Alte cereri. Decizia 625/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
Secția de contencios Administrativ i Fiscal
DECIZIA NR. 625/ DOSAR NR-
Ședința publică de la 09 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marcela Comșa judecător
JUDECĂTORI: Marcela Comșa, Silviu Gabriel Barbu, Mirena judecător
- - - judecător
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta ARHIVELE NAȚIONALE - DIRECȚIA JUDEȚEANĂ C împotriva sentinței civile nr. 319/CA din 26.03.2009, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-, având ca obiect alte cereri.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 6 octombrie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar, concluzii scrise și în vederea deliberării a amânat pronunțarea pentru data de 9 octombrie 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 319 din 26 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr- s-a admis cererea formulata de reclamanta - in calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC SA in contradictoriu cu parata ARHIVELE NATIONALE-DIRECTIA JUDETEANA A fost obligată pârâta la preluarea de la debitoarea SC SA a documentelor cu valoare practica, a celor cu valoare istorica, a bilanțurilor contabile, documente existente în arhiva acestei societăți aflate in faliment.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sentința nr.195 din 11.03.2004 - pronunțată în dosarul nr. 191/S/2004 Tribunalului Covasnaa dispus intrarea în faliment a SC SA și numirea în calitate de lichidator judiciar a societății reclamante. În cadrul procedurii insolvenței au fost valorificate toate bunurile mobile și imobile ale debitoarei, ramânând însă de ridicat și depozitat documentele cu valoare practică ce au aparținut societății.
Lichidatorul judiciar, în temeiul art. 136 din Legea nr 85/2006, a solicitat pârâtei să procedeze la preluarea arhivei societății lichidate, însă pârâta a răspuns în sensul ca până la inființarea structurilor specializate în acest sens, este în imposibilitate obiectivă de a prelua documentele cu valoare practică ce au aparținut debitoarei.
În drept, conform art. 18 din Legea nr. 16/1996 modificată, în cazul desființării, în condițiile legii, a unui creator de documente, persoană juridică, fără ca activitatea acestuia să fie continuată de altul, documentele cu valoare istorică, în sensul prevederilor art. 2, cât și cele cu valoare practică, în baza cărora se eliberează copii, certificate și extrase privind drepturile referitoare la stagiile de cotizare la asigurările sociale ale cetățenilor, vor fi preluate de Arhivele Naționale sau de direcțiile județene ale Arhivelor Naționale.
Documentele cu valoare practică sus-menționate se preiau după înființarea în cadrul Arhivelor Naționale și al Direcțiilor Județene ale Arhivelor Naționale, a unor structuri specializate în asigurarea, conform legii, a resurselor umane și logistico-financiare necesare.
Asigurarea acestor structuri specializate se realizează cu încadrarea în numărul de posturi și credite bugetare aprobate Ministerului Administrației și Internelor, prin legile bugetare anuale.
Rezultă așadar că legea instituie obligația pârâtei de a prelua documentele cu valoare practică de la un creator de documente, persoană juridică, desființat. Statele de plată, carnetele de muncă, bilanțurile contabile ale SA, societate dizolvată, constituie astfel de documente atâta vreme cât se referă la plata contribuțiilor la asigurări sociale pentru salariații fostei societăăți. contabile atesta efectuarea respectivelor plăți.
S-a apreciat ca fiind neîntemeiat argumentul pârâtei potrivit căruia aceasta nu are în prezent asigurate resursele umane și logistico-financiare necesare, fapt care nu este imputabil, deoarece pârâta este instituția publică ce are obligația legală de preluare a arhivei, iar obligațiile statului de a asigura condițiile necesare acestei preluări sunt unitare. Statul nu poate invoca propria culpă în neîndeplinirea unei obligații instituite de legiuitor, iar textul art. 18 din Legea 16/1996 trebuie interpretat în sensul aplicării, iar nu în sensul neaplicării sale.
Actul normativ nu condiționează preluarea documentelor de asigurarea unor posturi speciale ori fonduri pentru înființarea acestor structuri. În limita personalului și fondurilor aprobate, cu alte cuvinte din angajații existenți și banii de care dispuneau, trebuiau luate măsuri de înființare a acestor structuri.
De la adoptarea legii au trecut aproape trei ani. Legea nu a prevăzut un termen de intrare în vigoare a acestor dispoziții și nici de înființare a structurilor specializate, ceea ce înseamnă că acestea erau de imediată aplicare.
financiare ori alte aspecte care țin de organizare și de o anumită funcționalitate nu sunt criterii ori argumente care să justifice neîndeplinirea obligațiilor legale.Daca s-ar accepta argumentul pârâtei ar însemna să se creeze posibilitatea ca obligația legală de preluare a arhivei practice să nu fie îndeplinită niciodată doar prin faptul că nu s-ar asigura resursele umane și logistica necesară. De altfel, în alineatul ultim al art. 18 din Lg. nr. 16/1996 se prevede că asigurarea structurilor specializate se face cu încadrarea în numărul de posturi și credite bugetare aprobate prin legile bugetare anuale.
Având în vedere aceste considerente, instanța de fond a apreciat cererea reclamantei ca fiind întemeiată, ca urmare a admis-o și a dispus în temeiul art. 18 alin. 1 din Lg. nr. 554/2004 obligarea pârâtei la preluarea de la a documentelor cu valoare practică, a celor cu valoare istorică, a bilanțurilor contabile, documente existente în arhiva acestei societăți aflate in faliment.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Arhivele Naționale Direcția Județeană C criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în temeiul art. 304 pct. 3, 304 pct. 9 și 304/ind 1 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că:
1). Hotărârea a fost dată cu încălcarea competenței altei instanțe, în mod greșit Tribunalul Covasnaa respins excepția de necompetență materială a sa făcând o gravă confuzie cu privire la natura juridică a pricinii, consideră că poate forma obiectul acțiunilor în contencios administrativ numai actul administrativ și nu operațiunea administrativă față de dispozițiile art. 52 al. 1 și 126 al. 6 din Constituția României. Soluția de respingere a excepției nu i-a fost comunicată. În analizarea refuzului nejustificat prima instanță trebuia să clarifice natura dreptului recunoscut de lege. Acțiunea formulată de reclamantă având ca obiect pretinsul refuz al instituției de a îndeplini obligația de a face constând în preluarea de arhivă trebuia dedusă judecății instanțelor de drept comun. Între petiționar și autoritatea publică trebuia să existe un raport de drept administrativ, ceea ce nu este cazul în speță. Consideră că cererea trebuia judecată de judecătorie protrivit art. 1 pct. 1 Cod procedură civilă, competența materială fiind reglementată de norme de ordine publică.
2). Hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii. Motivarea Tribunalului Covasna este superficială și confuză iar din întreaga economie a normelor legale incidente pentru a fi exercitat dreptul trebuie să îndeplinească anumite condiții printre care să fie actual și să nu fie supus unui termen sau a unei condiții suspensive. Tribunalul Covasnaa ignorat dispozițiile cuprinse în art. 18 din Legea Arhivelor Naționale nr. 16/1996. Instituția se confruntă cu probleme grave cauzate de lipsa spațiilor de depozitare a dotărilor corespunzătoare și a personalului necesar îndeplinirii menirii sale. trebuie aprobate Ministerului Administrației și Internelor prin legile bugetare anulale. Pretențiile reclamantei nu pot fi soluționate favorabil la acest moment. Instituția este pusă în situația imposibilității de executare a unei hotărârii de preluare a arhivei. Raționamentul primei instanțe în motivare soluției de admitere a cererii reclamantei este greșit, diligențele sale în vederea aplicării dispozițiilor cuprinse în Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 39/2006 a rămas fără rezultat. Nu au fost aprobate și repartizate creditele bugetare necesare cu destinația punerii în aplicare a art. 18 din Legea nr. 16/1996.
La dosar a depus întâmpinare intimata reclamantă - Insolvency în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC SA, solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat, instanța competentă este instanța de contencios administrativ față de prevederile art. 1 și 8 din Legea 554/2004 și art. 3 din Legea 16/1996. Hotărârea a fost dată cu aplicarea corectă a legii, pârâta își invocă propria culpă în neîndeplinirea obligațiilor stabilite prin lege.
Analizând actele și lucrările dosarelor, sentința atacată raportat la motivele de recurs invocate, Curtea constată că recursul este nefondat:
1.Conform art. 2 alin 1 lit. d Tribunalul judecă în primă instanță procesele și cererile în materie de contencios administrativ în afară, în afară de cele date în competența Curților de apel. Art. 10 din Legea 554/2004 prevede că litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene se soluționează în fond de tribunalele administrative
Obiectul acțiunii judiciare în contencios administrativ este reglementat de art. 8 din lege.
Se poate adresa instanței de contencios administrativ cel care se consideră vătămat într-un drept al său sau într-un interes legitim prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.
În speță s-a solicitat unei instituții publice să efectueze o operațiune administrativă de preluare a unei arhive, obligație stabilită de lege. Pârâta Arhivele Naționale - Direcția Județeană Car efuzat preluarea cu diverse motivări. Reclamanta corect s-a adresat instanței de contencios administrativ considerând refuzul acesteia nejustificat.
Litigiul este un litigiu de contencios administrativ prin calitatea părților din proces (o parte este instituție publică ) cât și prin obiectul acțiunii (refuzul de efectuare a unei operațiuni administrative necesară pentru protejare drepturilor persoanelor care au fost angajate la societatea desființată și interesului legitim de a se păstra în condițiile prevăzute de lege a acestor documente).
În concluzie corect a respins prima instanță excepția de necompetență materială de primă instanță a tribunalului secția de contencios administrativ.
2.Pârâta Arhivele Naționale - Direcția Județeană Caf ost obligată să preia documente cu valoare practică de la lichidatorul judiciar al - Insolvency în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC SA. în temeiul art.18 din Legea nr.16/1996.
Instanța de fond a interpretat și aplicat corect legea și nu a depășit atribuțiile puterii judecătorești.
Art.18 din Legea Arhivelor Naționale, așa cum a fost modificată prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.39/2006, aprobată cu modificări prin Legea nr.474/2006, este clar și precis. Conform acestui articol:
"În cazul desființării, în condițiile legii, a unui creator de documente, persoană juridică, fără ca activitatea acestuia să fie continuată de altul, documentele cu valoare istorică, în sensul prevederilor art.2, cât și cele cu valoare practică, în baza cărora se eliberează copii, certificate și extrase privind drepturile referitoare la stagiile de cotizare la asigurări sociale ale cetățenilor, vor fi preluate de Arhivele Naționale sau de direcțiile județene ale Arhivelor Naționale.
Documentele cu valoare practică prevăzute la alin. 1 se preiau după înființarea în cadrul Arhivelor Naționale și al direcțiilor județene ale Arhivelor Naționale a unor structuri specializate, cu asigurarea, în condițiile legii, a resurselor umane și logistico-financiare necesare.
Documentele cu valoare practică, în baza cărora se eliberează copii, certificate și extrase privind drepturile cetățenilor referitoare la stagiile de cotizare în sistemul public de pensii, aflate la casele teritoriale de pensii, se preiau, în condițiile alin.2, pe bază de inventar și proces-verbal de predare-preluare, întocmite potrivit modelelor prevăzute în anexele nr.2 și 3.
Asigurarea structurilor specializate prevăzute la alin. 2 se realizează cu încadrarea în numărul de posturi și credite bugetare aprobate Ministerului Administrației și Internelor, prin legile bugetare anuale".
Dispozițiile acestui articol de lege sunt și previzibile; Arhivele Naționale sau direcțiile județene ale acestora, au obligația de a prelua documentele de la persoana juridică ce s-a desființat. Judecătorul a aplicat strict dispoziția legală, faptul că nu există bază materială sau că încă nu s-au înființat serviciile/structurile specializate, nu constituie un impediment pentru obligarea autorității publice să își îndeplinească obligațiile prevăzute într-o lege. Legea este adoptată de Parlament, instanța de judecată nu a adăugat la dispozițiile legale și nici nu a "creat" norme juridice. A aplicat legea strict în litera și spiritul ei.
3. Motivele invocate la punctul doi din recurs, încadrate ca motive de nelegalitate a hotărârii judecătorești, vizează de fapt probleme de imposibilitate practică de executare a acesteia. Neasigurarea de către ordonatorii de credit a bazei materiale și a resurselor umane, nu poate fi reținută ca un motiv de nelegalitate a hotărârii judecătorești. Legea trebuie respectată și aplicată, în caz contrar se pierde însăși încrederea în statul de drept.
Corect s-a constatat că pârâta este o autoritate publică în sensul art.2, alin.1, lit.b din Legea nr.554/2004, Arhivele Naționale sunt unitate bugetară în cadrul Ministerului d e Interne, conform art.3 din Legea nr.16/2006.
Refuzul acestei autorități de a prelua documentele, constituie "refuz nejustificat de a soluționa o cerere", așa cum este definit de art.2, lit.i din Legea nr.554/2004: "exprimare explicită, cu exces de putere a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane".
Pentru considerentele arătate, apreciind că niciunul dintre motivele de recurs invocate nu este întemeiat, Curtea, în baza art.312, alin.1 Cod procedură civilă raportat la art.304, pct.3 și pct.9 și art.3041Cod procedură civilă, urmează să respingă recursul declarat și să mențină sentința atacată, cu completarea motivării din prezenta decizie.
Văzând și prevederile art.274 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Opinia majoritară:
Respinge recursul declarat de pârâta Arhivele Naționale Direcția Județeană C împotriva sentinței civile nr. 319/26.03.2009 a Tribunalului Covasna pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 9 octombrie 2009.
Președinte JUDECĂTOR 2: Silviu Gabriel Barbu
- - - - - -
Opinia separată în sensul admiterii recursului, casării sentinței civile și trimiterii cauzei spre competentă soluționare la Judecătoria Sf. G.
JUDECĂTOR 3: Mirena
- Grefier
OPINIA SEPARATĂ:
Spre deosebire de opinia majoritară apreciez că recursul trebuie să fie admis cu consecința casării sentinței civile și trimiterea cauzei spre competentă soluționare la Judecătoria Sfântu Gheorghe întrucât hotărârea a fost dată cu încălcarea competenței altei instanțe.
Reclamanta a solicitat instanței de fond să pronunțe o hotărâre prin care Arhivele Naționale - Direcția Județeană C să preia arhiva societății aflate în procedura insolvenței.
De la fondul cauzei pârâta a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului întrucât obiectul judecății este executarea unei obligații de a face și nu un litigiu de contencios administrativ privind refuzul nejustificat de efectuare a unei operațiuni administrative.
Potrivit Legii nr. 554/2004 pot forma obiectul acțiunilor în contencios administrativ numai cele care privesc actul administrativ și nu operațiunile administrative premergătoare unui astfel de act.
Acestea nu produc efecte juridice prin ele însele ci pregătesc emiterea unui act administrativ fiind forme procedurale prealabile acestui act.
Această operațiune administrativă are aceeași natură juridică cu alte proceduri prealabile emiterii unor acte administrative, privind avize, acorduri, proiecte, propuneri, memorii tehnice, studii, rapoarte de specialitate, anchete și cercetări administrative, rapoarte de control etc.
Analizând pretențiile reclamantei se constată că aceasta invocă un refuz nejustificat al pârâtei care se referă la neîndeplinirea de către pârâtă a unei operațiuni administrative.
În această situație se constată că obiectul judecății excede cadrului procesual stabilit prin Legea nr. 554/2004, iar aceasta reprezintă legea specială în materie.
Întrucât aceste pretenții nu sunt susținute de acest cadru normativ special, se aplică normele de drept comun.
Ca urmare, se constată că în cauză competența materială revine judecătoriei ca instanță de drept comun și nu tribunalului ca instanță de drept contencios, pentru considerentele arătate.
Se vor aplica astfel dispozițiile art. 312 alin.6 Cod procedură civilă.
Judecător
-
Red. Op.. MC/ 14.10.2009
Red. Op.. MR/ 6.11.2009
Dact. / 9.11.2009
- 4 ex.-
Jud. fond.
Președinte:Marcela ComșaJudecători:Marcela Comșa, Silviu Gabriel Barbu, Mirena
