Alte cereri. Decizia 76/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 76/CA
Ședința publică de la 22 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Iustinian Obreja Manolache
JUDECĂTOR 2: Dan Mircea Tăbâltoc
Judecător - - -
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra recursului introdus de reclamanții -, și, în contradictoriu cu intimata Unitatea Administrativ Teritorială V, împotriva sentinței civile nr. 245/CA din 02.11.2009 a Tribunalului Vaslui, pronunțată în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, sunt lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se dă citire referatul cauzei de către grefier, referat din care rezultă că dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 15 februarie 2010, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din această hotărâre, și că, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a dispus amânarea pronunțării pentru astăzi 22 februarie 2010.
După deliberare,
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului de fața;
Prin sentința civilă nr.245/CA/ din 2 noiembrie 2009, Tribunalului Vaslui, admițând excepția neîndeplinirii procedurii prealabile, a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamanții -, și, în contradictoriu cu pârâta Unitatea administrativ teritorială V, prin primar.
Pentru se pronunța astfel, prima instanța a reținut că, prin dispoziția nr.963/8.11.2007, emisă de către pârâta Unitatea administrativ teritorială V, prin primar, s-a dispus desființarea/ridicarea construcției executată pe domeniul public al municipiului V, respectiv a chioșcului situat pe str.-, menționându-se că respectiva construcție a fost executată fără autorizație, pe domeniul public, de către -, și ca împotriva acestei dispoziții s-a formulat prezenta acțiune.
S-a reținut de asemenea că, la cererea instanței de a se face dovada îndeplinirii procedurii prealabile, prevăzuta de art.7 din Legea nr.554/2004, reclamanții au depus, la termenul din 26 octombrie 2009, copia petiției ce a fost înregistrată sub nr.21945 din 7.10.2009, la Primăria V, prin care se solicita revocarea dispoziției nr.963 din 8.11.2007 și că acest demers a intervenit ulterior datei sesizării tribunalului.
Reținând că procedura instituită de art.7 alin.l din Legea nr. 554/2004 este obligatorie în cazul sesizării instanțelor de contencios administrativ și că ea constituie o condiție de admisibilitate a cereri, prima instanță, constatând că reclamanții nu și-au îndeplinit obligația ce le revenea potrivit normei legale evocate și că depunerea contestației administrative după data introducerii acțiunii nu este de natură să satisfacă exigențele Legii contenciosului administrativ, prima instanță, reținând că parcurgerea procedurii prealabile administrative reprezintă o condiție de exercitare a dreptului la acțiune, a considerat acțiunea reclamanților ca fiind inadmisibilă, întrucât nu s-a dovedit îndeplinirea procedurii prealabile menționate.
Împotriva acestei sentințe au introdus recurs reclamanții -, și, care critică hotărârea primei instanțe pe motiv că a încălcat dispozițiile art.315 Cod procedură civilă, ignorând demersurile făcute pentru a li se restitui proprietatea de care au fost deposedați anterior anului 1989, precum și intervențiile făcute pentru anularea actelor emise de Primarul municipiului V, apreciindu-se ca neavând nici o semnificație faptul că aceste demersuri nu au fost denumite"contestație", în condițiile în care, raportat la considerentele deciziei de casare, tribunalul era obligat să pășească la soluționarea fondului pricinii; susținând că, prin ridicarea excepției neîndeplinirii procedurii instituite de art.7 din Legea nr.554/2004, au fost încălcate limitele investirii dispuse de Curtea de. APEL IAȘI, în fond invocându-se faptul că dispoziția emisă de Primarul municipiului V conține inadvertențe de neînlăturat, în ceea ce privește persoana care a ridicat construcția, locul unde aceasta este amplasată, faptul că terenul pe care ea se află nu aparține domeniului public, ci este în stăpânirea familiei, care 1-a primit în compensare pentru terenul preluat în mod abuziv de stat și că respectiva construcție, având o vechime de peste17 ani, a fost ridicată cu avizul Primăriei
Intimata nu a depus întâmpinare.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea constată că dispoziția nr.963 din 8 noiembrie 2007, prin care s-a dispus ridicarea construcției executate pe domeniul public al Municipiului V, respectiv a chioșcului amplasat in str.-, a fost emisă de către Primarul Municipiului V, în temeiul dispozițiilor art.33 din Legea nr. 50/1991.
Emițând acest act administrativ de autoritate cu caracter individual, PrimaruI Municipiului V, a acționat în calitatea sa de autoritate executivă, instituția primarului funcționând în mod autonom, în această materie, de persoana juridică de drept public menționată la art.21 din Legea nr.215/2001, el având o responsabilitate proprie în ceea ce privește legalitatea actului de autoritate emis, distinctă de drepturile și obligațiile recunoscute persoanei juridice Municipiul
Nici din dispozitivul deciziei nr. l94/CA/ din 6 aprilie 2009 pronunțată de Curtea de APEL IAȘI în dosarul nr-, și nici din considerentele acestei hotărâri, nu rezultă că s-ar fi limitat sfera cercetării judecătorești, după casare, instanța de control judiciar reținând doar că, prin modul lapidar în care a fost redactată, hotărârea tribunalului nu poate fi considerata ca fiind motivată și că, in lipsa oricăror repere logice cu privire la aprecierea probatoriului, nu s-a răspuns în nici un mod la susținerile părților aflate în litigiu.
Aprecierea referitoare la necesitatea rejudecării fondului pricinii nu are însă semnificația nici a unei verificări și nici a unei acceptări, de principiu, a acțiunii reclamanților și nu limitează dreptul primei instanțe de a verifica atât fondu pricinii, cât și modul în care au fost îndeplinite condițiile de sesizare a instanței, condiții printre care se numără cea referitoare la parcurgerea procedurii prealabile.
Ca atare, atâta timp cât instanța de control judiciar nu a cercetat în mod nemijlocit îndeplinirea condițiilor de sesizare a instanței de contencios administrativ și nu s-a pronunțat în mod explicit cu privire la urmările eventualei neparcurgeri a procedurii instituite de art. 7 din Legea nnr.554/2004, au se poate reține că prin decizia nr.l94/CA din 6 aprilie 2009 s-a dat vreo dezlegare, fie ea și parțială, a problemelor de drept născute din acțiunea reclamanților, îndrumare care să impună aplicațiunea dispozițiilor art.315 Cod procedură civilă, evocate de recurenți.
Întrucât neparcurgerea procedurii prealabile constituie, raportat la caracterul imperativ al dispozițiilor art.7 din Legea nr.554/2004, un fine de neprimire a acțiunii, în condițiile în care atât Curtea Constituțională a României, cât și Curtea Europeană a Drepturilor Omului au statuat că instituirea unei proceduri administrative aste pe deplin compatibilă cu prevederile constituționale și cu normele internaționale referitoare la protecția drepturilor omului, în mod justificat prima instanță nu a acceptat ca valabile demersurile făcute de reclamanți după data sesizării instanței și nici cererile care se refereau la alte chestiuni decât actul de autoritate a cărui anulare s-a cerut prin acțiune.
Faptul că reclamanții au contestat, la data de 12.03.2008, "somația prin care solicitați eliberarea terenului pe care am amplasat chioșcul din-", cerând compensarea suprafeței de 94,89 mp.cu o suprafața echivalentă în-, unde este amplasat chioșcul", nu se răsfrânge și nu are nici un efect în ceea ce privește demersul ce trebuia făcut pentru a se obține revocarea dispoziției nr.963 din 8.11.2007, întrucât actele de executare a acestui din urmă act de autoritate, cererea de realizare a unui schimb de terenuri, implică alte acte decât cel atacat în contenciosul administrativ și chiar proceduri străine reglementării consacrate de Legea nr.554/2004.
Cât privește notificarea înregistrată sub nr.959/15.01.2010, prin care reclamanții-recurenți fac cunoscut că înțeleg să renunțe la procedura prealabilă, ea nu are nici o valoare ori semnificație juridică, întrucât dreptul consacrat de art.6 din Legea nr.554/2004 se putea exercita doar înainte de data sesizării instanței și nu ulterior acestui moment, regulile de procedură trebuind urmate cu rigurozitate și nu eludate sau ignorate de către părțile interesate.
Ca atare, constatând că actul a cărui anulare se solicită a fost emis de o autoritate administrativă ce nu a fost chemată in judecată, în nume propriu, că unitatea administrativ - teritorială nu are competențe și responsabilități în materia reglementată de Legea nr.50/1991, că în cauză nu s-a parcurs de către reclamanți procedura obligatorie, prealabilă sesizării instanței, că acest fapt constituie un fine de neprimire a acțiunii și că reclamanții rămân singurii răspunzători de consecințele decurgând din nerespectarea condițiilor sesizării instanței de contencios administrativ, însăși faptul denumirii cererii ca fiind o "contestație la executare", introdusă inițial la Judecătoria Vaslui, vădind ignorarea conținutului și semnificației dispozițiilor art.1 din Legea nr.554/2004, Curtea, constatând că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, va respinge recursul promovat de reclamanți, ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul introdus de, și - împotriva sentinței civile nr. 245/CA/ 02.11.2009 a Tribunalului Vaslui, sentință pe care o menține.
Irevocabilă..
Pronunțată în ședința publică de la 22 februarie 2010.
Președinte, - - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.jud.TD/22.02.2010
Tehnored. gref.TN/26.02.2010
Jud. fond: - / Tribunalul Vaslui.
Președinte:Iustinian Obreja ManolacheJudecători:Iustinian Obreja Manolache, Dan Mircea Tăbâltoc
