Alte cereri. Sentința 56/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- SENTINȚA NR. 56/F/
Ședința publică din 09 Aprilie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Miriță judecător
JUDECĂTOR 2: Ingrid Emina Giosanu
Grefier - -
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, în primă instanță, potrivit Legii contenciosului administrativ, acțiunea formulată de reclamanții, și, procurori la PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL ARGEȘ, cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL ARGEȘ, B-dul -, nr. 47, Pitești, județul A, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE- DEPARTAMENTUL ECONOMICO-FINANCIAR și ADMINISTRATIV, cu sediul în B,-, sector 5 și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL ARGEȘ, cu sediul în Pitești,-, județul
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipăsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în fond asupra acțiunii au avut loc în ședința din 2.04.2008, concluziile fiind consemnate în încheierea din aceea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, iar pronunțarea s-a amânat la data de 9.04.2008, când s-a dat următoarea soluție:
CURTEA:
Asupra acțiunii de față, deliberând:
Constată că prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de APEL PITEȘTI la data de 21 februarie 2008, reclamanții, și - procurori la PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL ARGEȘ, au formulat plângere împotriva documentului intitulat "Procedura privind decontarea cheltuielilor de transportreglementate de art.80 din Legea nr.303/2004 și de art.65 alin.(2) din Legea nr.567/2004".
În motivare s-a arătat că, potrivit art.80 din Legea nr. 303/2004, judecătorii și procurorii beneficiază anual de 6 călătorii în țară dus - întors, gratuite, la transportul pe calea ferată clasa I, auto, naval și aerian sau decontarea a 7,5 litri combustibil la de kilometri pentru 6 călătorii în țară când se deplasează cu autoturismul.
Legea nr.567/2004, prin art.65 alin.(2) dispune că în perioada concediului de odihnă personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor beneficiază o singură dată pe an, de transport gratuit dus - întors între localitatea de domiciliu și localitatea din țară în care își petrece concediul de odihnă.
Prin documentul intitulat PROCEDURĂ, privind decontarea cheltuielilor de transport reglementate de art.80 din Legea 303/2004 și de art.65 alin.(2) din Legea nr.4567/2004, s-a instituit impozitarea sumelor decontate și plata contribuției pentru asigurări sociale de sănătate.
Procedura elaborată de MINISTERUL PUBLIC - Departamentul economico - financiar și administrativ reține în mod greșit la pct.4.2 că decontarea reprezintă o componentă a activităților ce au ca scop decontarea unor drepturi de natură salarială.
Singurul act normativ ce reglementează impozitarea veniturilor de natură salarială este Codul fiscal, act normativ ce nu prevede impozitarea acestor drepturi reglementate de Legea nr.303/2004 și Legea nr.567/2004 și că această procedură este un adaos la lege.
În raport de reglementările solicitate, se solicită anularea documentului intitulat Procedura privind decontarea cheltuielilor de transport reglementate de art.80 din Legea nr.303/2004 și de art.65 alin.(2) din Legea nr.567/2004, înregistrată la MINISTERUL PUBLIC.
Prin întâmpinarea înregistrată pe rolul curții la 01.04.2008, pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție Bas olicitat respingerea acțiunii, susținând, în esență, că urmare a cererii reclamanților, s-a răspuns în parte acestei solicitări, admițând-o în parte, în sensul că art. 65 din Legea nr. 567/2004 reglementează acest drept o singură dată pe an, având astfel structura avantajelor exceptate de la impozitare. În ceea ce privește însă reglementarea din art. 80 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, acest drept nu se regăsește ca fiind neimpozabil, în conformitate cu dispozițiile art. 298 pct. 44 și art. 56 din Codul fiscal. Și în art.68 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, aprobate prin HG nr. 44/2004 precizează că sumele respective se impozitează.
În sprijinul acestei soluții, a fost menționat Ordinul Ministrului Economiei și Finanțelor nr.1954 din 16 decembrie 2005 pentru aprobarea indicatorilor privind finanțele publice pe baza căruia se structurează bugetul de venituri și cheltuieli conform art.29 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, prin care se stipulează că pentru cheltuielile aferente decontării drepturilor sociale, impozitarea se realizează în temeiul art.55 alin.1 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, potrivit căruia: "sunt considerate venituri din salarii toate veniturile în vani și/sau în natură obținute de o persoană fizică ce desfășoară o activitate în baza unui contract individual de muncă sau a unui statut special prevăzut de lege, indiferent de perioada la care se referă, de denumirea veniturilor ori de forma sub care ele se acordă.".
Așadar, întrucât contravaloarea decontării celor 6 călătorii pentru magistrați nu se regăsește printre excepțiile prevăzute la art.55 alin.4 din Legea nr.571/2003 și la art.80 din Hotărârea de Guvern nr.44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003, acestea reprezintă un avantaj impozabil.
Examinând prezenta acțiune, în raport de ansamblul probatoriului administrat în cauză și de dispozițiile legale incidente în cauză, curtea constată următoarele:
Prin documentul intitulat "Procedura privind decontarea cheltuielilor de transport reglementate de art. 80 din Legea nr. 303/2004 și de art. 65 alin. 2 din Legea nr. 567/2004", emis sub nr. 9132/09.11.2007 de MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, s-a stabilit că datele cuprinse în borderou se înscriu în statul de plată a salariilor, în vederea reținerii impozitului și a cotei de contribuție pentru asigurări sociale de sănătate.
Ulterior acestuia, Procurorul General a emis Ordinul nr. 109/24.03.2004 ( 63), prin care s-a modificat titulatura documentului atacat, aceasta devenind "Procedura privind decontarea cheltuielilor de transport reglementate de art. 80 din Legea nr. 303/2004", eliminându-se astfel aplicabilitatea actului în privința drepturilor reglementate de art. 65 alin. 2 din Legea nr. 567/2004, referitoare la decontarea unei singure călătorii pe an, pentru personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea. Drept urmare, acțiunea a rămas fără obiect în privința acestei dispoziții și va fi respinsă ca atare, impunându-se a se cerceta numai legalitatea documentului atacat în legătură cu impozitarea sumelor decontate magistraților pentru cele 6 călătorii pe an, reglementate de art. 80 din Legea nr. 303/2004.
În legătură cu acest drept, se constată că prin norma de sub art. 80 din Legea nr. 303/2004 s-a prevăzut că"Judecătorii și procurorii beneficiază anual de 6 călătorii în țară dus-întors, gratuite, la transportul pe calea ferată clasa I, auto, naval și aerian sau de decontarea a 7,5 litri combustibil la de kilometri pentru 6 călătorii în țară dus-întors, în cazul în care deplasarea se efectuează cu autoturismul".
Art. 55 din Codul fiscal (Legea nr. 567/2004) definește veniturile din salarii ca fiind veniturile în bani și/sau în natură obținute de o persoană fizică ce desfășoară o activitate în baza unui contract individual de muncă sau a unui statut special prevăzut de lege, indiferent de perioada la care se referă, de denumirea veniturilor ori de forma sub care ele se acordă, inclusiv indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă. Același text de lege statuează, prin alin. 2 lit.k, faptul că, în vederea impunerii, sunt asimilate salariilor orice alte sume sau avantaje de natură salarială ori asimilate salariilor, fără ca acestea să fie limitate la acelea prevăzute sub alin. 3.
Tot Codul fiscal, prin alin. 4 al art.55 stabilește care sume nu sunt incluse în veniturile salariale și nu sunt impozabile, printre acestea regăsindu-se, conform celor menționate la lit. a, contravaloarea transportului la și de la locul de muncă al salariatului, costul prestațiilor pentru tratament și odihnă, inclusiv transportul pentru salariații proprii și membrii de familie ai acestora, acordate de angajator pentru salariații proprii sau alte persoane, astfel cum este prevăzut în contractul de muncă. Textul de lege precitat exclude de la impozitare doar anumite cheltuieli legate de transport, cum sunt acelea de deplasare la locul de muncă și din perioada concediului de odihnă sau a tratamentului, fără a extinde sfera de aplicare și asupra altor categorii, precum costurile celor 6 călătorii prevăzute de art. 80 din Legea nr. 303/2004.
Cum art. 298 pct. 44 Cod fiscal abrogă orice alte dispoziții contrare, rezultă că în ceea ce privește impozitarea acestor sume sunt incidente dispozițiile cadru din Codul fiscal, afară, bineînțeles, de cazul în care prin legi speciale se prevede acest lucru. Or, în privința celor 6 călătorii al căror cost se decontează de instanțele judecătorești sau de parchetele de pe lângă acestea, pentru judecători sau procurori, nici o dispoziție legală specială nu prevede excluderea de la impozitare, ceea ce conduce la concluzia ca și aceste sume au caracterul unor avantaje de natură salarială, supuse impozitării. Atunci când legiuitorul a înțeles să nu impoziteze anumite drepturi, a prevăzut expres acest lucru, ca, spre exemplu, în ceea ce privește decontarea costurilor medicamentelor sau a chiriei pentru magistrați, după cum se arată în art. 23 alin. 1 și art. 25 din nr.OUG 27/2006.
Gratuitatea transportului nu exclude posibilitatea impozitării, aceste cheltuieli având caracterul unor avantaje de natură salarială supusă prevederilor legale precitate.
De altfel, și în Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, aprobate prin nr.HG 44/2004, când se detaliază conținutul art. 55 Cod fiscal, nu sunt incluse cheltuielile legate de costul de deplasare a magistraților, pentru cele 6 călătorii anuale gratuite, în categoria celor exceptate de la impozitare, motiv pentru care acțiunea reclamanților apare ca nefondată, urmând a fi respinsă, în temeiul art. 18 din Legea nr. -.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge acțiunea formulată de reclamanții, și, procurori la PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL ARGEȘ, cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL ARGEȘ, B-dul -, nr. 47, Pitești, județul A, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DEPARTAMENTUL ECONOMICO - FINANCIAR și ADMINISTRATIV, cu sediul în B,-, sector 5 și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL ARGEȘ, cu sediul în Pitești,-, județul
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 09 aprilie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, Judecător,
- - - - -
Grefier,
Red.
14 ex./09.05.2008
Președinte:Ioana MirițăJudecători:Ioana Miriță, Ingrid Emina Giosanu
