Alte cereri. Decizia 563/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 563/
Ședința publică din 26 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gheorghe Aurelia G -
JUDECĂTOR 2: Obreja Manolache Iustinian
JUDECĂTOR 3: Tăbăltoc
Grefier -
S-a luat în examinare recursul introdus de petenta - împotriva sentinței nr. 19/CA din 19.01.2009 a Tribunalului Vaslui, pronunțată în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la prezența părților, modul de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual al dosarului, care este la primul termen de judecată și că recurenta solicită, prin cererea de recurs, judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă
Nemaifiind alte cereri, instanța constată recursul în stare de judecată și reține cauza spre soluționare.
După deliberare,
CURTEA D APEL,
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 19/CA din 19 ianuarie 2009, Tribunalul Vasluia respins cererea formulată de petenta -, în contradictor cu Tribunalul Iași, Colegiul de conducere al Tribunalului Iași și Președintele Tribunalului Iași.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că petenta a solicitat suspendarea parțială a hotărârii Colegiului de conducere al Tribunalului Iași nr. 41 din 19.11.2008, pe motiv că, la adoptarea acestuia, nu s-a ținut cont de specializarea judecătorului și că repartizarea la secția penală a Tribunalului constituie o încălcare a principiului inamovibilității judecătorilor, principiu consacrat de art. 125 alin. 1 din Constituție.
Raportându-se la condițiile cumulative cerute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, prima instanță a apreciat că natura măsurii dispuse prin actul atacat nu constituie prin ea însăși un caz bine justificat și că cercetarea cererii de suspendare implică verificarea fondului cauzei, ceea ce excede cadrului procedural ales, iar în ceea ce privește condiția prejudiciului material s-a considerat că acesta nu face parte din categoria celor imposibil de înlăturat.
Împotriva acestei sentințe a introdus recurs petenta -, care critică hotărârea primei instanțe pe motiv că, în fapt, s-a refuzat soluționarea cauzei dedusă judecății, că tribunalul era obligat să stabilească dacă aparența dreptului sugerează nelegalitatea și netemeinicia actului administrativ atacat, ignorându-se faptul că hotărârea Colegiului de conducere nu a fost motivată, că nu au fost respectate criteriile legale ce trebuie avute în vedere la repartizarea judecătorilor pe secții, volumul de activitate a secțiilor, specializarea judecătorilor și că, în interpretarea termenului de "pagubă iminentă", trebuia avut în vedere și ipoteza perturbării funcționării autorității publice, susținându-se că soluționarea de către reclamantă a cauzelor penale ar fi dăunătoare realizării actului de justiție, putând conduce la o practică neunitară.
Intimații nu au depus întâmpinare.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea constată că actul administrativ contestat vizează exclusiv măsura repartizării petentei în cadrul Secției penale a Tribunalului Iași, în condițiile în care la examenul d promovare în funcția de execuție proba susținută a fost din dreptul civil.
Raportat la dispozițiile art. 14 alin. 1, coroborate cu prevederile art. 2 alin. 1 lit. ș) și t) din Legea nr. 554/2004, Curtea constată că persoana ce se consideră vătămată printr-un act administrativ poate solicita instanței să dispună suspendarea executării actului, dar numai în cazul în care împrejurări legate de starea de fapt și de drept sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ ori dacă prin acesta s-ar aduce o perturbare gravă a funcționării unei autorități publice sau s-ar justifica prevenirea producerii unei pagube iminente.
Având în vedere că nici Constituția României și nici Legea nr. 303/2004 nu consacră existența unor categorii distincte de magistrați, deosebiți funcție de specificul activității desfășurate, în domeniile în care s-au specializat sau perfecționat, ori de probele de concurs pe care le-au susținut, în procedura promovării în funcție, ci recunosc doar o singură categorie profesională, anume aceea de judecător, cum este cazul petentei, în procedura aleasă nu se putea stabili dacă repartizarea celei în cauză la secția penală, în loc de secția civilă, pentru care s-a optat, se constituie într-o încălcare semnificativă a statutului și drepturilor recunoscute judecătorilor; în mod corect prima instanță apreciind că în cauză nu este îndeplinită condiția "cazului bine justificat", la care face referire art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Cât privește cea de a doua condiție, în mod justificat prima instanță a apreciat că funcționarea unui judecător într-o secție sau alta a unei instanțe, la care cea în cauză a fost promovată, fără indicarea expresă a postului pe care urma să îl ocupe, nu poate reprezenta un prejudiciu pentru acesta, din moment ce nu îi sunt afectate nici unul din drepturile stabilite prin lege, iar afirmația că lipsa specializării în materie penală ar fi de natură să perturbe bunul mers al instanței se vădește a fi nefondată, pentru simplul fapt că pregătirea unui magistrat nu se rezumă la o singură disciplină, statutul său obligându-l să se perfecționeze în mod continuu, în toate domeniile ce țin de actul de justiție.
Ca atare, întrucât în discuție se aduc chestiuni ce trec dincolo de limita unei verificări sumare a actului contestat, Curtea constată că în mod justificat prima instanță a reținut că cercetarea acestora ar aduce atingere fondului pricinii și că, de fapt, este imposibil de realizat în procedura aleasă, cu atât mai mult cu cât procedura repartizării judecătorilor pe secții nu are o legătură directă cu chestiuni precum drepturile și libertățile justițiabililor, evocate în cererea de recurs, considerente pentru care, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, cererea de recurs urmează a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul introdus de - împotriva sentinței nr. 19/CA din 19.01.2009 a Tribunalului Vaslui, sentință pe care o menține.
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică din 26 octombrie 2009.
Președinte Judecător Judecător
G - --- - - -
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
29.10.2009
Tribunalul Vaslui - jud.
Președinte:Gheorghe AureliaJudecători:Gheorghe Aurelia, Obreja Manolache Iustinian, Tăbăltoc
