Alte cereri. Decizia 579/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr.579/CA
Ședința publică de la 9 decembrie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Kamelia Vlad
JUDECĂTOR 2: Monica Costea
JUDECĂTOR 3: Adriana Gherasim
Grefier - -
S-au luat în examinare recursurile formulate în contencios administrativ și fiscal de pârâții MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, cu sediul în B, nr.1A, sector 1 și INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI, cu sediul în T,-, împotriva sentinței civile nr. 1274 din 26 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Tulcea - Secția civilă, comercială și contencios administrativ, în dosarul nr.2895/2008, în contradictoriu cu intimatul - reclamant SINDICATUL NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI VAMEȘILOR "PRO ", cu sediul în B, sector 2,-,.23, intimat-pârât CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINARII, cu sediul în B, sector 1, nr.1-3, având ca obiect alte cereri drepturi bănești.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 23 noiembrie 2009 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în conformitate cu disp. art.260 din Codul d e procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 30.XI.2009; 7.XII.2009; 9.XII.2009, când a pronunțat următoarea hotărâre.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Tulcea reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor "Pro " - B, în numele membrilor săi de sindicat, G, G, a învestit instanța în contradictoriu cu Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul de Poliție al Județului T solicitând să se dispună repararea prejudiciului cauzat polițiștilor - membri de sindicat - ca urmarea a discriminării prin neacordarea majorărilor salariale de 5 %, începând cu data de 01.01.2007 (față de nivelul lunii decembrie 2006), cu 2% începând cu data de 01.04.2007 (față de nivelul lunii martie 2007) și cu 11% începând cu data de 01.10.2007 (față de nivelul din luna septembrie 2007); plata dobânzilor legale începând cu luna ianuarie 2007 până la efectuarea plății; indexarea sumelor datorate începând cu momentul nașterii dreptului la despăgubire 01 ianuarie 2007 și până la momentul efectuării plății efective a drepturilor salariale.
În motivare s-a arătat că membrii de sindicat sunt angajați ai T din cadrul și au calitatea de funcționari publici, în anul 2007 Guvernul României a emis un număr de 3 ordonanțe prin care a dispus majorarea salariului începând cu 01.01.2007 tuturor demnitarilor, magistraților, funcționarilor publici și salariaților contractuali.
Legea nr.232/2007 prevede majorări salariale în cotă de 7% aplicată la salariul din 2006 și de 11 % cu începere de la 01.10.2007 aplicată la salariul din luna septembrie 2007 pentru toți funcționarii publici, însă au fost exceptați polițiștii.
Arată reclamantul că nr.OG 10/2007 a prevăzut creșteri de bază ale personalului contractual din sectorul bugetar, stabilite potrivit nr.OUG24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, aprobată prin Legea nr.383/2001 precum și îndemnizațiile personalului care ocupă funcții de demnitate publică stabilite potrivit anexelor II și III din Legea nr.154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază, în sectorul bugetar și îndemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică.
Se mai precizează că majorările s-au prevăzut în 3 etape astfel: cu 5% începând cu data de 01.01.2007 față de nivelul din luna decembrie 2006, cu 2% începând cu data de 01.04.2007 față de nivelul din luna martie 2007 și cu 11% începând cu data de 01.10.2007,față de nivelul din luna septembrie 2007.
Exceptarea reclamanților de la creșterile salariale contravine prevederilor directivei 2000/78/CE de creare a unui cadru general în favoarea tratamentului egal privind ocuparea forței de muncă și condițiile de muncă, unde se definește discriminarea directă, ca fiind tratamentul diferențiat prin prisma unor persoane aflate în situații comparabile și nu în situații similare; membrii de sindicat primesc pentru activitatea desfășurată un salariu nominal; salariul real constă în cantitatea de bunuri și servicii pe care le pot obține membrii cu salariul nominal; raportul dintre salariul nominal și salariul real trebuie să fie același, adică în perioade diferite, cu aceeași sumă de bani primită, să se poată cumpăra aceeași cantitate de bunuri și servicii; tocmai în acest sens intervine statul și indexează salariile pentru bugetari.
Ministerul Administrației și Internelor a depus la dosar întâmpinare arătând că acțiunea este inadmisibilă; prin decizia Curții Constituționale nr.819 din 03.07.2008 s-a admis excepția de neconstituționalitate constatându-se că prevederile art.1, art.2 alin.3 și art.27 alin.1 din nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
S-a mai arătat, în esență, că persoanele în favoarea cărora reclamantul a promovat acțiunea au calitatea de funcționari publici cu statut special și își desfășoară activitatea în cadrul T salarizarea acestora făcându-se potrivit dispozițiilor nr.OG38/2003.
Inspectoratul de Poliție al Județului Tad epus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondată; se arată că G, în anul 2007, nu a fost angajatul T, iar nu a fost angajatul IPJ T, până la data de 01.08.2007.
S-a mai precizat, în esență, că dispozițiile pe care reclamantul își întemeiază cererea nu sunt aplicabile polițiștilor.
Prin sentința nr.1274/26.06.2009 Tribunalul Tulceaa admis acțiunea formulată de reclamanții, G, prin Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor "Pro " și a obligat pârâții MIRA si IPJ T la plata majorărilor salariale cu 5 % începând cu data de 01.01.2007 în raport cu nivelul din luna decembrie 2006, cu 2% începând cu data de 01.04.2007 în raport cu nivelul din luna martie 2007 si cu 11% începând cu data de 01.10.2007 in raport cu luna septembrie 2007 precum și la plata dobânzilor legale pentru sumele datorate începând cu luna ianuarie 2007 si până la efectuarea plății și la plata sumelor reprezentând indexarea drepturilor începând cu momentul nașterii dreptului la despăgubire, 01.01.2007 și până la momentul efectuării plății salariale, în raport de perioada efectiv lucrată de fiecare reclamant.
Totodată tribunalul a respins cererea formulată de reclamantul G pentru lipsa calității procesuale pasive a pârâților.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că nr.OG10/2007 a prevăzut creșteri salariale de bază ale personalului contractual din sectorul bugetar stabilite potrivit nr.OUG24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, aprobată prin Legea nr.383/2001 precum și îndemnizațiile personalului care ocupă funcții de demnitate publică stabilite potrivit anexelor II și III din Legea nr.154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a îndemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică.
Majorările au fost prevăzute în trei etape: cu 5% începând cu data de 01.01.2007 față de nivelul din luna decembrie 2006, cu 2% începând cu data de 01.04.2007 față de nivelul din luna martie 2007 și cu 11% începând cu data de 01.10.2007, față de nivelul din luna septembrie 2007.
Prin excluderea reclamanților de la acordarea acestor majorări salariale s-a produs o discriminare în sensul nr.OG137/2000 constând în lipsirea de veniturile corespunzătoare majorărilor salariale acordate celorlalte categorii salariale, aceste ordonanțe de guvern având drept finalitate majorarea - indexarea salariilor corespunzător inflației existente, inflație ce afectează toate categoriile de salariați
Reclamanții sunt funcționari publici având un statut special și primesc pentru activitatea pe care o desfășoară un salariu nominal; baza acestui salariu o reprezintă valoarea forței de muncă, complexitatea și importanța activității pe care o desfășoară, precum și nivelul îngrădirilor care sunt impuse acestora de reglementările legale. Salariul real constă în cantitatea de bunuri și servicii pe care le pot obține reclamanții cu salariul nominal; raportul dintre salariul nominal și salariul real trebuie să fie același în perioade diferite, cu aceeași sumă de bani primită să se poată cumpăra aceeași cantitate de bunuri și servicii.
Statul intervine și indexează salariile bugetarilor pentru a acoperi nivelul prognozat al creșterii prețurilor de consum.
Procedându-se la majorarea salariilor conform art.1 din nr.OG10/2007 majorarea de la care au fost excluși reclamanții au devenit incidente dispozițiile art. 2 din nr.OG 137/2000.
Raportându-se la dispozițiile art. 16 din Constituția României,potrivit cărora cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice fără privilegii și fără discriminări precum și la dispozițiile art. 20 care prevăd că dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu tratatele la care România este parte prima instanță a reținut incidența,în cauză a dispozițiilor art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a art. 7 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.
Cum nu s-a făcut dovada că G este angajatul T instanța a respins cererea formulată de acesta pentru lipsa calității procesuale pasive a pârâților.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul de Poliție al Județului T criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate astfel:
Pentru polițiști au fost prevăzute majorări salariale începând cu data de 01.01.2007 prin Legea 491/2006 privind aprobarea /2006 pentru modificarea OG 38/2003 iar instanța de fond nu a ținut cont de faptul că reglementarea modalității de salarizare diferitelor categorii socioprofesionale constituie opțiunea legiuitorului. OG 6/2007 menționează în art.2 personalul căruia i se aplică și din acesta nu fac parte funcționarii publici cu statut special -polițiștii.
Neacordarea de către legiuitor a majorărilor salariale și polițiștilor nu contravine art.16 din Constituția României iar în ceea ce privește art.14 din Convenție,Curtea Europeană a apreciat,în jurisprudența sa,că statele dispun de o de o marjă de apreciere pentru a determina dacă și în ce măsură diferențele între situațiile analoage sunt de natură să justifice distincțiile de tratament juridic aplicat.
Prin deciziile nr.818;819;820;821;din 03.07.2007 Curtea Constituțională a admis excepțiile de neconstituționalitate a art.1,art.2 alin.3 și art.27 alin.1 din OG137/2000 și a stabilit că aceste dispoziții sunt neconstituționale în măsura în care din acestea de desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe ale judiciare sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Instanța de fond și-a fundamentat în mod greșit soluția pe dispozițiile OG 10/2007 întrucât majorarea era prevăzută pentru personalul contractual din sectorul bugetar și nu pentru polițiști.
Analizând hotărârea atacată din prisma motivelor de recurs Curtea apreciază fondate ambele recursuri pentru următoarele considerente:
Reclamanții, polițiști din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean T, au învestit instanța cu soluționarea cererii având ca obiect obligarea, pârâților nominalizați, la repararea prejudiciului cauzat ca urmarea a discriminării prin neacordarea majorărilor salariale de 5 %, începând cu data de 01.01.2007 (față de nivelul lunii decembrie 2006), cu 2% începând cu data de 01.04.2007 (față de nivelul lunii martie 2007) și cu 11% începând cu data de 01.10.2007 (față de nivelul din luna septembrie 2007) precum și plata dobânzilor legale începând cu luna ianuarie 2007 până la efectuarea plății și indexarea sumelor datorate.
Acțiunea a fost întemeiată, în drept pe dispozițiile art 2 din OUG 137/2000.
În fapt, reclamanții au invocat situația discriminatorie creată prin lipsirea funcționarilor publici cu statut special de veniturile corespunzătoare majorărilor salariale acordate celorlalte categorii salariale, ordonanțele de guvern indicate având ca finalitate indexarea salariilo corespunzător inflației care, afectează toate categoriile sociale.
Prin decizia nr.818/03.07.2008 Curtea Constituțională a constatat că "prevederileart. 1,art. 2alin. (3) șiart. 27alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative."
Potrivit art.147 alin.1 din Constituție dispozițiile legale "constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept."
De asemenea, alineatul ultim prevede că de la data publicării în Monitorul Oficial, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.
În consens cu legea fundamentală, art. 31 Legea 47/1992 prevede că decizia prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare este definitivă și obligatorie iar dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale.
Este adevărat că potrivit articolelor sus menționate deciziile Curții Constituționale nu retroactivează dar acest aspect are în vedere cauzele deja judecate, care au fost întemeiate pe dispozițiile constatate neconstituționale.
Obligativitatea deciziei Curții Constituționale numai pentru viitor se referă la cauzele ce vor fi soluționate și în care se invocă dispozițiile legale constatate neconstituționale și nicidecum nu are în vedere situațiile noi, apărute după pronunțarea deciziei așa cum susțin recurenții reclamanți.
În cauza dedusă judecății, sentința recurată a fost pronunțată la data de 26.06.2009, ulterior publicării deciziei în Monitorul Oficial nr.537/16.07.2008.
Prin urmare, la data pronunțării sentinței dispozițiile art.2 OG 137/2000 erau declarate neconstituționale și își încetaseră efectele astfel încât, în mod incorect tribunalul, soluționând cauza, a aplicat aceste dispoziții legale.
Pe fondul criticilor formulate se reține că prin /2007 se prevede majorarea salariilor de bază ale personalului contractual din sectorul bugetar precum și indemnizațiile personalului care ocupă funcții de demnitate publică, actul normativ stipulând expres cele două categorii de personal cărora li se aplică dispozițiile acestei ordonanțe.
Așa cum în mod corect au susținut și recurenții ordonanța nu include și funcționarii publici cu statut special respectiv polițiștii, drepturile salariale ale reclamanților fiind reglementate prin acte normative speciale aplicabile acestei categorii.
Prin urmare, apreciind că în mod greșit instanța de fond a reținut existența unei discriminări și incidența art.2 din OG 37/2000, fără a se raporta la decizia 818/2008 a Curții Constituționale, Curtea va admite recursurile și va modifica în parte hotărârea atacată în sensul respingerii acțiunii ca nefondată urmând a fi menținute dispozițile referitoare la lipsa calității procesuale pasive.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile formulate în contencios administrativ și fiscal de pârâții MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, cu sediul în B, nr.1A, sector 1 și INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI, cu sediul în T,-, împotriva sentinței civile nr. 1274 din 26 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Tulcea - Secția civilă, comercială și contencios administrativ, în dosarul nr.2895/2008, în contradictoriu cu intimatul - reclamant SINDICATUL NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI VAMEȘILOR "PRO ", cu sediul în B, sector 2,-,.23, intimat - pârât CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINARII, cu sediul în B, sector 1, nr.1-3, având ca obiect alte cereri drepturi bănești.
Modifică în parte hotărârea recurată în sensul că respinge acțiunea ca nefondată.
Menține dispozițiile sentinței recurate în ce privește soluția pronunțată în raport de reclamantul G.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 decembrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
10 decembrie 2009
jud.fond.
red.dec.jud. - 16.02.2010
4ex/23.02.2010
Președinte:Kamelia VladJudecători:Kamelia Vlad, Monica Costea, Adriana Gherasim
