poluare la autoturismul produs în țară sau în alt stat membru UE, dacă este înmatriculat pentru prima dată în România.
Reglementată în acest mod, taxa pe poluare diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru: compărătorii sunt orientați din punct de vedere fiscal sa achiziționeze autovehicule second-hand deja înmatriculate în România.
Ca urmare a adoptării nr.OUG 218/2008, intenția legiuitorului de a influența alegerea consumatorilor a devenit mai evidentă: a fost înlăturată taxa de poluare pentru autoturismele noi, Euro 4, capacitate cilindrică mai mică de 2.000 cm3(or, este de notorietate că în România sunt produse autoturisme cu aceste caracteristici) care se înmatriculează pentru prima dată în România în perioada 15.12.2008 - 31.12.2009, astfel încât consumatorii sunt direcționați fie spre un autoturism nou, fie spre un autoturism second-hand deja înmatriculat in România. Se protejează astfel producția interna, aspect ce reiese explicit din preambulul nr.OUG 208/2008 si 218/2008, potrivita căruia: `Guvernul României se preocupă de luarea măsurilor care să asigure păstrarea locurilor de muncă în economia româneasca, iar la un loc de muncă în industria constructoare sunt 4 locuri de muncă în industria furnizoare.
OUG nr. 50/2008 este contrară art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinata să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, precum cel pentru care s-a achitat taxa de poluare în acest litigiu (Germania), favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate în România și, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse în România. Or, după aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte țări membre ale UE, atât timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor (, hotărârea din 7 mai 1987, cauza 193/85, Co- Srl).
Asupra încălcării art. 90 din Tratat prin crearea unui tip similar de diferență de tratament s-a pronunțat Curtea de la Luxemburg prin hotărârea din 11 august 1995, cauzele reunite C-367/93 la C-377/93, BV der en (discriminare între vinurile din Luxemburg și vinurile din fructe provenite din alte state membre), sau prin hotărârea din 7 mai 1987, cauza 184/85, Comisia Italia (bananele importate în Italia și fructele cultivate în Italia).
Tribunalul mai remarcă un alt tip de discriminare: între persoanele care au solicitat înmatricularea autoturismelor anterior datei de 1 iulie 2008 și cele care înmatriculează autoturisme ulterior; doar aceste din urmă persoane plătesc taxa de poluare, deși este evident că poluează și autoturismele primei categorii de persoane cele înmatriculate ulterior. Discriminarea este realizată de legiuitor care a legat plata taxei pe poluare de faptul înmatriculării, deși din preambulul OUG 50/2008 rezultă că s-a urmărit asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, ceea ce implică instituirea unei taxe de poluare pentru toate autoturismele aflate în trafic, potrivit principiului "poluatorul plătește".
Acest tip de discriminare se discută însă in raport de art. 16 din Constituție, art. 26 din Pactul Internațional din 16 decembrie 1966 cu privire la drepturile civile si politice, ratificat de România prin Decretul 212/1974 și a art. 1 si 2 din OG nr. 137 din 31 august 2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, dispoziții față de care nu este împlinit cadrul procesual (neprecizarea acțiunii în acest sens și nechemarea în judecată a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării).
Asupra excepției invocate, în urma analizării actelor aflate la dosar, tribunalul a reținut că este întemeiată urmând să fie admisă și în consecință, respinsă acțiunea față de pârâta DGFP
Se constată că DGFP G nu se află in raporturi juridice de natură fiscală cu reclamantul, astfel încât va fi admisă excepția invocată.
În ceea privește admisibilitatea cererii de față, s-a constatat faptul că prin cererea înregistrată sub nr.58537/21.10.2009 reclamanta a solicitat restituirea efectivă a sumei de 2386 lei reprezentând contravaloarea taxei de poluare pentru autovehicule.
Pârâtele în întâmpinare au invocat faptul că reclamanta nu a contestat decizia nr.22625/22.04.2009 emisă de a municipiului Tg-J, care este act administrativ fiscal în conformitate cu prevederile art.41 din OG nr.92/2003 în baza căruia s-a încasat suma de 2386 lei reprezentând taxa de poluare, însă în primul rând reclamanta nu a contestat această decizie, care este emisă conform dispozițiilor art. 6 din OUG nr.50/2008 și care se referă la calculul acestei taxe, iar în al doilea rând prin cererea înregistrată a solicitat restituirea taxei de poluare și nu refacerea calculului taxei, considerând că această taxă a fost introdusă în mod ilegal și discriminează cetățenii României față de ceilalți cetățeni din statele membre ale Uniunii Europene, încălcând astfel art.90 din Tratatul de aderare la UE. În consecință, tribunalul, precum și pârâta au fost investite cu o cerere ce vizează nelegalitatea obligării reclamantului la taxa de poluare ca urmare a primei înmatriculări în România a autoturismului cumpărat din Germania și calculul efectuat prin decizie care există la dosar.
Ordinul de plată a taxei de poluare nu poate fi apreciat ca fiind act administrativ tipic sau asimilat în raport de care să se formuleze plângere prealabilă. Ordinul respectiv emană de la intimata reclamantă, iar nu de la autoritatea administrativă. Reclamanta, apreciind că taxa solicitată de către pârâtă este nelegală în raport de legislația europeană, a formulat o cerere de restituire a sumei plătite cu acest titlu, cerere care i-a fost respinsă. Refuzul de restituire a fost apreciat ca un refuz nejustificat de a soluționa cererea, un refuz dat cu încălcarea dreptului reclamantei de a nu suporta o taxă exclusă de legislația comunitară. Acest refuz este un act administrativ potrivit art. 2 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 și în privința acestuia nu este obligatorie parcurgerea procedurii prealabile, conform art. 7 alin. 5 din aceeași lege.
În aceste condiții, acțiunea reclamantei trebuie privită ca fiind formulată în temeiul art. 1 alin 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 și este admisibilă.
În ce privește al doilea motiv de inadmisibilitate și acesta este nefondat deoarece acțiunea reclamantei nu este întemeiată pe îndeplinirea vreuneia dintre condițiile excepționale de scutire de la plata taxei de primă înmatriculare, ci pe caracterul nelegal al perceperii taxei în situațiile considerate de lege neexcepționale.
Este adevărat că Uniunea Europeană nu este împotriva perceperii unei taxe de poluare a autoturismelor, dar nu condiționează plata acestei taxe doar pentru anumite autoturisme sau anumite persoane, cu ocazia primei înmatriculări, în caz contrar reclamanta fiind în imposibilitatea de a folosi acest bun, ceea ce reprezintă atât o încălcare a dreptului de folosință ca un dezmembrământ al dreptului de proprietate, cât și o încălcare a dreptului la liberă circulație.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE G- TG-J, criticând-o pentru netemeinicie și neegalitate.
Împotriva sentinței a declarat recurs si, criticând-o pentru netemeinicie si nelegalitate.
In motivarea recursului a învederat ca in mod greșit instanta de fond a respins excepția inadmisibilității acțiunii in raport de obiectul acțiunii si dispozițiile art.8 din Legea nr.554/2004.Precizeaza de asemenea ca soluția instanței de fond este nelegala si nefondata întrucât OUG 50/2008 a abrogate taxa speciala de prima înmatriculare si este in acord cu principiile comunitare. si posibilitatea restituirii valorii reziduale a taxei.
In motivarea recursului, a Municipiului Tg.J, apreciază ca sentința este nelegala si netemeinica, întrucât petentul nu a parcurs procedura prealabila conform art.7 pct.7 din Legea 554/2004, cererea de constituire nu constituie contestație a actului fiscal.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate si dispozițiile legale incidente, dar si sub toate aspectele conform art.304 Cod procedura civila, retine următoarele.
In mod eronat a fost soluționata excepția inadmisibilității acțiunii invocate de către a Mun.Tg.J, apreciindu-se ca Decizia de calcul a taxei nu poate fi calificata act administrative tipic sau asimilat.
Decizia de calcul a taxei de poluare din 22.04.2009 emisa de către intimate Tg. J este un act emis de o autoritate publica, in executarea si in aplicarea unui act normativ cu putere de lege, OUG 50/2008, care produce efecte juridice asupra patrimoniului destinatarului si stabilește raporturi juridice intre parți. Decizia cuprinde chiar mențiunea expresa potrivit căreia actul se contesta in termen de 30 zile de la data comunicării sub sancțiunea decăderii la organul fiscal competent conform art.209 alin.1 din OG 92/2003.Prin urmare, decizia se circumscrienotiuniide act administrativ așa cum este definit de art.2 din Legea 554/2004 si supus procedurii contestației conform art.1 si 7 din Legea 554/2004.
In raport de aceste considerente sunt necesare verificări suplimentare de fapt referitoare la modul de comunicare a Deciziei si conform dispozițiilor legale incidente, la calificarea cererii de restituire formulate de reclamant prin care se afirma nelegalitatea Deciziei. Simpla cererea de restituire, fara a fi necesara contestația actului de stabilire in particular a taxei este suficienta in ipoteza solicitării diferenței de cuantum datorate potrivit OUG 50/2008 modificata.
In toate cazurile, instanta de fond nu putea califica refuzul ca fiind nejustificat cat timp.nu a fost depus răspunsul acesteia, răspuns ce poate clarifica si poziția autoritatii publice cu privire la cererea de restituire formulata de reclamant.
Pentru aceste considerente, fiind soluționata in mod netemeinic excepția inadmisibilității, fără a fi administrate probe concludente si fara a fi clarificate aspecte de fapt si de drept hotărâtoare, in temeiul dispozițiilor art.312 alin.5 Cod procedura civila, va casa sentința si va trimite cauza pentru rejudecare la aceiași instant de fond.
Cu ocazia rejudecarii se va solicita raspunsul la cererea de restituire, se va verifica comunicarea Deciziei de calcul, se va califica cererea de restituire si se va analiza termenul in care a fost formulata, se va analiza continutul raspunsului stabilindu-se daca s -a opus exceptia lipsei procedurii sau tardivitatea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâții ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE G- TG-J, împotriva sentinței nr.2238/27.11.2009, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr-.
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond Tr.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 martie 2010
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.Jud.
Tehnoredact. 09 Martie 2010/2 ex.
Președinte:Carmen IlieJudecători:Carmen Ilie, Lavinia Barbu, Gabriel Viziru
