Alte cereri. Decizia 642/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 642/CA
Ședința publică de la 17 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Violeta Elena Pinte
JUDECĂTOR 2: Dan Mircea Tăbâltoc
Judecător - - -
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe C "a " L, cu sediul în V, str. -, bloc 278,. A,.20, județul V, în contradictoriu cu Administrația Finanțelor Publice V, Statul Român-prin Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice V, având ca obiect - obligația de a face, recurs mpotriva sentinței numărul 78/CA/17.03.2008 a Tribunalului Vaslui - fond după casare.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, sunt lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Se dă citire referatului cauzei, de către grefier, care face cunoscut că dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 16 noiembrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din această hotărâre, și că, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a dispus amânarea pronunțării pentru astăzi 17 noiembrie 2009.
După deliberare,
CURTEA DE APEL,
Asupra acțiunii de contencios administrativ de față;
Prin sentința civilă nr. 78/CA din 17 martie 2008, Tribunalul Vasluia respins acțiunea introdusă de " " V, în contradictoriu cu pârâtele Administrația finanțelor Publice a Municipiului V și Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului V, luând act de renunțarea la judecata acțiunii formulată în contradictor cu pârâtul Statul Român, pe motiv că nu s-au produs dovezi din care să rezulte că sentința 145/CA din 23 octombrie 2006 Tribunalului Vaslui și decizia nr. 5 din 12.02.2007 a V nu au fost executate, în condițiile în care părțile fac în mod implicit vorbire despre compensarea taxei pe valoarea adăugată.
Prin decizia nr. 301/CA din 14 mai 2009, Curtea de Apel Iașia admis recursul declarat de reclamanta " " V împotriva sentinței civile nr. 78/CA din 17 martie 2008, Tribunalului Vaslui, sentință pe care a casat-o, reținând cauza în vederea rejudecării ei în fond, apreciindu-se că, pentru corecta soluționare a cauzei, se impune efectuarea unei expertize contabile, care să analizeze documentele prezentate de părți și operațiunile efectuate de acestea.
Cu ocazia rejudecării pricinii în fond, a fost admisă proba cu expertiza contabilă, solicitată de reclamantă, prin raportul de expertiză contabilă judiciară întocmit de expertul concluzionându-se că suma de 38.000 lei,solicitată de reclamantă,nu se impune a fi plătită efectiv, ci reîncadrată în contextul de la data controlului, avându-se în vedere și compensările cu alte datorii existente, și că, raportat la acea dată, " " avea dreptul la TVA de rambursat în sumă de 9.422 lei, sumă ce trebuia plătită efectiv după încheierea controlului.
Expertul mai arată că pentru suma de 9.422 lei, care nu a fost virată, se datorează majorări de întârziere de 0,1% pe zi, calculate de la data controlului până la data de 30.09.2009, majorări ce însumează 20.059 lei, și că " " nu datorează TVA în sumă de 2.275 lei, aferentă facturii - din 11.10.2003, întrucât, la data e 20.11.2003,societatea emite factura nr. - de stornare avans pentru aceeași sumă.
În ceea ce privește impozitul pe microîntreprindere, în sumă de 4.047 lei, stabilit de organul de control în luna noiembrie 2003, expertul arată că acesta a fost achitat parțial în luna noiembrie 2002, prin compensarea cu TVA a sumei de 1.874 lei, conform notei de compensare nr. 31098 din 26.11.2002, astfel că la data controlului impozitul pe veniturile microîntreprinderii, datorat, era de 2.173 lei, fapt confirmat de V prin adresa nr. 1024 din 23.01.2009, apreciindu-se că suma de 2.275 lei nu are legătură cu cererea reclamantei și nici influențe asupra cuantumului principal pretins, deoarece facturile la care se face referire au fost înregistrate în contabilitate, ulterior perioadei supuse controlului, în condițiile în care suma de 2.173 lei, reprezentând impozitul pe microîntreprindere, are legătură cu cererea reclamantei și influențe asupra cuantumului principal pretins, prin intermediul compensărilor despre care s-au făcut mențiuni în răspunsul de la obiectul 1 al expertizei.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea reține că " " Vac umpărat de la "S" V un imobil, pentru încasarea prețului, în sumă de 2.380.000.000 lei (din care suma de 38.000.000 lei reprezenta TVA), vânzătorul emițând factura nr. - din 30 iunie 2002.
După efectuarea acestei operațiuni " " Vad epus, la organul fiscal competent, o cerere de rambursare a TVA, ce a fost înregistrată sub nr. 33321 din 17.11.2003, prin care a solicitat rambursarea din decontul aferent lunii octombrie 2003 sumei de 343.835.189 lei.
Primind această cerere, inspectori din cadrul V au procedat la verificarea fiscală a societății, în ceea ce privește constituirea, înregistrarea și reținerea impozitelor și taxelor către bugetul de stat, prin procesul-verbal încheiat la data de 27 noiembrie 2003 reținându-se că operațiunea acoperită de factura nr. -/2002 "nu se poate încadra în art. 24 alin. 2 pct. a) din Legea nr. 345/2002", fapt ce "a determinat organul de control să procedeze la neluarea în calcul a TVA-ului deductibil aferent lunii iunie 2003, în sumă de 380.000.000 lei, reprezentând TVA-ul dedus aferent facturii susmenționate", reținându-se totodată că " " V are debite în sumă totală de 324.462 lei.
La data de 29.11.2003, V face o plângere penală împotriva administratorului " " V, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 289 Cod penal și art. 36 din Legea nr. 345/2002, în cazul actului de vânzare-cumpărare încheiat cu "S" V, pentru care s-a emis factura nr. -/30.06.2003.
La rândul său, " " Vaf ormulat o contestație față de obligațiile de plată stabilite prin procesul-verbal de control nr. 4729 din 27.11.2003, în sumă totală de 426.081.895 lei, contestație ce a fost soluționată de V prin decizia nr. 117 din 05 ianuarie 2004, în sensul respingerii contestației pentru suma de 24.484.387 lei reprezentând impozit pe veniturile microîntreprinderilor și accesorii, a admiterii sesizării pentru suma de 25.840.739 lei reprezentând impozit pe veniturile microîntreprinderilor, și a suspendării soluționării cauzei pentru suma de 375.756.769 lei reprezentând TVA, până la pronunțarea unei soluții pe latura penală.
În cursul anului 2005, Serviciul Investigații Financiar Fiscale din cadrul Direcției de Control Fiscal Vae fectuat o nouă verificare la " " V, prin procesul-verbal încheiat la data de 25 iulie 2005 reținându-se că societatea a înregistrat în contabilitate în mod corect toate operațiunile care au decurs din tranzacția încheiată cu "S" V, nefiind descoperită nicio ilegalitate.
Urmare verificărilor efectuate, Parchetul de pe lângă Judecătoria Vaslui, prin rezoluția din 10 octombrie 2005, dată în dosarul nr. 494/P/2005, a confirmat propunerea de a nu se începe urmărirea împotriva numitului, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 37 din Legea nr. 82/1991, în ceea ce privește tranzacția efectuată cu "S"
Luând cunoștință de soluția ce s-a dat plângerii sale penale, Vae mis decizia nr. 10 din 10 mai 2006, prin care a respins contestația formulată de " " V pentru suma de 2.635 lei reprezentând TVA și accesorii, a admis contestația pentru suma de 3.602 lei taxă pe valoarea adăugată și 6.741 lei accesorii aferente, reținând că societatea are dreptul de a deduce TVA din factura nr. - din 30.06.2002, menținând măsura suspendării soluționării contestației pentru suma de 24.598 lei reprezentând TVA și accesorii.
Ca urmare a admiterii contestației, în limita sumei de 10.343 lei reprezentând TVA și accesorii, V întocmește borderoul de scădere a obligațiilor fiscale nr. 19211 din 20.06.2006, pentru suma totală de 10.343 lei, acordată contribuabilului prin decizia nr. 10/10.05.2006 a
La data de 15.11.2005, V emite titlul executoriu nr. 1401, prin care stabilește în sarcina " " V obligații fiscale (contribuții la fondurile speciale) în sumă de 23.900 lei; societate car,e la rândul său, face cunoscut V, prin adresa nr. 1 din 02.03.2006 și nr. 18/24.06.2006, că a semnalat producerea unei erori materiale în redactarea deciziei nr. 10/10.05.2006, prin înscrierea eronată și fără temei a sumei de 3.602 lei ca TVA deductibilă aferentă facturii nr. -/30.06.2002, în loc de suma de 38.000 lei" și că "în urma confruntării datelor din fișa de plătitor la 31.12.2005, cu datele operative și contabile din evidența societății" au rezultat o serie de neconcordanțe și omisiuni, respectiv TVA de plată în sumă de 18.078 lei și TVA de rambursat în sumă de 115.785 lei, solicitând ca acestea "să fie operate și în fișa de plătitor", operațiuni printre care se numără și cea acoperită de factura nr. - din 11.10.2003, emisă de " " V pentru suma de 142.500.000 lei, pentru care ulterior s-a întocmit factura nr. - din 20.11.2003, prin care "s-a stornat factura nr. -, ne mai fiind finalizată tranzacția".
La data de 24 mai 2006, " " Vas esizat Tribunalul Vaslui, solicitând, în contradictor cu V și Administrația Finanțelor Publice V, "anularea somațiilor de plată și a măsurilor de executare silită declanșată de V", precum și "recunoașterea dreptului " " V de a deduce TVA și obligarea la plata sumei de 38.000 lei Ron cu titlu de TVA neacordat, începând cu data de 01 iunie 2002, la care se adaugă penalități și dobânzi".
Prin sentința civilă nr. 132/CA din 09 octombrie 2006, Tribunalul Vasluia disjuns capătul de cerere privind contestația la executare împotriva actelor de executare silită emise de Administrația Finanțelor Publice V, declinându-și competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Vaslui; iar, prin sentința civilă nr. 145/CA din 23 octombrie 2006, aceeași instanță a admis acțiunea " " V,împotriva deciziei nr. 10 din 10.05.2006 a V, constatând că nu s-a decis cu privire la suma de 38.000 lei TVA, hotărâre ce a rămas irevocabilă, a urmare a respingerii de către Curtea de Apel Iași, prin decizia nr. 16/CA din 22 ianuarie 2007, recursului introdus de reclamantă împotriva hotărârii menționate.
Dând curs dispozițiilor cuprinse în sentința mai sus menționată, Vae mis decizia nr. 5 din 12 februarie 2007, prin care a admis, din sentința civilă nr. 145/CA/23.10.2006 a Tribunalului Vaslui, contestația în limita sumei de 34.398 lei reprezentând taxa pe valoarea adăugată, respingând-o pentru suma de 3.602 lei, întrucât în această parte ea a fost admisă prin decizia nr. 10 din 10 mai 2006, emisă de
Urmare admiterii contestației, în condițiile mai sus menționate, Serviciul Colectare Executare Silită Persoane Juridice din cadrul Vaf ăcut cunoscut prin referatul înregistrat sub nr. 6196 din 21.02.2007, că "sunt îndeplinite condițiile legale pentru rambursarea sumei de 9.596 lei", propunându-se compensarea acestei sume cu obligația de plată a impozitului pe veniturile microîntreprinderilor, stabilită prin procesul-verbal de control nr. 4729/27.11.2003, cu accesoriile aferente, cu obligația de plată a aceluiași impozit, stabilită conform fișei plătitorului din 21.02.207, referat în baza căruia a fost emisă nota privind compensarea efectuată cu data de 17.11.2003, notă ce a fost înregistrată, după aprobare, sub nr. 6196 din 21.02.2007.
Actul de aprobare a compensării, în limita sumei de 9.596 lei, a fost comunicat contribuabilului prin publicitate, în condițiile prev. de art. 44 alin. 2 lit. a), b) și c) din nr.OG 92/2003, astfel cum rezultă din înscrisurile aflate la filele 28-30 dosar, procedură ce a fost îndeplinită la data de 12 martie 2007.
La data de 19 februarie 2007, " " Vas olicitat V să-i elibereze un certificat de atestare fiscală, cerere ce i-a fost satisfăcută; din înscrisul purtând nr. 5807 din 20.02.2007 rezultând că societate menționată figura în evidențe cu obligații către bugetul general consolidat, la acea dată, însumând 25.776 lei, la care se adaugă 11.043 lei dobânzi și 6.354 lei amenzi și penalități, ponderea cea mai mare în totalul datoriilor deținând-o impozitul pe venitul microîntreprinderilor.
Primind documentul, " " Vaf ăcut precizarea, în partea de jos a acestuia, că "Nu recunosc acest debit", aplicând sigiliul societății și semnătura reprezentantului său legal.
Nemulțumit de modul în care a fost soluționată cererea sa de rambursare a taxei pe valoarea adăugată aferentă facturii - din 30 iunie 2002, " " Vas esizat Tribunalul Vaslui, prin acțiunea ce a fost înregistrată sub nr. 2481/89/29 iunie 2007 solicitând ca Administrația Finanțelor Publice V, la care a adăugat pe Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului V, să fie obligate "la plata efectivă a TVA-ului admis de tribunal și V punându-se în aplicare, în regim de urgență, a Deciziei nr. 145/CA a Tribunalului Vaslui, din 23 octombrie 2006 și a Deciziei nr. 05 din 12 februarie a V",pe motiv că, deși "am încercat să determinăm conducerea V să compenseze sumele, am fost tratați cu indiferență, considerând că prin aplicarea acestor decizii, "noi suntem creditori la bugetul de stat și nicidecum debitori".
Pârâta Administrația Finanțelor Publice V, prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii, pe motiv că cele două decizii evocate au fost valorificate, în sensul că, în raport de suma stabilită ca fiind de plată cu titlu de TVA (62.788 lei) și suma ce a fost declarată deductibilă (38.000 lei), din care a rămas neoperată suma de 34.384 lei, a rezultat o diferență de 9.596 lei, reprezentând suma de rambursat, datorie ce a fost stinsă prin compensarea efectuată conform notei de compensare nr. 6196 din 21.02.2007.
În ceea ce privește suma de 22.513 lei, provenind din cumpărarea unui automobil marca Audi, s-a reținut că această cheltuială este nedeductibilă,și că societatea mai are de plată suma de 2.275 lei reprezentând TVA colectat, apreciindu-se că autocompensarea diferenței de 24.788 lei cu declarațiile ulterioare ale agentului economic nu poate fi luată în considerare, în lipsa unui decont negativ de TVA cu opțiunea de rambursare, pentru a se aplica procedura specifică, și că, în lipsa unui astfel de decont, societatea figurează cu datorii în cuantum de 43.173 lei și cu TVA de rambursat în sumă de 130.459 lei, fără opțiune de rambursare, condiții în care pârâta susține că nu se poate opera compensarea cu un TVA asupra căruia nu s-au efectuat verificări conform legii.
Raportat la această situație de fapt, Curtea constată că dreptul de deducere a sumei de 38.000 lei, reprezentând taxa pe valoarea adăugată achitată în baza facturii nr. - din 30 iunie 2002, emisă de "S" V, drept exercitat prin cererea de rambursare ce a fost înregistrată la organul fiscal sub nr. 33321 din 17.11.2003, a fost recunoscut reclamantei " " V prin decizia nr. 10 din 10 mai 2006 (în limita sumei de 3.602,00 lei reprezentând TVA și a sumei de 6.741 lei reprezentând accesoriile aferente) și respectiv prin decizia nr. 5 din 12 mai 2007,pentru diferența de 34.398 lei reprezentând TVA, emitentul actelor administrative menționate, respectiv pârâta V, neavând a răspunde pentru consecințele generate de soluționarea cu întârziere a plângerii sale penale, care, prin efectul art. 214 Cod procedură fiscală, conduce la suspendarea, prin decizie motivată, a cauzei administrative.
Curtea constată de asemenea că, la scurt timp după ce au fost emise deciziile nr. 10 din 10 mai 2006 și nr. 5 din 12 mai 2007, într-un termen rezonabil, organul fiscal competent a rezolva cererea de rambursare a taxei pe valoarea adăugată, în speță Administrația Finanțelor Publice V, a procedat la compensarea obligației de rambursare a TVA, pe care o avea față de " " V, cu obligațiile pe care aceasta din urmă le avea față de bugetul de stat, întocmindu-se în acest scop borderoul de scădere a obligațiilor fiscale nr. 19211 din 20 iunie 2006 (pentru suma de 10.343 lei, stabilită prin decizia nr. 10/10.05.2006) și respectiv nota privind compensarea impozitelor și a altor obligații de plată către bugetul de stat nr. 6196 din 21.02.2007 (pentru suma de 9.596 lei, c urmare a punerii în executare a deciziei nr. 5 din 12.02.2007 a
Deși aceste operațiuni au avut loc mai înainte de a se fi sesizat Tribunalul Vaslui, prin acțiunea de față, reclamanta refuză să le recunoască existența și valabilitatea stăruind în cererea sa ca pârâtele să-i plătească în mod efectiv întreaga sumă de 38.000 lei, găsită deductibilă fiscal.
Această solicitare ignoră însă dispozițiile art. 149 Cod fiscal, care stabilesc că, după determinarea taxei de plată sau a sumei negative a taxei pe valoarea adăugată pentru operațiunile din perioada fiscală de raportare, persoanele impozabile trebuie să efectueze regularizările prevăzute de articolul menționat prin decontul de taxă pe valoarea adăugată, determinându-se suma negativă a taxei, urmând ca rambursarea soldului sumei negative să se efectueze de organele fiscale în condițiile și potrivit procedurilor stabilite prin normele procedurale în vigoare.
Ori, în condițiile în care, prin sentința nr. 145/CA din 23.10.2006 a Tribunalului Vaslui, s-a admis acțiunea reclamantei " " V doar în ceea ce privește faptul nesoluționării, prin decizie, a contestației formulate împotriva refuzului organului de control fiscal de a recunoaște caracterul deductibil al sumei de 380.000.000 lei, reprezentând TVA plătit conform facturii nr. -/2002 emisă de "S" V, menținându-se actul administrativ contestat în partea referitoare la respingerea contestației pentru suma de 2.635 lei reprezentând TVA și în partea referitoare la menținerea suspendării soluționării contestației pentru suma de 24.598 lei, nici reclamanta din prezenta cauză și nici expertul contabil nu mai putea aduce în discuție legalitatea actului administrativ-fiscal prin care s-a calculat TVA asupra avansului încasat din factura nr. - din 11.10.2003, întrucât această chestiune a trecut în puterea lucrului judecat, obligația fiscală considerându-se definitiv stabilită, independent de faptul dacă " " Vor ecunoaște sau nu ca fiind datorată.
Aceeași concluzie se impune și în ceea ce privește chestiunea impozitului pe venitul microîntreprinderilor, întrucât simplul refuz de a recunoaște existența unei obligații fiscale, manifestat prin mențiunile făcute pe un act administrativ-fiscal emis în condițiile legii, nu poate avea nicio înrâurire în ceea ce privește realitatea, întinderea și valabilitatea datoriei fiscale, atâta timp cât actul prin care acea obligație a fost stabilită nu a fost infirmat pe cale administrativă, sau printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă; tot astfel precum nici îndreptarea pretinselor erori materiale sesizate de contribuabil nu se poate realiza decât parcurgându-se procedura prev. de art. 48 Cod procedură fiscală, în lipsa proceduralei verificări, de către organul fiscal, a realității și valabilității operațiunilor respective, contribuabilul neputând proceda la autocompensare, astfel precum a făcut reclamanta din prezenta cauză.
Ca atare, constatând că compensarea creanțelor administrate de Ministerul Finanțelor Publice cu creanțele debitorului, reprezentând sume de rambursat sau de restituit de la bugetul de stat, se poate realiza, din oficiu sau la cerere, doar în condițiile prev. de art. 116 Cod procedură fiscală, șic ă debitorul nu se poate considera în mod valabil eliberat de obligație, atâta timp cât actele administrativ-fiscale prin care aceste obligații au fost stabilite nu au fost desființate, ca urmare a parcurgerii procedurii prev. de art. 205 și următoarele Cod procedură fiscală, Curtea consideră că cererea reclamantei este nefondată.
De altfel, în cauză, însuși expertul contabil relevă faptul că, raportat la data controlului fiscal, din suma totală de 38.000 lei, recunoscută ca deductibilă, doar suma de 9.422 lei se cuvenea a fi restituită, drept pentru care Curtea urmează a înlătura cererea reclamantului, și implicit concluzia expertului contabil, în ceea ce privește existența pretinsei obligații de plată efectivă a acestei sume și de neluare în considerare la stabilirea debitului față de bugetul de stat a sumei de 2.275 lei, aferentă facturii nr. - din 11.10.2003, din moment ce datoria pe care " " Voa vea față de bugetul de stat, la acea dată și în prezent, depășește cu mult suma cerută a fi restituită prin acțiunea de față, iar compensarea peste suma de 9.422 lei nu putea opera decât în măsura în care creanțele pe care bugetul de stat le are față de societatea reclamantă s-ar dovedi că nu sunt datorate, în urma desființării actelor administrative-fiscale prin care acestea au fost stabilite, condiție ce nu este îndeplinită în cauza de față.
Ca atare, constatând că au fost operate compensările legale decurgând din decizia nr. 10/10.05.2006 și din decizia nr. 5/12.02.2007, emise de V și că reclamanta nu este îndreptățită a mai primi vreo sumă, din cea recunoscută ca fiind deductibilă din factura nr. -/30.06.2002, întrucât figurează cu obligații restante față de bugetul de stat, datorii care îi sunt opozabile, atâta timp cât actele administrativ-fiscale prin care acestea au fost stabilite nu au fost desființate, în procedura instituită prin art. 205 și următoarele din nr.OG 92/2003, Curtea constată că cererea reclamantei este neîntemeiată, drept pentru care, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004, o va respinge în totalitatea ei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Rejudecând cauza în fond, după casare;
Respinge acțiunea introdusă de reclamanta " " V, în contradictoriu cu pârâtele Administrația Finanțelor Publice a Municipiului V și Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- --- --- - -
Grefier,
Red. -
Tehnored.
15.12.2009
2 ex.
Președinte:Violeta Elena PinteJudecători:Violeta Elena Pinte, Dan Mircea Tăbâltoc
