Alte cereri. Decizia 790/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 07.04.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.790
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 21.05.2009
PREȘEDINTE: Maria Belicariu
JUDECĂTOR 2: Răzvan Pătru
JUDECĂTOR 3: Diana Duma
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul, împotriva încheierii civile din 18 martie 2009, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului Arad, în contradictoriu cu pârâtul - intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A, având ca obiect cerere privind sesizarea Curții Constituționale.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamantul - recurent, lipsă, avocat, lipsă fiind pârâtul - intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta reclamantului - recurent solicită admiterea recursului.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Lipova petentul a chemat în judecată pe intimatul Inspectoratul Județean al Poliției A solicitând anularea procesului verbal seria - nr. - și exonerarea de plata amenzii aplicate.
Prin sentința civilă nr.829/09.09.2008 Judecătoria Lipovaa respins plângerea formulată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței și în consecință anularea procesului verbal de constatare a contravențiilor.
În cursul procesului de recurs recurentul a formulat cerere de sesizare a Curții Constituționale cu privire la soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate a art.5 alin.1 și 4, art.11 alin.5 din nr.OG2/2001, art.95 alin.1, art.96 alin.1 și 2, art.100 alin.3 și art.101 alin.1 pct.18 din nr.OUG195/2002.
În motivarea cererii formulate se arată că a contestat și la instanța de fond faptul că a efectuat o manevră de depășire în zona indicatorului "depășire interzisă". În realitate unde s-a petrecut așa zisa depășire, pe partea carosabilului era staționat și se punea în mișcare un alt autovehicul (ulterior a aflat că era al Poliției rutiere L - A) pe care a fost obligat să-l depășească și implicit să "calce pe marcajul continuu" pentru a se evita tamponarea, lovirea autovehiculului care a pornit din starea de oprire - staționare fără să se asigure corespunzător. Ulterior a aflat că respectivul autovehicul era al organului de poliție iar la oprirea recurentului, unul dintre polițiști a început să-l amenințe să se poarte necorespunzător, fapt pentru care a refuzat să-i prezinte permisul de conducere iar la întrebările ce i-au fost puse a răspuns negativ (în sensul că nu are permisul de conducere asupra sa, nu are triunghiurile reflectorizante, deși acestea se aflau în portbagajul autoturismului, etc.). În autoturismul său se mai aflau două persoane pe care le-a propus ca martori dar organul de poliție nici măcar nu a vrut să discute cu cei doi pasageri. De altfel la instanța de fond au fost propuși ca martori dar din cauza faptului că mama sa era bolnavă nu i-a putut prezenta în instanță și s-a judecat fără să poată dovedi ce s-a petrecut în realitate deși s-a prezentat certificate medicale care se găsesc la dosarul cauzei.
Arată că a invocat excepția de neconstituționalitate a art.5 alin.1 și 4, art.11 alin.5 din nr.OG2/2001, art.95 alin.1, art.96 alin.1 și 2, art.100 alin.3, art.101 alin.1 din nr.OUG195/2002, față de dispozițiile art.16, art.21, art.25, art.53, art.124 din Constituția României.
În baza dispozițiilor art.146 lit. d) din Constituția României și art.1, 2, 3, 10 și 29 alin.1, 2, 4 și 5 din legea nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, solicită trimiterea dosarului la Curtea Constituțională pentru a se pronunța asupra excepției de neconstituționalitate invocate.
Prin serviciul registratura la data de 12.03.2009 recurentul a depus la dosar completări la excepțiile de neconstituționalitate.
În cuprinsul înscrisului se arată că dispozițiile art.5 alin.1 și 4 din nr.OG2/2001 coroborate cu art.95 alin.1 din nr.OUG195/2002 contravin dispozițiilor art.124 alin.2 din Constituția României.
Se arată că, datorită faptului că sancțiunile contravenționale sunt atât principale cât și complementare, se poate aplica atât o sancțiune principală unică cât și alăturarea la aceasta a unei sancțiuni contravenționale complementare.
Menționează că prin nr.OUG195/2002, respectiv art.96 alin.1 și 2, sunt prevăzute sancțiunile care se aplică faptelor contravenționale și că i s-a aplicat pentru fapta contravențională atât sancțiunea principală a amenzii cât și sancțiunile complementare prevăzute la art.96 alin.2 lit. a) și b).
Mai arată că datorită sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de timp limitată, care constă în îngrădirea pentru o durată bine determinată de timp a unui drept cetățenesc, aceasta poate fi considerată a fi o veritabilă sancțiune contravențională principală întrucât restrânge exercițiul liberei circulații a persoanei.
Apreciază că datorită situației în care s-a aflat, și anume a efectuat o depășire neregulamentară pentru a evita acroșarea unui alt autoturism, consideră că nu se poate aplica automat sancțiunea contravențională de restrângere a dreptului de a conduce, dispozițiile primei teze din art.100 alin.3 din nr.OUG195/2002 coroborate cu art.96 alin.1 și art.96 alin.2 lit. b) din același act normativ fiind neconstituționale raportat la art.53 din Constituție. Aceste dispoziții ale art.100 alin.3 din nr.OUG195/2002 prevăd aplicarea automată a sancțiunii prevăzute de art.96 alin.2 lit. b), deși în Constituție limitarea sau restrângerea unor drepturi sau libertăți se face numai dacă se impune.
Precizează că, prin suspendarea dreptului de a conduce autovehicule, chiar dacă e pentru o perioadă limitată de timp, i se aduce o limitare a dreptului la libera circulație, având în vedere că va avea posibilitatea de a se deplasa între diferite locații doar împreună cu o altă persoană, respectiv șofer, mecanic de locomotivă, pilot, etc. fiind încălcat principiul prevăzut de art.25 alin.1 din Constituție - garantarea liberei circulații.
Consideră că, datorită impactului puternic pe care îl are sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce prevăzută de art.96 alin.2 din nr.OUG195/2002, raportat la sancțiunile principale prevăzute de art.95 alin.1 din nr.OUG195/2002, aceasta are în fapt efectul unei sancțiuni contravenționale principale.
Se arată că prin aplicarea sancțiunilor contravenționale principale, și anume amenda contravențională, la care s-a adăugat și sancțiunea contravențională a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, i s-a restrâns în mod exagerat exercițiul dreptului la libera circulație prevăzut de art.25 din Constituția României. Aceste sancțiuni contravenționale aplicate cumulat aduc atingere principiului prevăzut de art.124 alin.2 din Constituție potrivit căruia justiția este unică, întrucât pentru aceeași faptă contravențională instanța a considerat că este corect că s-a aplicat atât amenda contravențională cât și restrângerea dreptului de a conduce.
Menționează că, datorită naturii sale sancțiunea complementară prevăzută de art.96 alin.2 lit. b) din nr.OUG195/2002 este în fapt resimțită de către contravenient ca o sancțiune principală, astfel că i -sau aplicat pentru aceeași faptă contravențională două sancțiuni contravenționale, încălcând astfel prevederile art.124 alin.2 din Constituția României.
Consideră că organele de poliție aflate la fața locului când a săvârșit fapta prevăzută de art.100 alin.3 lit. e) din nr.OUG195/2002, respectiv a încălcat marcajul continuu de pe șosea pentru că se găsea într-un caz care justifica înlăturarea caracterului contravențional al faptei, și anume pentru a evita acroșarea autovehiculului care pornise de pe loc fără a se asigura corespunzător.
Se arată că a fost discriminat deoarece înlăturarea caracterului contravențional al faptei sale se condiționează de înaintarea unei plângeri contravenționale către instanțele abilitate, ceea ce duce la încălcarea principiului egalității în drepturi cetățenilor prevăzut de art.16 alin.1 din Constituție. Datorită situației legislative actuale, respectiv prevederile art.11 alin.5 din nr.OG2/2001 care impun accesul liber la justiție a celor care se află într-o situație care înlătură caracterul contravențional al faptei pentru că doar instanța poate constata acest lucru, în urma administrării unui probatoriu, se aduce atingere dispozițiilor constituționale cuprinse în art.16 alin.1 privind egalitatea în drepturi și art.21 alin.3 privind procesul echitabil.
Apreciază că procesul său nu este echitabil deoarece se află în postura de a-și dovedi nevinovăția, deoarece chiar dacă prezentul dosar are ca obiect o contravenție este tratat ca și când cele trecute în procesul - verbal de contravenție ar fi incontestabile, aducând astfel atingere principiului imparțialității justiției prevăzut de art.124 alin.2 din Constituție.
Prin încheierea de ședința din data de 18.03.2009 Tribunalul Arada respins cererea recurentului de sesizare a Curții Constituționale în motivarea soluției reținând ca excepția de neconstituționalitate invocată nu are legătură cu fondul cauzei.
Împotriva acestei încheieri s-a formulat recurs de către reclamantul - recurent solicitând admiterea recursului, modificarea încheierii și admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale.
În motivarea recursului se arată că președintele completului de judecată s-a antepronunțat asupra soluției ce va fi dată, ceea ce este inadmisibil și nelegal, iar atitudinea și poziția completului de a nu respecta art.29 din Legea nr.47/1992 este de neînțeles.
Solicită admiterea recursului, desființarea încheierii atacate și pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună ca excepțiile de neconstituționalitate invocate să fie trimise spre analiză și soluționare la Curtea Constituțională care este instanța competentă în această situație.
Legal citat, pârâtul - intimat nu a formulat întâmpinare.
Examinând recursul de față prin raportare la motivele invocate, precum și prin raportare la dispozițiile legale incidente, Curtea constată următoarele:
Deliberând asupra admisibilității excepției de neconstituționalitate invocate, constată că recurentul a invocat neconstituționalitatea art.5 alin.1 și 4, art.11 alin.5 din nr.OG2/2001, art.95 alin.1, art.96 alin.1 și 2, art.100 alin.3 și art.101 alin.1 pct.18 din nr.OUG195/2002.
Pentru a analiza admisibilitatea sesizării Curții Constituționale cu excepțiile invocate, Curtea va enunța mai întâi conținutul articolelor a căror neconstituționalitate se invoca. Astfel fiind, potrivit art.5 alin.1 din nr.OUG2/2001 sancțiunile contravenționale sunt principale și complementare iar în acord cu alineatul 4 prin legi speciale se pot stabili și alte sancțiuni principale sau complementare. Articolul 11 alin.5 din același act normativ menționează că cauzele care înlătură caracterul contravențional al faptei se constată numai de instanța de judecată.
Potrivit art.95 alin.1 din nr.OUG195/2002 încălcarea dispozițiilor prezentei ordonanțe de urgență, altele decât cele care întrunesc elementele constitutive ale unei infracțiuni, constituie contravenție și se sancționează cu avertisment ori cu amendă ca sancțiune principală și, după caz, cu una dintre sancțiunile contravenționale complementare prevăzute la art.96 alin. (2). În acord cu prevederile art.96 alin.1 și 2 din același act normativ sancțiunile contravenționale complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege și se aplică prin același proces-verbal prin care se aplică și sancțiunea principală a amenzii sau avertismentului. Sancțiunile contravenționale complementare sunt următoarele:
a) aplicarea punctelor de penalizare;
b) suspendarea exercitării dreptului de a conduce, pe timp limitat;
c) confiscarea bunurilor destinate săvârșirii contravențiilor prevăzute în prezenta ordonanță de urgență ori folosite în acest scop;
d) imobilizarea vehiculului;
e) radierea din oficiu a înmatriculării sau înregistrării vehiculului, în cazurile prevăzute la art.17 alin.(4).
Potrivit art.100 alin. (3) din nr.OUG195/2002 constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: depășirea coloanelor de vehicule oprite la culoarea roșie a semaforului sau la trecerile la nivel cu calea ferată; neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului; neacordarea priorității de trecere vehiculelor care au acest drept; nerespectarea semnificației culorii roșii a semaforului;nerespectarea regulilor privind depășirea; nerespectarea semnalelor, indicațiilor și dispozițiilor polițistului rutier aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu; ) neprezentarea la unitatea de poliție competentă pe raza căreia s-a produs un accident de circulație din care au rezultat numai pagube materiale, cu excepția cazurilor prevăzute la art.79 alin. (2).
În acord cu prevederile art.101 alin.1 pct.18 din același act normativ constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni următoarele fapte săvârșite de persoane fizice: nerespectarea obligației conducătorului de vehicul de a avea asupra sa documentele prevăzute la art.35 alin. (2).
În privința procedurii de soluționare a excepției de neconstituționalitate, art.29 din Legea nr.47 din 18 mai 1992, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale - astfel cum a fost republicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004 - prevede:
"(1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.
(2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă.
(3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.
(4) Sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți. Dacă excepția a fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie motivată, cuprinzând și susținerile părților, precum și dovezile necesare.
(5) Pe perioada soluționării excepției de neconstituționalitate judecarea cauzei se suspendă.
(6) Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin.(1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Recursul se judecă în termen de 3 zile".
Examinând admisibilitatea excepției de neconstituționalitate în raport cu dispozițiile art.29 alin.1 - 3 din Legea nr.47/1992, Curtea constată că dispozițiile legale a căror neconstituționalitate a fost invocată nu au fost constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.
De asemenea, dispozițiile legale ce formează obiectul excepției de neconstituționalitate invocată de pârât sunt cuprinse într-o Ordonanța respectiv o Ordonanța de Urgență în vigoare, respectiv fac parte din Ordonanța de Urgență nr.195/2002 și Ordonanța nr.2/2001.
În privința legăturii acestor texte legale cu prezenta cauză, Curtea reține că prevederile a căror neconstituționalitate o invocă recurentul reglementează tocmai sancțiunile reținute în sarcina sa prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat.
În aceste condiții, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate invocată de pârât este admisibilă în raport cu dispozițiile 29 din Legea nr. 47/1992.
Astfel fiind, Curtea constată că soluția primei instanțe prin care a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale ca inadmisibilă, pe considerentul că nu există legătura între articolele a căror neconstituționalitate se invocă și cele aplicabile în cauză, este nelegală. Pentru considerentele menționate, Curtea va admite recursul și va admite cererea recurentului de sesizare a Curții Constituționale.
În privința opiniei instanței cu privire la excepția de neconstituționalitate invocată, aceasta consideră că dispozițiile art.5 alin.1 și 4, art.11 alin.5 din nr.OG2/2001, art.95 alin.1, art.96 alin1 și 2, art.100 alin.3 și art.101 alin.1 pct.18 din nr.OUG195/2002 nu încalcă dispozițiile din Constituția României.
În motivarea excepțiilor invocate, recurentul a apreciat că dispozițiile legale mai sus menționate sunt neconstituționale intrând în contradicție cu principiile consacrate prin art.16, 21, 25, 53 și 124 din Constituția României.
Recurentul menționează că datorită naturii sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de timp limitată, care constă în îngrădirea unui pentru o durata bine determinata de timp a unui drept cetățenesc, aceasta poate fi considerată o veritabilă sancțiune principală întrucât restrânge exercițiul liberei circulații a persoanei, încălcând astfel prevederile art.53 din Constituția României, precum și art.25 din Constituția României care garantează dreptul la circulația liberă. Se menționează că aplicarea cumulată atât a sancțiunii amnezii contravenționale cât și a sancțiunii suspendării dreptului de a conduce aduc atingere principiului prevăzut de art.124 din Constituția României.
Totodată recurentul menționează că a încălcat marcajul continuu de pe șosea pentru că se găsea într-un caz care justifica înlăturarea caracterului contravențional al faptei, și anume de a evita acroșarea autovehiculului care pornise de pe loc fără a se asigura în mod corespunzător. Fapta de împrejurarea că înlăturarea caracterului contravențional al faptei este condiționată de înaintarea unei plângeri contravenționale către instanțele abilitate, ceea ce duce la încălcarea principiului egalității de drepturi a cetățenilor prevăzut de art.16 din Constituția României și a art.21 alin.3 care garantează dreptul la un proces echitabil.
Se mai învederează de către recurent ca este pus în situația de a-și demonstra nevinovăția, ceea ce contravine principiului imparțialității justiției, consacrat de art.124 alin.1 din Constituția României.
Curtea constată că existența unor sancțiuni principale și a unor categorii de sancțiuni complementare, stabilite fie prin Ordonanța nr.2/2001, fie prin legi speciale, cum este cazul de față nu este de natură să aducă atingere principiului stabilit de art.124 din Constituția României. Conform art.124 alin.2 justiția este unică, imparțială și egală pentru toți.
Curtea constată că posibilitatea cumulării sancțiunii principale cu sancțiuni complementare nu este de natură să aducă atingere principiului egalității cetățenilor în fața instanțelor de judecată. Susținerea recurentului în sensul că sancțiunea de suspendare a dreptului de a circula ar avea natura unei sancțiuni principale care nu s-ar putea cumula cu sancțiunea amenzii este doar o interpretare a legii în viziunea proprie a recurentului care nu încălca cu nimic prevederile Constituției.
Totodată critica referitoare la incompatibilitatea dintre prevederile articolelor din nr.OUG195/2002 cu dispozițiile Constituției cuprinse este neîntemeiată.
Astfel fiind, împrejurarea că legiuitorul a instituit competența instanțelor de judecată de a statua asupra cauzelor care înlătura caracterul contravențional al faptei este tocmai pentru a asigura calificarea conform legii a unei situații de fapt și pentru a evita arbitrariul în astfel de cazuri.
Această prevedere legală (art.10 alin.5 din nr.OG2/2001) este conformă dispozițiilor legale și nu încalcă art.16 și art.21 din Constituția României.
Totodată împrejurarea că recurentul contestă starea de fapt reținută în procesul verbal și este obligat să administreze probe în susținerea acestei stări de fapt nu este de natură să demonstreze că acesta nu se bucură de prezumția de nevinovăție.
În ceea ce privește susținerea recurentului în sensul că art.100 alin.(3) din nr.OUG195/2002 în baza căruia i-a fost aplicată atât amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni cât și sancțiunea contravențională complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile este contrar prevederilor art.25 din Constituția României, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată. Astfel fiind, în acord cu prevederile art.25 dreptul la liberă circulație, în țară și în străinătate, este garantat. Legea stabilește condițiile exercitării acestui drept.
Prin urmare, principiul consacrat al liberei circulații nu împiedica aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce ca urmare a săvârșirii unei contravenții, expres și limitativ prevăzută de legiuitor.
Totodată în speța de față prevederile art.53 din Constituție nu sunt încălcate în cauza de față, întrucât măsura complementară se poate dispune doar daca sunt îndeplinite în mod cumulativ condițiile expres prevăzute de legiuitor, respectând astfel principiul consacrat de acest articol.
În consecință, instanța - constatând admisibilitatea excepției de neconstituționalitate în raport cu dispozițiile art.29 alin.1 - 3 din Legea nr.47/1992 - va admite recursul declarat, va modifica încheierea atacată și în consecință va admite cererea recurentului de sesizare a Curții Constituționale.
Prin urmare, Curtea va sesiza Curtea Constituțională în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a art.5 alin.1 și 4, art.11 alin.5 din nr.OG2/2001, art.95 alin.1, art.96 alin.1 și 2, art.100 alin.3 și art.101 alin.1 pct.18 din nr.OUG195/2002.
Totodată, conform art.29 alin.5 din Legea nr.47/1992, Curtea va suspenda judecarea acestei cauze pe perioada soluționării excepției de neconstituționalitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de către reclamantul recurent in contradictoriu cu paratul-intimat Inspectoratul de Politie al Județului A împotriva încheierii de ședința din data de 18.03.2009 pronunțata de Tribunalul Arad.
Modifica încheierea menționata in sensul ca admite cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a art. 5 alin 1 si 4, art. 11 alin.5 din OG nr. 2/2001, art. 95 alin 1, art. 96 alin 1 si 2, art. 100 alin 3 si art. 101 alin 1 pct. 18 din OUG nr. 195/2002 în raport cu dispozițiile art. 29 alin. 1-3 din Legea nr. 47/1992.
Curtea Constituțională în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate art. 5 alin 1 si 4, art. 11 alin.5 din OG nr. 2/2001, art. 95 alin 1, art. 96 alin 1 si 2, art. 100 alin 3 si art. 101 alin 1 pct. 18 din OUG nr. 195/2002.
Suspendă judecarea acestei cauze pe perioada soluționării excepției de neconstituționalitate, conform art. 29 alin. 5 din Legea nr. 47/1992.
Irevocabilă.
Pronunțata in ședința publica azi, 21.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
RED:/02.06.09
TEHNORED:/02.06.09
2.ex./SM/
Instanță de recurs: Tribunalul Arad
Judecători - / /
Președinte:Maria BelicariuJudecători:Maria Belicariu, Răzvan Pătru, Diana Duma
