Alte cereri. Decizia 773/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--19.02.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.773
Ședința publică din 19 mai 2009
PREȘEDINTE: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 2: Maria Cornelia Dascălu
JUDECĂTOR 3: Adina Pokker
GREFIER: - -
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatoarea - SRL împotriva deciziei civile nr. 105/29.01.2009 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații Municipiul T prin Primar și Consiliul Local al Municipiului
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 12.05.2009, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Deliberând asupra contestației în anulare constată următoarele:
Prin contestația în anulare înregistrată la Curtea de APEL TIMIȘOARA sub nr- la data de 19.02.2009 contestatoarea - SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâții Municipiul T prin Primar și Consiliul Local al Municipiului T anularea deciziei civile nr. 105/29.01.2009 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr-.
În motivare se arată că sunt incidente dispozițiile art. 318 teza a II a Cod procedură civilă întrucât instanța de recurs a procedat la respingerea recursului fără a cerceta din greșeală unul din motivele de modificare sau de casare. astfel, se arată că la data de 22.01.2008 contestatoarea reclamantă a formulat o precizare de acțiune prin care a solicitat să se constate că suma de 20.407,39 lei care reprezintă diferențe de chirie era prescrisă și pe cale de consecință erau prescrise atât majorările cât și penalitățile asupra acestui motiv distinct.
Instituția prescripției se impunea a fi luată în considerare întrucât sumele solicitate nu se încadrează în categoria impozitelor sau taxelor datorate statului. Veniturile provenite din închirierea bunurilor municipiilor constituie venituri bugetare care nu se încadrează în categoria creanțelor fiscale și nu fac obiectul procedurii speciale de recuperare. Raporturile dintre părți au natură convențională și sunt generate de contractul astfel încheiat și de dispozițiile Decretului Lege nr. 167/1958.
Se mai arată în motivarea contestației în anulare că nu trebuie confundată natura juridică a raporturilor contractuale stabilite într-o convenție comercială cu cele stabilite printr-o lege sau alt act normativ, iar în cazul de față este vorba despre o creanță bugetară nefiscală.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 318 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata a solicitat respingerea contestației în anulare arătând că aceasta reprezintă o cale extraordinară de atac și nu poate viza chestiuni de fond, fiind de strictă interpretare condițiile în care poate fi invocată.
Astfel, dispozițiile art. 318 Cod procedură civilă nu pot fi invocate pentru greșita apreciere a probelor sau greșita judecare a legii, care sunt motive de reformare.
La dosar a fost atașat dosarul nr- al Curții de APEL TIMIȘOARA.
Din analiza probatoriului administrat în cauză Curtea reține că prezenta contestație este neîntemeiată după cum urmează:
Prin acțiunea introductivă reclamanta - SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâții Primăria Municipiului T prin Primar și Consiliul Local al Municipiului T în esență, să se constate faptul că reclamanta nu are datorii rezultate din contractul derulat cu pârâții, respectiv că nu datorează suma de 20.407,39 lei, reprezentând diferențe chirie, 65.507,72 lei majorări și 1.224,44 lei penalități, iar ca argument suplimentar în sprijinul celor susținute l-a constituit faptul că suma de 20.404,39 lei era prescrisă.
Prima instanță Tribunalul Timiș, prin sentința civilă nr. 284/11.03.2008 a respins acțiunea reclamantei, reținând ca inadmisibil petitul privind anularea certificatului de atestare fiscală, a respins cererea de anulare a adresei nr. E 12006--/15.11.2006 pe considerentul că aceasta nu reprezintă un act administrativ în înțelesul dispozițiilor cuprinse în art. 2 al.1 lit. c din Legea nr. 554/2004. Instanța de fond s-a pronunțat și asupra naturii juridice a sumelor datorate apreciind că acestea reprezintă creanțe bugetare, iar termenul de prescripție pentru valorificarea acestora este de 5 ani.
Curtea de APEL TIMIȘOARA prin decizia civilă nr. 105/29.01.2009 a respins recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile anterior menționate. Din redactarea motivelor de recurs și a considerentelor decizie atacate instanța observă că nu sunt incidente dispozițiile art. 318 teza a II a Cod procedură civilă.
Astfel, potrivit acestei dispoziții legale pot a fi atacate pe calea contestației în anulare deciziile instanței de recurs prin care acestea, respingând recursul sau admițându-l numai în parte a omis din greșeală să cerceteze unul din motivele de modificare sau de casare.
Ori, în speță, petitul principal l-a constituit anularea adresei nr. E 12006 - -/15.11.2006 cu consecința faptului că reclamanta nu datorează sumele reprezentând debitul principal de 20.407,369 lei, 65.507,72 lei majorări și 1.224,44 lei penalități. În condițiile în care prima instanță a reținut că adresa respectivă nu are caracterul de act administrativ, iar această soluția fost reținută și de instanța de recurs, în mod corect instanța nu a mai analizat distinct problema prescripției sumei respective, chestiune ce ar fi presupune ca mai întâi instanța să rețină că adresa are caracterului unui act administrativ și deci reclamantul poate solicita anularea pe calea acțiunii de contencios administrativ ocazie cu care s-ar fi discutat și problema prescripției sumei reprezentând debitul principal.
De vreme ce instanța de recurs a stabilit că adresa atacată nu are caracterul unii act administrativ nu a mai analizat distinct pretenția reclamantei de exonerare de la plata sumelor invocate ceea ce nu echivalează cu acea că instanța de recurs nu a cercetat un motiv de recurs, întrucât din perspectiva celor anterior expuse problema prescripției reprezintă un argument al părții reclamante, iar nu un motiv distinct de recurs.
De altfel, prima instanță a răspuns chiar și acestei chestiuni privind prescripția, iar soluția instanței de recurs care a menținut hotărârea primei instanțe presupune o pronunțare implicită și asupra a acestui aspect.
Pentru considerentele de fapt și de drept anterior anunțate și văzând și dispozițiile art. 320 Cod procedură civilă, instanța va proceda la respingerea contestației în anulare formulată de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată d contestatoarea - SRL împotriva deciziei civile nr. 105/29.01.2009 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații Municipiul T prin Primar și
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 19 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- LIBER - - - - -
GREFIER
- -
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecători:,
Instanță de recurs: Curtea de APEL TIMIȘOARA
Judecători: Liber,
Red. /18.06.2009
Tehnored. /22.06.2009/ 2 ex.
Președinte:ClaudiaJudecători:Claudia, Maria Cornelia Dascălu, Adina Pokker
