Alte cereri. Decizia 68/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr.68/CA
Ședința publică din 01 februarie 2010
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Ecaterina Grigore
JUDECĂTOR 2: Revi Moga
JUDECĂTOR 3: Nicolae Stanciu
Grefier ---
Pe rol, judecarea recursului contencios administrativ și fiscal declarat de recurenta--reclamantăP- cu sediul în C,-, - parter, jud.C, în contradictoriu cu intimații-pârâți P C-SERVICIUL - cu sediul în C, B-dul -, nr.18, jud.C și P C-F-ACTIVITATEA DE CONTROL FISCAL C - cu sediul în C,-, -F1, jud.C, împotriva sentinței civile nr.277/17.03.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, având ca obiect Legea 554/2004.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 18.01.2010 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru delibera, în temeiul art.260 al.1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la 25.01.2010 și 01.02.2010, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată la data de 15.09.2006 pe rolul Tribunalului Constanța - Secția de contencios administrativ si fiscal - sub nr-, reclamanta C în contradictoriu cu pârâtele DGFP C - Serviciul Soluționare Contestații si DGFP C - - Activitatea de Control Fiscal, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună anularea Deciziei nr. 57/06.07.2006 emisa de către DGFP - C, respectiv Decizia de impunere nr. 53/04.01.2006 și Raportul de Inspecție fiscala din data de 30.12.2006. S-a solicitat și suspendarea actelor administrative contestate până la soluționarea definitiva si irevocabila a contestației, in temeiul art. 15 din nr.554/2004.
Se motivează că reclamanta este înființata in baza nr. 15/1990 prin C nr.332/02.08.1996 și are ca obiect de activitate, printre altele, administrarea, gestionarea și întreținerea spațiilor cu alta destinație decât locuințe. Astfel a preluat in administrare toate unitățile de învățământ, conform nr.215/2001, coroborata cu OUG nr.30/2000. Se susține că, in activitatea de administrare a acestor spatii, se realizează o serie de cheltuieli acoperite prin alocarea unor sume din bugetul Municipiului
Reclamanta a arătat că, prin Decontul de TVA al lunii iulie 2005, înregistrat la C sub nr. -/2005, a solicitat rambursarea soldului negativ de TVA, in valoare de 369.499 lei aferent lunii iulie 2005.
Prin Raportul de inspecție fiscala întocmit a fost respinsa solicitarea de deducere a sumei de 426.815 lei, și a fost admisa deducerea pentru TVA in cuantum de 160.394 lei. Pe cale de consecință a fost stabilita in sarcina reclamantei obligația de plata a unei sume de 57.316 lei, ca diferența intre TVA-ul colectat de 217.710 lei si TVA deductibil, de 160.394 lei.
S-a precizat faptul că, la suma de 57.316 lei reprezentând TVA de plata suplimentar, au fost calculate dobânzi de 4.280 lei și penalități de întârziere de 1.166 lei, fiind emisa in acest sens pentru recuperarea sumelor, Decizia de impunere nr. 53/04.01.2006.
Împotriva deciziei de impunere si a Raportului de inspecție fiscala reclamanta a formulat contestație înregistrata la DGFP C sub nr. 933/03.02.2006 care a fost respinsă prin Decizia 57/06.07.2006.
Se arata că organul investit cu soluționarea contestației nr. 933/2006 a reținut faptul că, in decizia de impunere este corect menționata suma de 426.815 lei ca fiind TVA suplimentar, deși in raportul de inspecție era indicata suma de 57.316 lei cu același titlu, diferența dintre cele doua sume urmând a fi anulata, in opinia organului fiscal, cu TVA de rambursat. Reclamanta precizează ca, prin aceeași decizie organul fiscal a menținut respingerea deducerii de TVA in suma de 426.815 lei, pe motivul ca reclamanta nu realizează activități impozabile, toate cheltuielile fiind in sarcina bugetului local, iar investițiile nerealizându-se asupra obiectivelor proprii, ceea ce face inaplicabil art. 145 alin. 13.fiscal.
Sub aspectul suspendarii executarii actelor administrative contestate, reclamanta invoca dispozitiile art. 15 si ale art. 14 alin.2 din nr.554/2004 si precizeaza faptul ca, in situatia in care ar fi supusa procedurilor de executare silita in vederea recuperarii TVA-ului stabilit de plata, i-ar fi imposibil sa isi poata desfasura activitatea in viitor, inclusiv activitatea de administrare a unitatilor de invatamant preuniversitar C si a Spitalului Judetean, ceea ce ar ridica grave probleme de ordin social.
In ceea ce priveste fondul cauzei reclamanta precizează faptul că, in speța dedusa judecății, decizia de impunere stabilește alte obligații fiscale suplimentare decât cele calculate in raportul de inspectie, ceea ce contravine dispozitiilor art. 106.proc.fiscala. Suma de 426.815 lei reprezinta TVA-ul respins de la deducere si nu TVA de plata, asa cum gresit s-a retinut in decizia de impunere, contrar celor stabilite in raportul de inspectie. Reclamanta mai arată că o asemenea eroare vine in contradicție si cu dispozițiile nr.1378/2005 prin care se reglementează modul de completare a deciziei de impunere.
In ceea ce priveste respingerea dreptului de deducere a TVA in cuantum de 426.815 lei, se sustine că această solutie vine in contradictie cu art. 145 alin.3 si 13.fiscal ca si cu dispozitiile nr. 345/2002.
Se mai precizeaza că, in aceleași conditii de drept si de fapt, reclamanta a beneficiat, in trecut, de deduceri de TVA similare, astfel ca abordarea organului fiscal, in condițiile in care nu a intervenit nicio modificare de ordin legislativ, nu reprezinta altceva decat un tratament diferit si incoerent acordat in situații similare, ceea ce vine in contradictie cu nr.7/2004 privind Codul d e conduita etica a functionarilor publici.
Se mai susține ca reclamanta îndeplinește condițiile prevăzute la art.145 alin.3 fiscal prin faptul ca este persoană impozabila inregistrata ca platitor de TVA, realizeaza operatiuni taxabile si inregistreaza in acest scop cheltuieli acoperite de la bugetul de stat, situatie prevazuta in mod expres de către legiuitor.
In opinia reclamantei, este falsă concluzia organului de control potrivit cu care reclamanta nu ar obține venituri din activitatea de administrare. În realitate, reclamanta administrează diverse imobile predate de către Consiliul Local C, având dreptul, in schimb, să exploateze si să obțină venituri din exploatarea acestor spatii administrate.
Reclamanta arata ca modalitatea de interpretare a art.145 alin.13 fiscal de către organul fiscal este greșită întrucât legea fiscala nu limitează dreptul de deducere a TVA-ului doar pentru investițiile efectuate asupra bunurilor ce sunt in patrimoniul solicitantului, impunand doar ca investitiile sa fie proprii, nu si bunurile asupra cărora aceste investiții se răsfrâng.
In drept au fost invocate disp.art.8 din nr.554/2008, art.188 alin.2 proc.fiscală.
Au fost anexate înscrisuri.
Paratele DGFP C- Serviciul Solutionare Contestatii si DGFP C - - C au depus depun intampinare prin care s-a solicitat instanței respingerea contestației formulata de reclamanta, ca nefondata.
S-a sustinut faptul că emiterea actelor administrative contestate nu reprezintă sub nicio forma un tratament incoerent si diferențiat acordat reclamantei de către organele de control si nici nu incalca dispozițiile nr.7/2004 sau ale 1210/2003.
Se arata că, deși reclamanta este plătitoare de TVA, aspect necontestat de către organul fiscal, totuși regia nu realizează in totalitate operatiuni taxabile pentru care sa emita facturi către beneficiarii prestatiei si, ca atare, nu poate beneficia de dreptul de deducere al TVA, nefiind intrunite conditiile prevazute de art. 145 alin.3 fiscal sau ale nr.345/2002, aplicabile in perioada supusa inspecției fiscale.
Reclamanta nu a organizat evidenta contabila distincta a operatiunilor realizate ci in mod global, astfel ca dreptul de deducere nu se poate acorda decat pentru activitati de inchiriere a spatiilor din unitatile de învățământ.
Se mai susține faptul ca nici art.145 alin.13 fiscal nu este aplicabil in speța de fata, întrucât reclamanta nu realizează sub nicio forma investitii pe care sa le suporte din fonduri proprii, in conditiile in care investitiile sunt realizate din fondurile bugetului local
Au fost anexate înscrisuri.
La termenul de judecata din data de 22.01.2007 s-a dispus suspendarea executării deciziilor nr.57/06.07.2006 si nr.53/04.01.2006, soluție modificata in tot de către Curtea de Apel Constanta prin dec.civ.nr.81/CA/27.03.2007, in sensul respingerii cererii de suspendare, ca nefondata.
În speță au fost administrate următoarele probe: proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul paratelor precum si proba cu expertiza contabilă.
Prin sentința civilă nr. 277/17.03.2009 acțiunea a fost respinsă ca nefondată.
Prin încheierea nr. 52/20.08.2009 s-a dispus îndreptarea erorii materiale din cuprinsul sentinței, în sensul menționării corecte a pârâților.
Prima instanță a reținut următoarele:
Prin raportul de inspecție fiscală din data de 30.12.2005 s-a efectuat o verificare a soldului sumei negative a TVA solicitat la rambursare de către reclamanta prin decontul de TVA aferent lunii iulie 2005.
Astfel, in urma verificărilor a rezultat faptul ca valoarea TVA-ului fără drept de deducere la nivelul regiei este in suma de 426.815 lei, TVA-ul cu drept de deducere este in sumă de 160.394 lei, iar TVA suplimentar de plata este in suma de 57.316 lei, TVA suplimentar pentru care au fost stabilite dobânzi in cuantum de 4280 lei si penalități in cuantum de 1166 lei. Organul de control fiscal a procedat la respingerea solicitării formulată de către reclamantă de rambursare a sumei de 369.499 lei.
In baza acestui raport de inspecție fiscală a fost întocmită decizia de impunere nr.53/04.01.2006, prin care s-a reținut că reclamanta a dedus TVA in suma de 426.815 lei pentru care nu avea drept de deducere. S-a stabilit, de asemenea respingerea sumei de 369.499 lei solicitata la rambursare.
împotriva acestei decizii, reclamanta a formulat contestație, respinsă prin decizia nr.57/06.07.2006.
Potrivit art.145 alin.1 si 2. fiscal - "(1) Dreptul de deducere ia naștere la momentul exigibilității taxei. (2 ) Orice persoană impozabilă are dreptul să deducă taxa aferentă achizițiilor, dacă acestea sunt destinate utilizării în folosul următoarelor operațiuni: a) operațiuni taxabile;"
în speță reclamanta, având ca obiect de activitate, printre altele, administrarea, gestionarea și întreținerea spatiilor cu alta destinație decât locuințe, a preluat in administrare toate unitățile de învățământ, conform nr.215/2001, coroborata cu OUG nr.30/2000.
Pentru activitatea de administrare, gestionare si întreținere a spatiilor cu alta destinație decât locuințe, reclamanta desfășoară, cu raportare la prevederile art.126 si art.127 fiscal, o operațiune taxabila.
Potrivit art.145 alin.3 fiscal -" Dacă bunurile și serviciile achiziționate sunt destinate utilizării în folosul operațiunilor sale taxabile, orice persoană impozabilă înregistrată ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată are dreptul să deducă: a) taxa pe valoarea adăugată datorată sau achitată, aferentă bunurilor care i-au fost livrate sau urmează să îi fie livrate, și pentru prestările de servicii care i-au fost prestate ori urmează să îi fie prestate de o altă persoană impozabilă; b) taxa pe valoarea adăugată achitată pentru bunurile importate. "
Sub acest aspect s-a apreciat ca reclamanta, deși desfășoară operațiuni taxabile, in ce privește activitatea de administrare a unităților de învățământ, parcuri, de pe raza Municipiului C, care nu este înregistrata contabil in mod separat, nu sunt aplicabile prevederile art.145 alin.3 fiscal, reclamanta nedesfășurând o activitate taxabila. Pentru a fi considerată astfel, reclamanta ar fi trebuit să emită facturi aferente activității de administrare (inclusiv pentru investiții) către beneficiarul acestor servicii, in speță către proprietarul construcțiilor și al terenurilor - Municipiul C, insa acest fapt nu a fost făcut.
Astfel, bunurile si serviciile achiziționate de către reclamanta in activitatea de administrare si gestionare a unităților de învățământ preuniversitar, amenajarea si întreținerea parcului de distracții "Tara ", precum si pentru repararea unor spitale nu sunt utilizate in folosul operațiunilor sale taxabile, operațiuni taxabile rezultate din activitatea prestata-detaliată prin obiectivul nr.2 al expertizei efectuate in cauza.
Potrivit art.145 alin.13 fiscal - " Taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor și serviciilor achiziționate, destinate realizării obiectivelor proprii de investiții, stocurilor de produse cu destinație specială, finanțate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, se deduce potrivit prevederilor legale. Cu taxa pe valoarea adăugată dedusă pentru realizarea obiectivelor proprii de investiții se vor reîntregi obligatoriu disponibilitățile de investiții. Sumele deduse în cursul anului fiscal pentru obiectivele proprii de investiții pot fi utilizate numai pentru plăți aferente aceluiași obiectiv de investiții. La încheierea exercițiului financiar, sumele deduse și neutilizate se virează la bugetul de stat sau bugetele locale în conturile și la termenele stabilite prin normele metodologice anuale privind încheierea exercițiului financiar-bugetar și financiar-contabil, emise de Ministerul Finanțelor Publice."
Se apreciază că activitatea de administrare si gestionare a unităților de învățământ preuniversitar, inclusiv prin dotarea cu calculatoare, amenajarea si întreținerea parcului de distracții "Tara ", precum si pentru repararea unor spitale, din punct de vedere al investițiilor, nu s-au realizat din fondurile proprii ale reclamantei, ci din fondurile bugetului local al municipiului C, fonduri ce au fost primite de către reclamanta cu destinația - realizarea obiectivelor.
Potrivit art.24 alin.3 fiscal- " Sunt, de asemenea, considerate mijloace fixe amortizabile: a) investițiile efectuate la mijloacele fixe care fac obiectul unor contracte de închiriere, concesiune, locație de gestiune sau altele asemenea."
Instanța nu a reținut incidența in speța a prevederilor art.24 alin.3 din fiscal, cum s-a reținut in cadrul lucrării contabile efectuate in cauză, in condițiile in care pe de o parte, investițiile invocate a fi efectuate de către reclamanta nu au vizat mijloace fixe ale acesteia, deoarece imobilele - clădiri si terenuri nu se afla in patrimoniul reclamantei, ci sunt in patrimoniul Municipiului C, iar pe de alta parte aceste imobile nu se află în administrarea reclamantei in baza unui contract-privit stricto sensu, ca fiind un acord de voință in vedere producerii de efecte juridice - (așa cum sunt enunțate in textul legal - închiriere,concesiune, locațiune, ) ci in baza unei dispoziții stabilite de către Consiliul Local C, fără ca reclamanta să își fi exprimat in vreun mod voința juridică.
In ce privește apărarea formulata de către reclamanta, privind neconcordanta dintre sumele reținute prin raportul de inspecție fiscală si decizia de impunere nr.53/2006, instanța a constatat ca valoarea TVA stabilită suplimentar in sarcina reclamantei, in cuantum de 426.815 lei este compusa din TVA suplimentar de plata in suma de 57.316 lei, ce din eroare nu a fost colectat de către reclamanta si din diferența de 369.499 lei, suma care este compensata de către C in totalitate.
Soluția a fost atacată cu recurs de către.
Prin motivele de recurs se susțin următoarele:
1.Instanța de fond nu s-a pronunțat asupra anumitor aspecte legate de natura obligațiilor fiscale stabilite
a)prima instanță nu s-a pronunțat asupra faptului că decizia de impunere stabilește alte obligații fiscale suplimentare decât cele calculate prin raportul de inspecție pe baza căruia a fost emisă;
b)s-a efectuat o confuzie între TVA deductibil sau TVA de rambursat și TVA de plată. Astfel, suma de - reprezintă TVA dedus de către societate și respins la deducere de către organul de control. Nu se poate considera că TVA-ul respins la deducere reprezintă TVA de plată întrucât potrivit prevederilor fiscal, TVA de plată este stabilit ca diferență între TVA colectat și TVA deductibil. În acest fel ar fi obligați la o dublă impunere,respectiv pentru aceleași operațiuni societatea va achita TVA ca o parte din preț și va fi obligată și la plata de TVA la buget.
c)au fost încălcate dispozițiile 1378/2005 prin care se reglementează forma și modul de completare a deciziei de impunere.
Astfel, la rubrica "obligații fiscale suplimentare" trebuie menționată doar taxa stabilită suplimentar iar în cazul în care decizia este emisă ca urmare a unei solicitări de rambursare, se menționează distinct care este taxa respinsă la rambursare și care este taxa rămasă de plată efectiv;
2.în mod greșit s-a apreciat că nu au drept de deducere TVA în cuantum de 426.815 lei
a) astfel, eronat s-a apreciat că nu sunt aplicabile prevederile art. 145 alin. 3 din fiscal;
b) în aceleași condiții s-a acordat C dreptul de rambursare TVA aferentă cheltuielilor efectuate pentru activitatea de administrare, gestionare și întreținere pentru ca ulterior, fără nicio modificare legislativă, să se acorde acest drept doar pe bază de prorată aplicată asupra întregului TVA dedus, iar prin actele contestate doar pentru TVA deductibil aferent Direcției învățământ. În acest mod a fost încălcată legea nr. 7/2004 privind Codul d e conduită etică al funcționarilor publici;
c) deși se motivează că desfășoară operațiuni taxabile în ceea ce privește activitatea de administrare a unităților de învățământ, parcuri, care nu este înregistrată contabil separat prin emiterea de facturi către beneficiari, se apreciază că nu sunt aplicabile prevederile art. 145 alin. 3.fiscal.
Regiei îi sunt însă aplicabile prevederile art. 145 întrucât:
-este persoană impozabilă înregistrată ca plătitor de TVA;
-realizează operațiuni taxabile;
-pentru aceste operațiuni sunt înregistrate cheltuieli motiv pentru care se poate deduce TVA.
- mult, legiuitorul a prevăzut expres posibilitatea deducerii TVA când sursa realizării cheltuielilor o constituie bugetul local.
d) în mod eronat s-a reținut că bunurile și serviciile achiziționate în activitatea de administrare și gestionare a unităților de învățământ preuniversitar, amenajarea și întreținerea parcului de distracții " " precum și pentru repararea unor spitale nu sunt utilizate în folosul operațiunilor taxabile, întrucât, în schimbul întregii activități de administrare, regia are dreptul de a exploata și de a obține venituri de pe o parte a spațiilor avute în administrare.
e) interpretarea art. 145 alin. 13 din legea nr. 571/2003 este în sensul deducerii TVA aferent unor investiții finanțate din bugetul de stat sau local asupra unor active aflate în exploatarea unei societăți;
f) raportul de expertiză efectuat în cauză apreciază că sunt aplicabile în speță dispozițiile art. 24 alin. 3.fiscal.
În drept se invocă art. 145 alin. 1 și 13.fiscal, art. 24 alin. 3.fiscal, art. 20 din legea nr. 554/2004, art. 299 și următoarele pr.civ.
DGFP C depune întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat întrucât, pentru a beneficia de deducerea TVA aferentă cheltuielilor de administrare și gestionare precum și de investiții și amenajare, avea obligația să emită facturi fiscale către Primăria C pentru recuperarea acestor cheltuieli, conferindu-le astfel calitatea de operațiuni taxabile.
Intimata mai arată că în speță dreptul de deducere a fost acordat diferențiat întrucât îndeplinirea condițiilor cerute de lege se face pentru fiecare caz în parte.
În drept se invocă art. 308 alin. 2.pr.civ și prevederile fiscal.
Instanța de recurs reține următoarele:
În urma verificărilor efectuate în perioada 27.12.2005-30.12.2005 pentru soldul sumei negative a TVA solicitat la rambursare de către prin decontul de TVA aferent lunii iulie 2005, fost încheiat la 30.12.2005 raportul de inspecție fiscală -fila nr. 75 în dosarul de fond.
S-a reținut prin acesta că C este înființată în baza legii nr. 15/1990 și C nr. 332/02.08.1996 și este plătitoare de TVA începând cu 01.07.1993.
Prin C nr. 499/19.12.2001 s-a stabilit reorganizarea prin preluarea în administrare a tuturor unităților de învățământ preuniversitar, clădiri și terenuri, obiectul său de activitate constituindu-l în prezent administrarea, gestionarea și întreținerea fondului locativ de stat, a spațiilor cu altă destinație decât locuințe, terenuri, piețe agroalimentare, târguri etc. aparținând domeniului public și privat al Municipiului și exploatarea acestora în condiții de eficiență, prin închiriere, asociere și alte forme legale.
Potrivit decontului TVA aferent lunii iulie 2005 înregistrat la C sub nr. -/25.08.2005, solicită rambursarea sumei negative a TVA în valoare de - lei pentru activitatea desfășurată în perioada 01.06.2005-31.07.2005, conform art. 149 alin. 5 din legea nr. 571/2003.
În perioada vizată a desfășurat activități de administrare și gestionare a unităților de învățământ preuniversitar, respectiv lucrări de reparații, cheltuieli cu utilitățile, toate acoperite prin alocații bugetare de la bugetul local C și venituri prin închirierea unor spații comerciale.
TVA a fost dedus în această perioadă pentru toate achizițiile destinate activităților de gestionare și administrare, respectiv reparații, amenajări etc. activități din care însă nu se obțin venituri, motiv pentru care nu există dreptul de deducere TVA.
C are drept de deducere TVA doar din facturile de achiziție de bunuri și prestări de servicii numai în limita proratei calculată ca raport între totalul venitului impozabil din punct de vedere al TVA și totalul venitului realizat de regie, având în vedere obținerea de venituri din închirierea spațiilor din incinta unor unități de învățământ.
Pentru că regia a evidențiat separat doar TVA dedus pentru activitățile de achiziție, reparații, investiții pentru învățământ, fără drept de deducere, organul de control a procedat după cum urmează:
-din totalul TVA dedus pentru învățământ s-a scăzut TVA colectat pentru unitățile refacturate și s-a acordat drept de deducere TVA din achiziții de utilități la nivelul TVA colectat;
-la gestionarea școlilor și căminelor, întrucât jurnalul este ținut global fără a se putea separa TVA dedusă numai pentru cămine, s-a acordat drept de deducere la nivelul TVA colectată din închirieri de cămine și s-a acordat drept de deducere a TVA la reparațiile de cămine; în consecință, din totalul TVA dedusă pentru învățământ, organele de control au scăzut TVA colectată pentru închirierea căminelor și TVA dedusă pentru reparații și investiții cămine;
-pentru cheltuieli efectuate atât pentru activitățile impozabile din punct de vedere al TVA cât și pentru activitatea de învățământ, s-a stabilit TVA cu drept de deducere calculând prorata;
-pentru suma de 57012 lei reprezentând reparații capitate la spitalul orașului C -fonduri de la bugetul local - nu s-a acordat dreptul de deducere TVA întrucât activitatea nu era destinată realizării de operațiuni taxabile din punct de vedere al TVA;
-pentru suma de 1330 lei reprezentând prestații efectuate de furnizori în parcul copiilor nu s-a acordat drept de deducere TVA întrucât cheltuielile nu erau destinate în vederea realizării de operațiuni taxabile.
În final s-a apreciat că TVA cu drept de deducere la nivel de regie este de - lei față de - dedus de către regie, rezultând o diferență fără drept de deducere de 426.815 lei.
Suma fără drept de deducere din achizițiile referitoare la învățământ este de 367.852 lei.
Organele de control au recalculat pentru perioada iunie-iulie 2005 TVA de plată/rambursat în sumă de 57316 lei cu penalități și dobânzi de întârziere.
În concluzie s-a respins la rambursare suma de - lei și s-a stabilit TVA de plată suplimentar de 57.316 lei cu dobândă de 4280 lei și penalități de întârziere de 1166 lei.
În baza raportului de inspecție fiscală a fost emisă decizia de impunere nr. 53/04.01.2006 prin care se identifică TVA dedus dar fără drept de deducere în sumă de - lei, penalitățile de întârziere și dobânzile.
Împotriva acestor acte s-a formulat contestație respinsă prin decizia nr. 57/06.07.2006 care susține concluziile raportului de inspecție fiscală.
În privința primului aspect contestat prin recurs, se constată că decizia de impunere nu stabilește alte obligații fiscale decât cele calculate prin raportul de inspecție în baza căruia a fost emisă.
Astfel, raportul de inspecție fiscală stabilește TVA fără drept de deducere în sumă de - lei -sumă trecută în decizia de impunere -. Față de suma cerută la rambursare de 369.499 lei, se constată că există obligația de plată TVA suplimentară de 57.316 lei, sumă la care s-au calculat penalități și dobânzi. La executare nu poate fi avută în vedere decât suma rămasă de achitat din totalul TVA fără drept de deducere.
Acest calcul este în totalitate conform și susținerilor recurentei potrivit cu care TVA de plată este diferența dintre TVA colectat și TVA deductibil.
În speță TVA colectat ( teoretic ) este de 587.209 lei din care TVA cu drept de deducere 160.394 lei. Rezultă o diferență de 426.815 lei TVA de plată din care - lei au fost achitați (întrucât suma este cerută la rambursare). Diferența de achitat este de 57.316 lei, sumă reținută de organul de control.
Ordinul nr. 1378/2005 în vigoare la dat efectuării controlului, aprobă formularul Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare stabilite de inspecția fiscală, fără însă să prevadă sancțiuni pentru cazul în care formularul nu este respectat întocmai. Sancțiunile nu pot fi decât cele prevăzute de către codul fiscal și Codul d e procedură fiscală, în speță neexistând o încălcare a prevederilor legale în ceea ce privește modul de evidențiere a TVA nedeductibil. Întrucât decizia de impunere este întocmită în baza raportului de inspecție fiscală, orice confuzie în legătură cu TVA stabilită suplimentar, este înlăturată.
Celelalte motive de recurs vor fi analizate împreună, prin aceste susținându-se dreptul de deducere TVA și respectiv aplicarea în speță a prevederilor art. 145 alin. 3.fiscal.
Potrivit acestui articol "Dacă bunurile și serviciile achiziționate sunt destinate utilizării în folosul operațiunilor sale taxabile, orice persoană impozabilă înregistrată ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată are dreptul să deducă:
a) taxa pe valoarea adăugată datorată sau achitată, aferentă bunurilor care i-au fost livrate sau urmează să îi fie livrate, și pentru prestările de servicii care i-au fost prestate ori urmează să îi fie prestate de o altă persoană impozabilă".
Conform art. 145 alin. 13 "Taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor și serviciilor achiziționate, destinate realizării obiectivelor proprii de investiții, stocurilor de produse cu destinație specială, finanțate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, se deduce potrivit prevederilor legale. Cu taxa pe valoarea adăugată dedusă pentru realizarea obiectivelor proprii de investiții se vor reîntregi obligatoriu disponibilitățile de investiții. Sumele deduse în cursul anului fiscal pentru obiectivele proprii de investiții pot fi utilizate numai pentru plăți aferente aceluiași obiectiv de investiții. La încheierea exercițiului financiar, sumele deduse și neutilizate se virează la bugetul de stat sau bugetele locale în conturile și la termenele stabilite prin normele metodologice anuale privind încheierea exercițiului financiar-bugetar și financiar-contabil, emise de Ministerul Finanțelor Publice".
C este o persoană impozabilă, înregistrată ca plătitor de TVA din 01.07.1993, așa cum a reținut organul de control.
Pentru a beneficia însă de dreptul de deducere TVA, bunurile și serviciile achiziționate trebuie să fie destinate utilizării în folosul operațiunilor sale taxabile.
Organul de control a recunoscut dreptul de deducere TVA (și a calculat suma aferentă potrivit legii) numai în măsura în care aceste prevederi legale sunt îndeplinite, raportat la obiectul de activitate al recurentei.
Potrivit art. 1169.civ. recurenta era datoare să facă dovada că întreaga sumă solicitată la rambursat reprezintă TVA aferent bunurilor și serviciilor achiziționate, destinate utilizării în folosul operațiunilor taxabile.
Prin cererea de recurs se susține că C realizează venituri în baza contractelor de închiriere a spațiilor pe care le are în administrare. Acest fapt este susținut și de organul de control, motiv pentru care a fost acordat dreptul de deducere TVA parțial.
Recurenta mai susține că realizează și activități de administrare și investiții însă numai în scopul închirierii spațiilor și obținerii de venituri.
Activitatea de administrare a spațiilor este desfășurată însă în scopul realizării obiectului său de activitate, în acest scop fiind folosite fonduri de la bugetul local, administrarea nefiind exclusivă pentru spațiile închiriate.
Este de subliniat însă că organul de control a stabilit TVA cu drept de deducere pentru spațiile exploatate în vederea obținerii de venituri.
Prevederile art. 145 alin. 13 nu sunt aplicabile în speță, amenajarea și reparația spațiilor pe care le are în administrare regia nefiind un "obiectiv propriu de investiții" ci doar o îndeplinire a obligației de "administrare".
Faptul că în situații similare organul de control a acordat dreptul de deducere TVA nu este un argument pentru a acorda și în această situație dreptul de deducere TVA. În primul rând similaritatea este susținută doar de către reclamantă. În al doilea rând, chiar dacă din eroare s-a acordat acest drept, organul de control nu este obligat să insiste în această eroare.
Pentru aceste considerente recursul a fost respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul contencios administrativ și fiscal declarat de recurenta--reclamantăP- cu sediul în C,-, - parter, jud.C, în contradictoriu cu intimații-pârâți P C-SERVICIUL - cu sediul în C, B-dul -, nr.18, jud.C și P C-F-ACTIVITATEA DE CONTROL FISCAL C - cu sediul în C,-, -F1, jud.C, împotriva sentinței civile nr.277/17.03.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 01 februarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, --- |
Jud.fond:
Red.jud.-Gr.
2ex./16.02.2010
Președinte:Ecaterina GrigoreJudecători:Ecaterina Grigore, Revi Moga, Nicolae Stanciu
