Alte cereri. Decizia 776/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 776
Ședința din Camera de Consiliu de la 18 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Costinel Moțîrlichie JUDECĂTOR 2: Alina Răescu
-- - - JUDECĂTOR 3: Gabriela Carneluti
-- - - Judecător
Grefier -
XXXX
Pe rol rezultatul dezbaterilor din ședința publică de la 8 aprilie 2008, privind recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței nr. 4554 din data de 26 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți Consiliul Local al Municipiului C, Primăria Municipiului C și
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile din ședința publică de la data de 8 aprilie 2008, au fost consemnate într-o încheiere separată care face parte integrantă din prezenta.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul tribunalului Dolj Secția Comercială, la data de 21 06 2007, reclamantul a chemat în judecată pârâții Consiliul Local C, primăria C și C, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate legalitatea HCL nr. 51/1998, a Dispoziției 892/1991, a Ordinului de repartizare nr. 16569/1998, de asemenea să se constate că pârâta C nu a respectat dispozițiile HCL nr. 51/1998 și nu i-a încheiat contract de închiriere, să fie obligată aceasta să-i încheie contract de închiriere și să fie obligată să-i plătească reclamantului despăgubiri pentru prejudiciul cauzat în cuantum de 1000 lei pentru fiecare zi.
În motivarea cererii, reclamantul arată că Consiliul Local al municipiului C și primăria C i-a repartizat spre închiriere, fără licitație în baza Legii nr. 42/1990 spațiul comercial situat în C, str. -, -emina, parter, începând cu data de 01.04.1998 și fără a fi limitat în timp.
Reclamantul arată că potrivit art. 2 din HCL nr. 51/1998 și art. 2 din Dispoziția 892/1998 a primăriei C, pârâta C avea obligația să aducă la îndeplinire aceste dispoziții.
A mai arătat reclamantul că prin cererea nr. 6173/22.04.1998 s-a adresat C prin care a solicitat încheierea unui contract de închiriere pentru spațiul respectiv conform actelor emise de C și primăria C însă pârâta Caî ncheiat un contract de închiriere pe o altă perioadă de timp și în baza unui ordin de reprezentare care nu a fost emis de Consiliul Local al Municipiului
Prin sentința nr. 4554/26.11.2007 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul, împotriva pârâților Consiliul Local al Municipiului C, Primăria C și
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul a solicitat să constate legalitatea HCL nr. 51/1998 a Dispoziției nr. 892/1991, a Ordinului de repartizare nr. 16569/1998 și de asemenea să se constate că pârâta C nu a respectat dispozițiile HCL nr. 51/1998 și nu i-a încheiat contract de închiriere și să fie obligată aceasta să-i fie încheie contract de închiriere și să fie obligată să-i plătească reclamantului despăgubiri pentru prejudiciul cauzat în cuantum de 1000 lei pentru fiecare zi.
A apreciat instanța de fond că prin actele administrative a căror legalitate se solicită de către reclamant a se constata, i-a fost repartizat acestuia spațiul comercial situat în C, str. -, -emina, Parter, care a fost vândut ulterior către -, fiind încheiat în acest sens contractul de vânzare cumpărare cu plata prețului în rate, nr. 6745/28.03.2003.
A constatat prima instanță că prin sentința civilă nr. 2800/1996 a Judecătoriei Deva rămasă definitivă și irevocabilă prin respingerea apelului și a recursului, s-a constatat dreptul locativ al - SRL C, asupra spațiului comercial și s-au anulat Dispoziția nr. 125/1994 și ordinului de repartiție nr. 599/1994 emisă de Consiliul Local C numitului și s-a anulat totodată contractul de închiriere nr. 82/1994 încheiate între C și numitul.
De asemenea s-a reținut că prin sentința civilă nr. 15901/2000 a Judecătoriei Craiova, menținută prin decizia civilă nr. 6469/2001 a Curții de APEL CRAIOVA, decizie irevocabilă, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul - SRL, împotriva pârâților Consiliul Local C, C și, constatându-se nulitatea absolută a ordinului de repartiție nr. 16569/1998 și a contractului de închiriere nr. 12/1998 cu consecința repunerii pârâților în situația anterioară.
S-a avut în vedere că prin sentința civilă nr. 311/1998 a tribunalului Dolj pârâta Caf ost obligată să încheie cu reclamanta contractul de închiriere pe o perioadă de 3 ani, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii pentru spațiul din litigiu și prin sentința nr. 2484/2000 pronunțată de Tribunalul Dolj definitivă și irevocabilă, Caf ost obligată să vândă spațiul comercial ce face obiectul litigiului către - SRL, apreciindu-se că aceasta este singura titulară a unui drept locativ valabil asupra spațiului comercial.
Față de probele administrate, Tribunalul Dolja apreciat că spațiul respectiv este proprietatea privată a - SRL, astfel încât nu poate fi obligată pârâta C să dispună de un bun care este proprietatea altei persoane, la baza încheierii contractului de vânzare - cumpărarea aflându-se o hotărâre judecătorească irevocabilă, nu se poate constata legalitatea unor acte administrative care au fost anulate prin hotărâri judecătorești irevocabile și nu pot fi obligați pârâții să dispună de bunuri ce nu le aparțin.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
În motivarea cererii de recurs, recurentul a susținut că Secția Contencios Administrativ și Fiscal nu avea competența de a soluționa litigiul acesta având caracter comercial.
S-a mai susținut că instanța de fond nu a soluționat cererea formulată la data de 04.10.2007 în dosarul nr- și că în mod greșit au fost conexate dosarele nr- și nr-, încălcându-se astfel hotărârea instanței comerciale din data de 12 septembrie 2007, prin care s-a dispus disjungerea cauzei.
Recurentul a mai arătat că în mod greșit nu s-a consemnat în hotărâre și nu s-a luat în calcul cererea formulată la data de 25.09.2007 din dosarul nr-, cererile din 15.10.2007 din - și nr- precum și concluziile scrise formulate la data de 08.10.2007.
S-a mai susținut că reclamantul făcut dovada că deține acte juridice ce nu sunt lovite de nulitate cu privire la spațiul comercial începând cu data de 01.04.1998, respectiv Hotărârea nr. 51/31.03.1998 a Consiliului Local C, Dispoziția nr. 892/22.04.1998 a primăriei C, ordinul de repartizare nr. 16569/22.04.1998 emis de primăria
Recurentul a mai arătat că motivarea sentinței instanței de fond este eronată având în vedere că sentința nr. 2800/1996 a Judecătoriei Craiova se referă la alte acte juridice emis anterior datei de 01.04.1998 și care nu fac obiectul judecării cauzei, precum și faptul că sentința nr. 15901/2000 a Judecătoriei Craiova și decizia nr. 6469/2001 a Curții de APEL CRAIOVA se referă la anularea unui ordin de repartiție emis de Consiliul Local C și a contractului de închiriere nr. 12/23.04.1998 încheiat cu C, iar acțiunea reclamantului are ca obiect constatarea legalității unui ordin de repartiție emis de o altă instituție, respectiv Primăria
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței instanței de fond prin prisma motivelor de recurs formulate de reclamant și a dispozițiilor art. 3041cod procedură civilă, se rețin următoarele aspecte de fapt și de drept:
Cu privire la motivul de recurs formulat de reclamant vizând necompetența instanței de contencios administrativ de a soluționa litigiul se rețin următoarele aspecte:
Prin cererea de chemare în judecată la data de 21.06.2007 reclamantul a chemat în judecată pârâții Consiliul Local al Municipiului C, Primăria Municipiului și C formulând șapte capete de cerere respectiv: 1) constatarea legalității hotărârii nr. 51/31.03.1998 emisă de Consiliul Local C; 2) constatarea legalității dispozițiilor nr. 892/22.04.1998 emisă de Primăria C; 3) constatarea legalității ordinului de repartizare nr. 16569/22.04.1998 emis de Primăria Municipiului C; 4) constatarea nerespectării de către pârâta Cap revederilor art. 1 și art.2 din Hotărârea nr. 51/1998 a Consiliului local C și a art. 1 și art. 2 din Dispoziția nr. 892/22.04.1998 emisă de Primăria Municipiului C; 5) constatarea neîncheierii contractului de închiriere de către C începând cu 01.04.1998 pentru spațiul situat în C, str. -, -emina, parter, 150. în baza ordinului de repartizare emis de primăria Municipiului C; 6 ) obligarea pârâtei C să încheie cu reclamantul contract de închiriere începând cu data de 01.04.1998 pentru spațiul comercial în suprafață de 173,66 mp. iar în caz de neexecutare obligarea la plata către reclamant a sumei de 1000 lei pe zi de întârziere și 7) obligarea pârâtei să plătească despăgubiri reclamantului pentru prejudiciul cauza prin neexecutarea obligației de a încheia contractul d eînchiriere.
Prin cererea formulată de reclamant la data de 05.07.2007 s-a solicitat instituirea sechestrului judiciar cu privire la spațiul comercial în litigiu situat în C, Str. -, -emina, Parter, 150, până la soluționarea litigiului.
În raport de dispozițiile art. 1 și 10 din legea nr. 554/2004, legea conteciosului administrativ se reține că în raporturile juridice de drept administrativ ce intră în sfera de reglementare a contenciosului administrativ se caracterizează prin faptul că una dintre părți are calitatea de autoritate publică ce execută și organizează executarea legii, emițând acte administrative supuse în ceea ce privește controlul de legalitate instanțelor de contencios administrativ.
În speță, se contată că instanța de fond a soluționat cauza cu încălcarea dispozițiilor legale privitoare la competență, având în vedere că a soluționat capetele de cerere 4,5,6 și7, precum și cele referitoare la instituirea sechestrului judiciar ca instanță de contencios administrativ, deși aceste cereri vizau nerespectarea obligației de încheiere a contractului de închiriere cu privire la un spațiu comercial între reclamant prin firma sa - Com SRL C și C, litigiul având un caracter comercial.
Potrivit prevederilor art. 8 din legea nr. 554/2004 obiectul acțiunii de chemare în judecată de competența instanței de contencios administrativ, îl poate constitui anularea, în tot sau în parte a unui act administrativ unilateral, repararea pagubei cauzate și eventuale reparații pentru daune morale, precum și pentru nesoluționarea în termen sau refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri.
Condiția prevăzută de textul legal pentru titularul unei astfel de acțiuni este ca acesta să fi fost vătămat într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim prin actul unilateral respectiv.
Or, din modul în care sunt formulate capetele de cerere 4-7 din acțiunea introductivă rezultă în mod neîndoielnic că obiectul acestora nu este unul specific contenciosului administrativ, ci acțiunii de drept comun, în speță acțiunii comerciale în raport de obiectul material al raportului juridic litigios, spațiul comercial situat în C, strada -, -emina parter 150, obiectul acțiunii concretizându-se de fapt într-o obligație "de a face" respectiv de încheiere a contractului de închiriere și de obligare la plata de daune interese în caz de nerespectare a acestei obligații.
Reclamantul nu a solicitat prin capetele de cerere 4-7, așa cum au fost individualizate prin prezenta decizie, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act de autoritate, adică o hotărâre sau o decizie cu caracter unilateral prin care autoritatea să se manifeste ca autoritate publică, ci obligarea L C la închirierea unui spațiu comercial în baza unei decizii a autorității publice, raport juridic în care ambele părți se manifestă pe poziții de egalitate una față de cealaltă.
Este adevărat că introducerea acțiunii de către reclamant este consecința refuzului pârâtei L C de a încheia contractul de închiriere cu reclamantul, însă acest refuz nu poate fi cenzurat în cadrul unei acțiuni în contencios.
În consecință, cu privire la capetele de cerere formulate de reclamant prin acțiunea introductivă nr.4-7, precum și cu privire la capătul de cerere privind sechestrul judiciar ce intră în competența instanței ce soluționează fondul potrivit art.598 Cod Procedură Civilă, Curtea reține întemeiat recursul reclamantului urmând a-l admite trimițând cauza pre competentă soluționare la Tribunalul Dolj - Secția Comercială competentă material pentru a soluționa cauza, în raport de dispozițiile art.312 alin.6 Cod Procedură Civilă.
Critica formulată de recurentul reclamant în sensul nesoluționării cererii formulată de reclamant la data de 04.10.2007 în dosarul nr.- este nefondată având în vedere că prin încheierea pronunțată la data de 10 octombrie 2007 în dosarul nr.- s-a dispus îndreptarea încheierii de ședință din 26.09.2007si a fost admisă cererea formulată de reclamant în acest sens la data de 04 octombrie 2007.
Nu pot fi reținute nici criticele vizând conexarea dosarelor nr- și nr-, potrivit art.164 și art.165 Cod Procedură Civilă, conexarea și disjungerea pricinilor reprezentând simple măsuri pentru o mai bună administrare a justiției, constatarea în fapt a existenței condițiilor cerute pentru conexare și respectiv pentru disjungere fiind lăsată la libera apreciere a instanțelor de fond, în urma conexării sau a disjungerii pricinii părțile păstrându-și neschimbate drepturile pe care le aveau.
Nici motivul de recurs vizând neluarea în considerare a cererilor formulate de reclamant la data de 25.09.2007 și 15.10.2007, precum și a concluziilor scrise din data de 08.10.2007, nu poate fi reținut, instanța de fond soluționând cauza în raport de motivele de fapt și de drept expuse de reclamant atât în cuprinsul acțiunii introductive, cât și în cuprinsul cererilor formulate pe parcursul desfășurării procesului.
Cu privire la criticile recurentului reclamant vizând nelegalitatea soluției instanței de fond privind capetele de cerere 1-3, respectiv constatarea legalității Hotărârii nr.51/31.03.1998 a Consiliului Local C, Dispoziției nr.892/22.04.1998 a Primarului Municipiului C și a Ordinului de repartizare nr.16569/22.04.1998 emis de Primarul Municipiului C, Curtea apreciaza legală sentința instanței de fond, reținand următoarele aspecte:
Art.8 din Legea 554/2004 Legea contenciosului administrativ, circumscrie ipotezele în care poate fi sesizată instanța de contencios administrativ, stabilind că obiectul unei astfel de acțiuni îl poate reprezenta anularea în tot sau în parte a unui act administrativ unilateral, repararea pagubei cauzată, precum și nesoluționarea în termen sau refuzul nejustificativ de soluționare în termen a unei cereri.
Față de condiția existenței unei vătămări ca urmare a actului administrativ sau a refuzului de soluționare a unei cereri, de prezumția de legalitate a oricărui act administrativ, precum și de caracterul executoriu al actului administrativ, soluția instanței de fond de respingere a cererii de constatare a legalității unor acte administrative este legală, deși cu o altă motivare.
De altminteri, cât privește Ordinul de repartizare nr.16569/22.04.1998 emis de Primarul Municipiului C, în mod corect Tribunalul Dolja reținut că cererea de constatare a legalității acestuia este nefondată având în vedere că prin sentința nr.15901/2000 a Judecătoriei Craiova, irevocabilă prin decizia nr.6469/2001 a Curții de APEL CRAIOVA, s-a constata nulitatea acestui ordin.
În raport de aceste considerente, se constată legală sentința instanței de fond cu privire la capetele de cerere 1-3, urmând a fi menținute aceste dispoziții în temeiul art.312 alin.1 Cod Procedură Civilă, recursul declarat de reclamant cu privire la soluția acestor petite fiind nefondat.
În consecință față de aceste considerente de fapt și de drept, în temeiul art.312 alin.6 Cod Procedură Civilă urmează a fi casată în parte sentința instanței de fond și trimisă cauza spre competentă soluționare tribunalului Dolj - Secția Comercială pentru capetele de cerere 4-7, menținând soluția instanței de fond cu privire la capetele de cerere 1-3.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de reclamantul, împotriva sentinței nr. 4554 din data de 26 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți Consiliul Local al Municipiului C, Primăria Municipiului C și
Casează în parte sentința și trimite spre competentă soluționare tribunalului Dolj - Secția Comercială capetele de cerere având ca obiect constatarea că pârâta C nu a respectat prevederile art. 1 și art.2 din Hotărârea nr. 51 Consiliului Local C și prevederile art. 1 și art. 2 din Dispoziția nr. 892 din data de 22.04.1998 emisă de Primăria C, că nu a încheiat cu reclamantul contract de închiriere începând cu 01.04.1998 și obligarea acestei pârâte să încheie contract de închiriere începând cu data de 01.04.1998, obligarea pârâtei la despăgubiri pentru prejudiciul produs precum și cererea de instituire a sechestrului judiciar.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Aprilie 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.
fond.
Dact. / 3 ex./
Președinte:Costinel MoțîrlichieJudecători:Costinel Moțîrlichie, Alina Răescu, Gabriela Carneluti
