Alte cereri. Decizia 78/2009. Curtea de Apel Ploiesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV FISCAL

DOSAR NR-

DECIZIA NR. 78

Ședința publică din data de 21 ianuarie 2009

PREȘEDINTE: Preda Popescu Florentina

JUDECĂTORI: Preda Popescu Florentina, Dinu Florentina Chirica

-

Grefier -

Pe rol fiind soluționarea recursurilor formulate de pârâții ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI RM. cu sediul în RM.S, nr. 104, Cod poștal -, Județ B si DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI cu sediul în B, nr. 209, Cod poștal -, Județ împotriva sentinței nr. 1234 din 21.10.2008 pronunțată de Tribunalul Buzău - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimatul reclamant domiciliat în RM.S, 1 2. -. 3,. 7, Cod poștal -, Județ

Recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

Procedura completă.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că s-a depus la dosar prin intermediul serviciului registraturii întâmpinare din partea intimatului reclamant, iar recurenții au solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Curtea, analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.

CURTEA

Asupra recursurilor de față:

Prin sentința nr. 1234 din 21 octombrie 2008, Tribunalul Buzău - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, a respins excepțiile privind lipsa calității procesuale pasive a Direcției Generale a Finanțelor Publice B și a tardivității acțiunii, a admis acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții Administrația Finanțelor Publice a mun. R S și Direcția Generală a Finanțelor Publice B și a obligat pârâta la restituirea taxei de primă înmatriculare de 1869 lei cu dobânda legală precum și la plata cheltuielilor de judecată de 43 lei.

Pentru a hotărâ astfel prima instanță a reținut că excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta DGFP B nu este întemeiată, deoarece taxa a fost achitată în contul Trezoreriei, unitate aflată în cadrul B, iar cea de a doua excepție a tardivității acțiunii invocată de pârâta RSe ste neîntemeiată întrucât dispozițiile art.11 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ, prevăd că termenul de introducere al acțiunii este de 6 luni de la data primirii răspunsului la plângerea prealabilă, răspuns comunicat reclamantului la 4 iunie 2008, astfel încât acțiunea formulată de reclamant la data de 12.06.2008, este formulată în termenul legal.

Pe fond se reține prin hotărâre, că în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național, în acest sens fiind și dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României, care statuează că prevederile tratatelor au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne și prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a tratatului de aderare a României și Bulgariei la, Statul Român și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratele originare ale Comunității Europene, dinainte de aderare, și ca urmare a efectului direct a dispozițiilor art. 90 paragraful 1 din Tratat, pentru ordinea juridică internă a României instanța este datoare a constata că art. 2141- 2143Cod fiscal sunt reglementări contrare și că nu pot fi mențiune în continuare ca aplicabile în cauză, întrucât se încalcă principiul libertății circulației mărfurilor, adică se dezavantajează, direct sau indirect mașinile din țările membre în competiție au produsele similare autohtone.

Pentru toate aceste considerente, prima instanță a admis acțiunea și a obligat pârâții să restituie reclamantului suma de 1869 lei încasată cu titlu de taxă specială pentru autoturism, sumă actualizată cu rata dobânzii legale calculată de la data plății nedatorată până la data restituirii efective a sumei.

Impotriva sentinței au declarat recurs pârâții Administrația Finanțelor Publice R S și Direcția Generală a Finanțelor Publice B, criticând hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie:

In recursul declarat pârâta R S, arată un prim motiv de recurs că actul atacat, respectiv chitanțele pentru încasarea de impozite, taxe și contribuții nu este un act administrativ fiscal întrucât acesta nu îndeplinesc condițiile de formă cerute de Codul d e procedură fiscală.

Pe fondul cauzei critică hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie arătând că în mod greșit prin sentința recurată s-a dispus restituirea către reclamant a taxei de primă înmatriculare, deoarece prin OUG nr. 50/2008 a fost instituită taxa de poluare pentru autovehicule, act normativ ce a intrat in vigoare la data de 1.07.2008 și care la art. 11 instituie temeiul pentru restituirea diferenței dintre suma achitată de contribuabil în perioada 1.01.2007 - 30.06.2008, cu titlu de taxă specială pentru autovehicule și autoturisme și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluare pentru autovehicule.

In baza acestei ordonanțe,arată recurenta, a fost emisă HG nr. 686/2008 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare OUG nr. 50/2008, prin care se reglementează procedura de restituire a sumelor reprezentând diferența dintre taxa specială pentru autoturisme și taxa de poluare și cum prin aceste reglementări legiuitorul a dispus numai restituirea diferenței dintre cele două taxe și nu restituirea integrală a taxei, sentința pronunțată de prima instanță este nelegală și dată cu încălcarea dispozițiilor imperative ale legii, respectiv OUG nr. 50/2008, Regulamentul nr. 715/2007, Directivelor nr. 98/69/CE și 2002/80/CE, Directivelor nr. 94/12.CE și 96/69/CE, 91/441/CEE și 93/59/CEE, Directivelor nr. 1999/96/CE și 2005/55/CE, Directivelor nr. 91/542/CEE și 96/1/CE, considerente pentru care solicită admiterea recursului, modificarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii.

In recursul declarat pârâta DGFP B critică soluția primei instanțe, arătând într-un prim motiv de recurs că în mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a DGFP B, intimatul reclamant a formulat plângere la R S, solicitând restituirea taxei de primă înmatriculare și nu la DGFP B, actul contestat fiind emis de R S și nu de recurentă, astfel încât ea nu are calitate procesuală pasivă.

Pe fond, invocă aceleași motive de recurs la fel ca prima recurentă R S, arătând că în mod greșit prin sentința recurată s-a dispus restituirea către reclamant a taxei de primă înmatriculare, deoarece prin OUG nr. 50/2008 a fost instituită taxa de poluare pentru autovehicule, act normativ ce a intrat in vigoare la data de 1.07.2008 și care la art. 11 instituie temeiul pentru restituirea diferenței dintre suma achitată de contribuabil în perioada 1.01.2007 - 30.06.2008, cu titlu de taxă specială pentru autovehicule și autoturisme și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluare pentru autovehicule.

In baza acestei ordonanțe,arată recurenta, a fost emisă HG nr. 686/2008 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare OUG nr. 50/2008, prin care se reglementează procedura de restituire a sumelor reprezentând diferența dintre taxa specială pentru autoturisme și taxa de poluare și cum prin aceste reglementări legiuitorul a dispus numai restituirea diferenței dintre cele două taxe și nu restituirea integrală a taxei, sentința pronunțată de prima instanță este nelegală și dată cu încălcarea dispozițiilor imperative ale legii, respectiv OUG nr. 50/2008, Regulamentul nr. 715/2007, Directivelor nr. 98/69/CE și 2002/80/CE, Directivelor nr. 94/12.CE și 96/69/CE, 91/441/CEE și 93/59/CEE, Directivelor nr. 1999/96/CE și 2005/55/CE, Directivelor nr. 91/542/CEE și 96/1/CE, considerente pentru care solicită admiterea recursului, modificarea sentinței admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive și respingerea acțiunii ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Curtea, examinând sentința prin prisma criticilor din recurs, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale ce au incidență în cauză, constată următoarele:

Motivul de recurs invocat de recurenta RSv izând neîndeplinirea condițiilor de formă cerute de Codul d e procedură fiscală în ceea ce privește chitanțele pentru încasarea de impozite, taxe și contribuții, este nefondat.

Incasarea taxei de primă înmatriculare, achitată de către intimatul reclamant la R S, s-a efectuat cu talonul pentru încasarea de impozite, taxe și contribuții seria - nr. -,act de reprezintă un act administrativ fiscal în sensul dispozițiilor art. 41 și 43 din Codul d e procedură fiscală, astfel încât susținerea recurentei că nu sunt îndeplinite condițiile cerute de Codul d e procedură fiscală și că actul prin care s-a încasat taxa de primă înmatriculare nu este un act administrativ fiscal, este nefondat.

Motivul de recurs invocat de recurenta DGFP B, privind excepția lipsei calității procesuale pasive a sa, este nefondat, taxa de primă înmatriculare a fost achitată de către intimatul reclamant în contul Trezoreriei unitate aflată în cadrul DGFP B, astfel că corect și legal prima instanță a respins excepția invocată de către recurentă.

Motivele de recurs ce vizează fondul litigiului, invocate de cele două recurente, fiind aceleași, ele vor fi analizate împreună.

Intimatul reclamant a achitat taxa de primă înmatriculare în temeiul disp. art 214/1 - 214/3 din codul fiscal și pct. 31/1-31/2 din Normele Metodologice de aplicare a codului fiscal.

Dispozițiile nr.OUG 50/2008, ce au intrat în vigoare la data de 1.07.2008, și care la art. 11 instituie temeiul pentru restituirea diferenței dintre suma achitată cu titlu de taxă specială de primă înmatriculare pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluare pentru autovehicule, nu sunt aplicabile în speță, deoarece dispozițiile ordonanței nu se pot aplica retroactiv pentru că s-ar încălca principiul neretroactivității legii civile, astfel că susținerea recurentei că în mod greșit s-a restituit integral taxa de primă înmatriculare și nu diferența dintre cele doua taxe, este nefondată.

Dispozițiile art. 214/1-214/3 din codul fiscal sunt contrare dispozițiilor art. 90 paragraful 1 din Tratatul constitutiv al Uniunii Europene, care interzic discriminări prin măsuri de ordin fiscal existente între produsele provenind dintr-un stat membru al Comunității Europene și produsele aflate pe piața internă, dispozițiile din dreptul comunitar având prioritate față de dreptul național, potrivit art. 148 al. 2 din Constituția României, astfel încât susținerea recurentelor că existența taxei de primă înmatriculare nu este contrară dispozițiilor comunitare, este nefondată.

Susținerea recurentelor că prin restituirea taxei de primă înmatriculare au fost încălcate dispozițiile Regulamentului nr. 715/2007, Directivelor nr. 98/69/CE și 2002/80/CE, Directivelor nr. 94/12.CE și 96/69/CE, 91/441/CEE și 93/59/CEE, Directivelor nr. 1999/96/CE și 2005/55/CE, Directivelor nr. 91/542/CEE și 96/1/CE, este nefondată.

Dispozițiile art. 90 par.1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene, prevăd că nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.

Curtea Europeană de Justiție a arătat în cauza Weigel (2004) că obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre, prin urmare scopul acestei reglementări o constituie interzicerea discriminării fiscale între produsele importate și cele similare autohtone.

Ori, potrivit legislației interne, în România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse și înmatriculate în țară, astfel încât perceperea taxei de primă înmatriculare pentru autoturismele produse în statele membre și reînmatriculate în țara noastră, creează o diferență de tratament, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal și contravine dispozițiilor menționate din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene, încălcându-se în acest mod principiul libertății circulației mărfurilor, dezavantajându-se direct sau indirect mașinile din celelalte țări ale în competiția cu produsele similare autohtone.

Pentru toate aceste considerente, recursurile declarate de cele două pârâte se privesc ca nefondate și în temeiul disp.art. 312 alin. 1 pr.civilă, vor fi respinse ca atare, în cauză neevidențiindu-se nici un motiv de casare sau de modificare din cele prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI RM. cu sediul în Rm.S, nr. 104, Cod poștal -, Județ B si DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI cu sediul în B, nr. 209, Cod poștal -, Județ împotriva sentinței nr. 1234 din 21.10.2008 pronunțată de Tribunalul Buzău - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimatul reclamant domiciliat în Rm.S, 1 2. -. 3,. 7, Cod poștal -, Județ

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică astăzi, 21 ianuarie 2009.

Președinte, JUDECĂTORI: Preda Popescu Florentina, Dinu Florentina Chirica

- - - - - -

Grefier,

Operator de date cu caracter personal

Nr. notificare 3120

Red.CE

Tehnored. CMF

2.ex/22.01.2009

dos.fond - - - Tribunal B

jud.fond -

Președinte:Preda Popescu Florentina
Judecători:Preda Popescu Florentina, Dinu Florentina Chirica

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Alte cereri. Decizia 78/2009. Curtea de Apel Ploiesti