Alte cereri. Decizia 72/2009. Curtea de Apel Constanta

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILA NR.72/CA

Ședința publică de la 02 martie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Kamelia Vlad

JUDECĂTOR 2: Monica Costea

JUDECĂTOR 3: Adriana Gherasim

Grefier - - -

Pe rol, judecarea recursului în contencios administrativ formulat de contestatoarea, cu domiciliul în T,-, județul T, împotriva sentinței civile nr.2360/21.10.2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele AGENȚIA PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI, cu sediul în T,-, județul T, AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI B, cu sediul în B sector 6,-, având ca obiect drepturi bănești.

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care evidențiază părțile, obiectul litigiului și stadiul procesual. Se solicită judecata cauzei în lipsă.

Instanța constată dosarul în stare de judecată și rămâne în pronunțare luând acte că se solicită judecata cauzei în lipsă.

CURTEA:

Asupra recursului în contencios administrativ de față:

Prin cererea înregistrată sub nr.1919/- la Tribunalul Tulcea, reclamanta a chemat în judecată pârâtele Agenția pentru Protecția Mediului T și Agenția Națională pentru Protecția Mediului B, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligate pârâtele la plata diferențelor salariale ce i se cuvin începând cu data de 12.09.2005 la zi, actualizate cu indicele de inflație și cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că la data de 9.09.2005 a promovat concursul organizat pentru ocuparea posturilor vacante la Agenția pentru Protecția Mediului T, fiind încadrată în funcția de execuție de consilier, clasa 1, grad profesional superior, treapta 1 de salarizare.

Arată reclamanta că în realitate, a fost salarizată nu conform funcției pentru care a reușit la concurs, ci cu un salariu aferent treptei de salarizare 3, așa cum se prevedea în Legea nr.76/2005 pentru aprobarea OUG nr.92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale ale funcționarilor publici, fapt ce rezultă din decizia nr.153/14.11.2006 în care se arată că începând cu data de 01.11.2006 trece din treapta 3 de salarizare, în treapta 2 de salarizare, conform OG nr.2/2006, anexa 2.

A învederat că pentru anul 2006 drepturile salariale ale funcționarilor publici sunt reglementate de OG nr.2/2006, care potrivit art.4 permite salarizarea la nivelul celor trei trepte de salarizare, fără să mai existe limitarea impusă de OG nr.92/2004.

Prin sentința civilă nr.2360 din 21.10.2008 Tribunalul Tulceaa respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Agenția pentru protecția Mediului T și a respins acțiunea reclamantei ca inadmisibilă pentru neparcurgerea procedurii plângerii prealabile.

Împotriva acestei sentințe în termen legal a formulat recurs reclamanta, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

Instanta nu a sesizat ca reclamanta nu a atacat decizia de incadrare in functia de executie de consilier clasa1 si nici deciziile ulterioare, prin care aceasta a fost trecuta de a treapta 1 de salarizare la treapta 1 ci, a solicitat diferentele de salariu de la treapta 3la 1. In materia drepturilor salariale Legea 554/2004, chiar daca prevede procedura plingerii prealabile, nu se aplica ci, se completeaza cu dispozitiile din codul muncii astfel ca, in mod gresit, s-a retinut a actiunea este inadmisibila. Prin aparitia OG 2/2006 care reglementeaza drepturile salariale ale functionarilor publici se prevede salarizarea acestora la nivelul celor trei trepte de salarizare si in raport de aceste dispozitii pretentiile banesti ale reclamantei sunt fondate. Intimata Agentia pentru Protectia Mediului Taf ormulat intampinare prin care si-a precizat pozitia procesuala in sensul respingerii recursului ca nefondat. Verificand legalitatea si temeinicia hotaririi atacate din prisma criticilor formulate Curtea apreciaza nefondat recursul pentru urmatoarele considerente: Reclamanta a investit instanta de contencios cu solutionarea actiunii prin care a solicitat plata diferentelor salariale incepind cu data de 12.09.2005 la zi motivat de faptul ca,desi a fost incadrata in functia de consilier, clasa1, treapta 1 de salarizare i s-au achitat drepturile salariale aferentetreptei3desalarizare. Solutionand cauza, Tribunalul Tulceas -a raportat la obiectul actiunii astfel cum a fost formulat -drepturi salariale-si nicidecum nu a retinut ca, ar fi o contestatie impotriva deciziei de incadrare. Raporturile de serviciu ale reclamantei -au derulat in baza Legii 188/1999 privind Statutul functionarilor publici.

In ceea ce priveste salarizarea functionarilor publici, sunt aplicabile dispozitiile speciale din acest domeniu respectiv, OUG 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale si a altor drepturi ale functionarilor publici pentru anul 2005, aprobata cu modificari si completari prin Legea 76/2006 si OG 2/2006 privind drepturile salariale ale functionarilor publici pentru anul 2006.

Aceste norme speciale prevad obligativitatea parcurgerii procedurii prealabile, dispozitiile OUG 92/2004 si OG 2/2006 fiind astfel în concordanță cu norma generala, respectiv Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ. Astfel, potrivit art.30 OUG 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, funcționarul public trebuie sa conteste, la ordonatorul de credite,actul administrativ de stabilire a drepturilor salariale,in termen de 5 zile de la comunicarea acestuia.

Alineatul 4 al acestui articol prevede ca împotriva măsurilor dispuse în contestație, "persoana în cauză se poate adresa instanței de contencios administrativ sau, după caz, instanței judecătorești competente, potrivit legii, în termen de 30 de zile de la data comunicării soluționării contestației."

Cum, calea de atac este de competenta instanței de contencios administrativ iar contestația îmbracă forma procedurii prealabile formulata împotriva actului administrativ de stabilirea a salariului,in sensul dispozițiilor legii contenciosului administrativ, în mod corect s-a apreciat ca reclamanta avea obligația îndeplinirii procedurii prealabile.

In ceea ce privește susținerea ca se aplica prevederile codului muncii si nu ale legii contenciosului se retine ca, potrivit art. 117 din Legea 188/1999: "dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile legislației muncii, precum și cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale, după caz, în măsura în care nu contravin legislației specifice funcției publice."

Prin urmare, în cauză, dispozițiile aplicabile sunt ale legii speciale si numai în măsura în care nu sunt reglementate unele aspecte sau, legea speciala trimite expres, atunci se vor aplica normele prevăzute în legislația muncii. Întrucât se constata ca, in mod corect prima instanță a soluționat acțiunea, reținând lipsa procedurii prealabile, critica referitoare la fondul pretențiilor deduse judecații nu va mai face obiectul analizei instanței de recurs. de considerentele expuse Curtea, apreciind nefondat recursul, in conformitate cu dispozitiile art.312 cod de procedura civila urmeaza sa il respinga.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul în contencios administrativ formulat de contestatoarea, cu domiciliul în T,-, județul T, împotriva sentinței civile nr.2360/21.10.2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele AGENȚIA PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI, cu sediul în T,-, județul T, AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI B, cu sediul în B sector 6,-, având ca obiect drepturi bănești, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 02 Martie 2009.

Președinte, Judecător, Judecător,

- - - - - -

Grefier,

- -

Jud.fond:

Tehnored.dec.jud.-

2 ex./06.04.2009

Președinte:Kamelia Vlad
Judecători:Kamelia Vlad, Monica Costea, Adriana Gherasim

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Alte cereri. Decizia 72/2009. Curtea de Apel Constanta