Alte cereri. Sentința 593/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR.593/CA
Ședința publică din 24 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Revi Moga
Grefier - -
Pe rol, judecarea acțiunii promovată în contencios administrativ și fiscal de reclamanta - SRL - cu sediul în T,-, județul T, în contradictoriu cu pârâta - Direcția Generală a Finanțelor Publice T - cu sediul în T,-, județul T, având ca obiect Legea 554/2004.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 23 iunie 2008 și consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 24 iunie 2007.
CURTEA:
Asupra acțiunii în contencios administrativ de față:
Prin cererea adresată Curții de APEL CONSTANȚA și înregistrată sub nr-, reclamanta - SRL T în contradictoriu cu Agenția Națională de Administrare Fiscală B - Direcția Generală a Finanțelor Publice T, a solicitat anularea în parte a actului administrativ emis și anume "Decizia de impunere nr.53/05.09.2007" emisă în baza Raportului de inspecție fiscală nr.8976/05.09.2007, potrivit căruia avea o creanță fiscală suplimentară de plată în sumă de 685.493 lei, din care suma de 128.283 lei reprezentând penalități și majorări, creanță pe care o contestă în parte, însușindu-și doar suma de 47.410 lei, din care 6.802 lei penalități și majorări, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamanta arată că, în urma controlului efectuat de către organele fiscale DGFP T în perioada 01.04.2002 - 31.03.2007, au fost stabilite obligații fiscale suplimentare în cuantum total de 685.493 lei, reprezentând impozit pe profit, majorări și penalități impozit pe profit, TVA, majorări și penalități TVA, CAS reținut de la asigurat, contribuția pentru asigurări de sănătate reținută de la asigurați; sume datorate privind protecția și încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap, majorări și penalități protecția specială.
Din totalul obligațiilor fiscale suplimentare stabilite de organul de control și anume 685.493 lei, reclamanta își însușește doar suma de 40.608 lei, ca fiind o eroare a societății, reprezentând impozit TVA, protecție socială și suma de 6.802 lei reprezentând majorări și penalități aferente. Diferența până la concurența sumei de 685.493 lei și anume suma de 638.083 lei, consideră că este stabilită eronat de către organele de control ale DGFP T și prin urmare, solicită anularea în parte a actului administrativ emis de pârâtă și anume Decizia de impunere nr.53/05.09.2007 emisă în baza Raportului de inspecție fiscală nr.8976/05.09.2007.
1. Referitor la impozitul pe profit suplimentar pentru perioada 01.02.2006 - 31.12.2006 (tabelul pag.11 din raportul de inspecție ultimul rând) în sumă de 289.053 lei, stabilit de organul de control, reclamanta își însușește doar suma de 17.578 lei, ca fiind o eroare a societății, diferența de impozit suplimentar în sumă de 271.475 lei stabilită de organul de control pentru anul 2006 este eronată din următoarele considerente:
A) Cheltuiala cu amortizarea aferentă anului 2006, în valoare de 11.684 lei - greșit a fost considerată nedeductibilă de organul de control în raport cu art.24 din Legea nr.571/2003.
B) Veniturile totale în valoare de 1.609.221 lei constatate în plus de organul de control, pentru care societatea trebuia să plătească un impozit pe profit în valoare de 259.791 lei este eronat, întrucât, conform art.19 al.3 din Legea nr.571/2003 Cod fiscal, metodele de evaluare a stocurilor nu se modifică în cursul anului fiscal.
Organul de control nu a departajat veniturile în registru în contul 472 - venituri înregistrare în avans, fapt pentru care contestă suma de 259.791 lei, reținându-se greșit încălcarea art.19 al.3 din Legea nr.573/2003.
C) Referitor la TVA suplimentar stabilit de organul de control în sumă de 255.730 lei și compusă din 49.410 lei TVA dedus în baza facturilor fiscale emise pentru spațiile închiriate și suma de 206.320 lei ce reprezintă TVA neexigibil aferentă veniturilor înregistrate în contul 472, societatea își însușește doar suma de 13.099 lei plus majorările aferente în sumă de 2.142 lei, diferența de 242.631 lei compusă din 49.410 lei TVA dedus în baza facturilor fiscale ce reprezintă chirii spații și 193.221 lei TVA aferent veniturilor de încasat, o contestă pentru următoarele motive:
- suma de 49.410 lei pe care organul de control o prezintă în anexare la raport, nu se regăsește în HG nr.1861/2006. De asemenea, bugetul de stat nu a fost afectat prin deducerea acestui TVA, deoarece cel care l-a înscris în facturi l-a plătit integral, motiv pentru care și primitorul de factură și-a dedus TVA conform dreptului legal;
- suma de 193.221 lei reprezentând TVA colectat o contestă, deoarece această sumă reprezintă TVA neexigibil aferentă veniturilor neîncasate și evidențiate în contul 472.
D) Referitor la contribuția de asigurări sociale reținută de la asigurați în valoare de 209 lei, se reține că aceasta a fost vizată, dar s-a omis trecerea ei în declarația lunară.
E) Contribuția pentru asigurări de sănătate reținută de la asigurați în valoare de 325 lei, deși se regăsește în Raportul de inspecție fiscală, nu există nici o explicație în interiorul actului de control.
F) Referitor la contribuția de 4% privind protecția specială și încadrarea în munca de handicapat în valoare de 11.893 lei, organul de control nu a ținut cont de prevederile art.77 al.3 din Legea nr.448/2006.
În finalul contestației, se arată că există neconcordanțe în Raportul de inspecție, întrucât se precizează că acesta este un raport general, iar apoi parțial.
În susținerea acțiunii, reclamanta depune Decizia de impunere nr.53/05.09.2007; adresa nr.9114/09.10.2007 - cu care a fost transmisă decizia de impunere; Raportul de inspecție fiscală nr.8976/2007; Contestația nr.2036/01.11.2007 împotriva deciziei de impunere.
La termenul din 07.01.2008, conform cererii aflate la fila 171 din dosar, reclamanta a solicitat anularea în parte a Deciziei nr.73/04.12.2007 emisă de către DGFP T, având ca obiect contestație decizie de impunere nr.53/2007.
În motivarea cererii se arată că, prin Decizia nr.53/2007 petenta a fost obligată la plata unui impozit suplimentar în valoare de 648.593 lei, deși suma reținută în decizie era de 685.493 lei.
De asemenea, DGFP T în Decizia nr.73/2007 de soluționare a contestației, a reținut că reclamanta avea de achitat la bugetul de stat suma de 518.626 lei, reprezentând impozite și taxe și majorări în valoare de 127.857 lei, sume care adunate dau suma de 646.483 lei, nicidecum suma din Decizia nr.53/2007 de 685.493 lei.
Arată că a formulat această cerere completatoare deoarece, DGFP T nu le-a răspuns la contestație în termenul prevăzut la art.2 al.1 lit."h" din Legea nr.571/2003.
Un alt motiv pentru care solicită anularea în parte a actului administrativ Decizia nr.53/05.09.2007 și a Deciziei nr.73/04.12.2007, este și faptul că nu corespund sumele reprezentând impozite și taxe și anume în Decizia nr.53/2007 impozitele și taxele suplimentare de plată sunt în valoare de 685.493 lei, în Decizia nr.73/04.12.2007 suma de plată este de 683.383 lei, iar executarea silită s-a făcut pe baza titlului executoriu Decizia nr.53/2007, pentru suma de 667.951 lei.
Reclamanta depune și Decizia nr.73/2007 și solicită efectuarea unei expertize contabile.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de APEL CONSTANȚA sub nr- (după declinare), contestatoarea - SRL a formulat contestație împotriva Deciziei nr.73/04.12.2007 emisă de DGFP T, a Deciziei nr.53/05.09.2007, dispoziție de măsuri și raport de inspecție fiscală nr.8976/2007 emisă de, cerere ce a fost conexată la cauza nr-.
Pârâta, DGFP T prin întâmpinare a solicitat respingerea contestației ca nefondată.
Din actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin Decizia de impunere nr.53/05.09.2007, Agenția Națională de Administrare Fiscală - Administrația Financiară pentru Contribuabili Mijlocii - Activitatea de Inspecție Fiscală, a stabilit următoarele obligații fiscale de plată:
- impozit pe profit 289.053 lei;
- majorări de întârziere 81.144 lei;
- TVA 255.730 lei;
- majorări de întârziere 46.591 lei;
- contribuții de asigurări sociale 209 lei;
- contribuții de asigurări de sănătate 325 lei;
- sume datorate privind protecția specială și
încadrare în muncă a persoanelor cu handicap 11.893 lei;
- majorări de întârziere 548 lei.
Sumele sus-menționate au fost stabilite în urma Raportului de Inspecție Fiscală Generală, încheiat la 04.09.2007 - ANAF - DGFP T, Administrația Finanțelor Publice pentru Mijlocii - Serviciul de Inspecție Fiscală Contribuabili Mijlocii.
Împotriva deciziei de impunere nr.53/2007, - SRL a formulat contestație, ce a fost soluționată prin Decizia nr.73/04.12.2007.
Potrivit Deciziei nr.73/2007, s-a dispus admiterea parțială a contestației privind suma de 2.110 lei reprezentând contribuții de protecție specială și încadrare în muncă a persoanelor cu handicap (1.958 lei) și majorări de întârziere aferente (152 lei), stabilită prin Decizia de impunere nr.53/2007 emisă de T - Contribuabili Mijlocii și anularea parțială a Deciziei de impunere nr.53/05.09.2007 privind această sumă și a respins parțial ca neîntemeiată contestația pentru suma de 646.483 lei reprezentând impozti pe profit 271.475 lei, TVA 242.631 lei, contribuții de asigurări sociale reținute de la asigurați - 209 lei, contribuții de asigurări de sănătate reținute de la asigurați - 325 lei, contribuția de protecție specială și încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap (3.986 lei) și majorările de întârziere aferente de 127.857 lei, stabilite prin decizia de impunere nr.53/2007.
Contestația principală dar și cea conexă este întemeiată în parte, din următoarele considerente:
I)Cu privire la impozitul pe profit și penalitățile de întârziere, instanța reține următoarele:
În perioada verificată 01.04.2002 - 31.12.2006, contestatoarea a obținut venituri din vânzarea de echipamente de ventilație și condiționarea aerului, în baza contractelor de vânzare-cumpărare cu plata în rate, încheiate cu diverși clienți.
Potrivit raportului de inspecție fiscală, coroborat cu raportul de expertiză contabilă, rezultă că reclamanta a realizat la finele anului 2006 venituri supuse impozitării în valoare de 8.044.944 lei.
Reclamanta însă nu a înregistrat în evidențele fiscale în vederea stabilirii și virării impozitului, suma de 1.609.221 lei, motivat de faptul că mărfurile se comercializează cu plata în rate.
Acest aspect, respectiv înregistrarea sumei de 1.609.221 lei în vederea impozitării, a fost reținut și de expert în lucrarea sa, dar și acesta consideră că nu era datorat (fila 247 dos.).
Conform art.19 al.3 din Legea nr.571/2003, în cazul în care contribuabilul care produce bunuri mobile și imobile, valorificate pe baza unui contract cu plata în rate, se poate opta ca veniturile aferente contractului să fie luate în calcul la determinarea profitului impozabil, pe măsură ce ratele devin scadente, la aceleași termene scadente, proporțional cu valoarea ratei înregistrate în valoarea totală a contractului, opțiunea se exercită la momentul livrării bunurilor și este irevocabilă.
În speță, așa cum a reținut și expertul contabil (fila 248) societatea a emis facturi pentru achiziționarea bunului, menționându-se valoarea integrală a bunurilor.
In atare condiții, întrucât reclamanta nu a furnizat mărfuri cu plata în rate, ci s-a menționat prețul integral, acesta constituie baza pentru determinarea profitului impozabil.
În ceea ce privește suma de 11.684 lei, inclusă ca profit impozabil - prin vânzarea unui autoturism, se reține că aceasta a fost determinată corect, astfel:
Potrivit art.24 al.(15) din Legea nr.571/2003 modificat prin art.1, pct.20 din OG nr.83/2004 "Pentru mijloacele fixe amortizate, deductibili de amortizare se determină fără a lua în calcul amortizarea contabilă și orice reevaluare a acestora. sau pierderile rezultate din vânzare sau din scoaterea din funcțiune a acestor mijloace fixe, se calculează pe baza valorii fiscale a acestora care reprezintă valoarea fiscală de intrare a mijloacelor fixe, diminuată cu amorizarea fiscală. Valoarea rămasă neamortizată, în cazul mijloacelor fixe amortizabile vândute, este deductibilă la calculul profitului impozabil în situația în care acestea sunt valorificate prin unități specializate sau prin licitație organizată potrivit legii".
În speță, reclamanta a vândut imobilul înregistrat în evidențele sale cu 81.418 lei la prețul de 69.734 lei, rezultând astfel o diferență de 11.684 lei, sumă pentru care se datorează impozit pe profit, întrucât nu a fost valorificată prin unități specializate sau prin licitație organizată potrivit legii.
In atare condiții, la finele anului 2006, reclamanta a realizat un profit impozabil de 1.699.424 lei, pentru care se datorează 271.908 lei impozit pe profit.
Întrucât reclamanta a achitat o parte din impozit calculat în funcție de profitul impozabil, respectiv 38.385 lei (sumă reținută chiar și de organul fiscal în raportul de inspecție - fila 37) impozitul datorat de aceasta este de 233.523 lei (271.908 - 38.385 lei).
Astfel, acțiunea reclamantei este întemeiată numai în ceea ce privește suma de 38.385 lei, precum și a penalităților de întârziere aferente acesteia.
II)Cu privire la TVA, instanța reține următoarele:
Prin Decizia de impunere nr.53/2007, menținută prin Decizia nr.73/2007în ceea ce privește TVA, s-a reținut că reclamanta datorează 242.631 lei cu acest titlu și 46.591 lei penalități de întârziere.
Această sumă a fost stabilită corect de organul fiscal, astfel suma de 49.410 lei neadmisă la deducere TVA provine din facturi fiscale emise de - SRL T pentru închirierea unui spațiu de producție în favoarea reclamantei.
Conform art.141 al.(2) lit."e" din Legea nr.571/2003, arendarea, concesionarea, închirierea și leasingul de bunuri imobile, sunt scutite de taxa în.
Potrivit HG nr.1861/2006 aprobată prin HG nr.44/2004, cu excepția celor prevăzute la art.14 al.3 din Legea nr.571/2003, persoanele impozabile nu pot aplica taxarea pentru operațiunile scutite prevăzute de art.141 din Cod fiscal. Dacă o persoană impozabilă a facturat eronat cu taxă livrări de bunuri și prestări de servicii scutite conform art.141 Cod fiscal, este obligată să storneze facturile emise.
Beneficiarii unor astfel de operațiuni nu au dreptul de deducere sau de rambursare a taxei aplicate în mod eronat pentru o astfel de operațiune scutită. Aceștia trebuie să solicite furnizorului/prestatorului stornarea facturii cu taxă și emiterea unei noi facturi fără taxă.
Reclamanta nu a respectat prevederile HG nr.1861/2006 și a dedus taxa pe valoarea adăugată de pe factura emisă de - SRL, pentru operațiunile de închiriere de imobil. - SRL T nu a prezentat nici o dovadă din care să rezulte că a solicitat furnizorului/prestatorului stornarea facturilor emise cu taxă și emiterea unor noi facturi fără taxă.
Chiar expertul contabil, în lucrarea sa, (fila 7-8) reține că această sumă nu trebuia dedusă și că a fost reglată cu furnizorul de chirie.
Suma de 193.221 lei RON reprezintă majorarea taxei pe valoare adăugată și colectată în urma inspecției fiscale generale și este compusă din următoarele valori:
- ianuarie 2007, în valoare de 51.842 lei;
- februarie 2007, în valoare de 87.286 lei;
- martie 2007, în valoare de 54.093 lei,
și a fost corect stabilită.
Astfel, conform art.128 al.(1) din Legea nr.571/2003 "Este considerată livrare de bunuri transferul dreptului de a dispune de bunuri ca și un proprietar", iar conform art.1341"faptul generator intervine la data livrării bunurilor sau la data prestării serviciilor".
Ori, în speță, au fost livrate bunuri în baza contractelor de vânzare-cumpărare, iar dreptul de proprietate s-a transmis la dataq semnării contractului, astfel că TVA se datorează la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare.
Întrucât TVA, astfel cum a fost stabilită, este datorată și accesoriile acesteia vor urma aceeași soartă.
III. În ce privește suma de 209 lei, datorată cu titlu de asigurări sociale reținută de la asigurați, se reține că aceasta a fost constatată greșit de organul fiscal, întrucât chiar dacă nu a fost declarată de contribuabil, aceasta a fost achitată.
În aceste condiții, nu se mai impune plata acestei sume, întrucât ea nu este datorată la momentul încheierii contractului, astfel că, cererea reclamanrei este întemeiată și instanța va dispune înlăturarea sa din cadrul obligațiilor bugetare.
IV. În legătuzră cu contribuția pentru asigurări de sănătate reținută de la asigurați în valoare de 325 lei, reclamanta nu a făcut dovada că aceasta fie nu era datorată, sau dacă a fost datorată s-a achitat.
Cu privire la diferența suplimentară la suma privind protecția specială și încadrarea în muncă a persoanelor cu handicaă, se reține că aceasta a fost calculată corect, astfel:
Conform art.42 al.(1) din OUG nr.102/1999 "Agenții economici care au cel puțin 75 de angajați, precum și autoritățile și instituțiile publice care au cel puțin 75 de angajați, precum și autoritățile și instituțiile publice care au cel puțin 25 de funcții contractuale, au obligația de a angaja persoane cu handicap cu contract individual de muncă, într-un procent de cel puțin 4% din numărul total de angajați, respectiv din numărul de funcții contractuale, prevăzute în statul de funcții".
Conform art.43 (1) din OUG nr.102/1999 "Agenții economici, autoritățile și instituțiile publice care nu respectă prevederile art.41 alin.(1), au obligația de a plăti lunar către bugetul de stat o sumă egală cu salariul minim brut pe țară, înmulțit cu numărul de locuri de muncă în care nu au încadrat persoane cu handicap".
Începând cu 01.07.2007 prevederile sus-menționate au fost modificate prin Legea nr.448/2006, potrivit cu care suma către bugetul de stat în cazul în care nu au angajați persoane cu handicap - este de 50% din salariul minim brut pe țară, înmulțit cu numărul de locuri de muncă.
În speță, cu ocazia analizării Deciziei de impunere nr.53/2007 prin Decizia nr.73/2007, s-a ținut seama de aceste prevederi, situație în care au fost reduse obligațiile bugetare cu 2.110 lei (debit + penalități).
Ca atare, având în vedere considerentele sus-expuse, instanța admite contestația principală, dar și cererea conexă în parte, numai cu privire la suma de 38.385 lei, 209 lei și accesoriile aferente.
În baza art.274 Cod pr.civilă, Curtea va respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată ca nedovedită, formulată de pârâtă întrucât nu a făcut nici o dovadă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite contestația principală dar și cea conexă, în parte, în cauza promovată în contencios administrativ și fiscal de reclamanta - SRL - cu sediul în T,-, județul T, în contradictoriu cu pârâta - Direcția Generală a Finanțelor Publice T - cu sediul în T,-, județul
Anulează actele administrative fiscale în parte, doar cu privire la următoarele sume: 38.385 lei - impozit pe profit, penalități de întârziere ce depășesc nivelului aferent sumei de 233.523 lei (impozit pe profit cât este datorat); 209 lei - contribuții asigurări sociale.
Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată ca nedovedită.
Definitivă.
Cu recurs, în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 24 Iunie 2008
PREȘEDINTE, GREFIER,
- -
Red.jud.hot.-/17.07.2008
Dact.gref.Sz./17.07.2008
4 exemplare
emis 2 comunicări
Președinte:Revi MogaJudecători:Revi Moga
