Alte cereri. Decizia 799/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 799
Ședința publică de la 23 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Iuliana Rîciu JUDECĂTOR 2: Elena Canțăr
-- - - Președinte Secție
-- - - JUDECĂTOR 3: Sanda Lungu
Grefier -
XXXX
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta Direcția Generală A Finanțelor Publice G, împotriva sentinței nr. 3709 din data de 26 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-.
La apelul nominal s-au prezentat consilier juridic pentru recurenta pârâtă DGFP G și intimata reclamantă asistată de avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, după care,
Curtea, apreciind cauza în stare de judecată, a pus recursul în dezbaterea părților pentru a pune concluzii:
Consilier juridic pentru recurenta pârâtă DGFP G susține oral motivele de recurs invocate în scris, în raport de care pune concluzii de admitere a recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
Avocat pentru intimata reclamantă solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțată de Tribunalul Gorj, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr.3709 din 26 noiembrie 2007, pronunțată de secția Comercială și de Contencios Administrativ a Tribunalului Gorja fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de către pârâta DGFP
A fost admisă acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta DGFP G, fiind dispusă reîncadrarea reclamantei în funcția publică de execuție de consilier superior clasa I, precum și obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumelor de bani reprezentând diferențe salariale dintre gradul superior și gradul principal, aferente perioadei 01.11.2004 și până la pronunțare, actualizate cu indicele de inflație până la plata efectivă, respectiv până la încadrarea efectivă.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că reclamanta a solicitat instanței obligarea pârâtei de a dispune reîncadrarea sa pe funcția publică de execuție de consilier superior clasa I, cu respectarea tuturor drepturilor conferite de acest grad profesional.
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune s-a reținut că petenta a solicitat reîncadrarea pe o funcție publică de execuție corespunzător evaluării sale profesionale, iar în ceea ce privește drepturile bănești cuvenite, acestea au fost solicitate începând cu data introducerii acțiunii, în termenul general de prescripție de 3 ani.
Referitor la fondul cauzei, Tribunalul a reținut că potrivit prevederilor art.4 din Ordinul Președintelui Agenției Naționale a Funcționarilor Publici nr.218/2003, reîncadrarea în funcția publică de execuție se face după cum urmează: " Pentru reîncadrarea în funcțiile publice în gradul profesional "superior" funcționarul public trebuie să obțină minimum 7 puncte; pentru reîncadrarea în funcțiile publice în gradul profesional "principal" funcționarul public trebuie să obțină minimum 5 puncte; pentru reîncadrarea în funcțiile publice în gradul profesional "asistent", funcționarul public trebuie să obțină minimum 4 puncte".
Prima instanță, în raport de actele și probele existente la dosarul cauzei a apreciat că prin nota nr.-/2003 a Ministerului Finanțelor Publice privind procedura de reîncadrare a funcționarilor publici din cadrul, în conformitate cu prevederile Legii nr.161/2003 și ale Ordinului Președintelui Agenției Naționale a Funcționarilor Publici nr.218/2003, se stabilește faptul că funcționarii publici vor fi reîncadrați, indiferent de punctajul obținut conform criteriilor de reîncadrare și potrivit unor corespondențe între grade, pentru care nu există nici un temei legal.
Această notă nu a fost publicată în Monitorul Oficial, motiv pentru care s-a reținut că nu poate constitui un act normativ opozabil reclamantei, avându-se în vedere și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului potrivit căreia cât timp un text legal nu este publicat, acesta nu va corespunde cerinței de accesibilitate.
Întrucât reclamanta a făcut dovada obținerii punctajului ce îi permitea încadrarea pe funcția publică solicitată, așa cum prevede Ordinul Președintelui Agenției Naționale a Funcționarilor Publici nr.218/2003, s-a apreciat că se impune reîncadrarea reclamantei în funcția publică de execuție solicitată cu respectarea tuturor drepturilor conferite acestui grad profesional.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs DGFP G, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
În motivele de recurs, recurenta menționează că a intervenit prescripția dreptului la acțiune, deoarece la 15.07.2003, în urma finalizării procedurii de reîncadrare în noua funcție publică, conform Legii nr.161/2003, titlul III, art. XVI, alin.1, lit. C și a Ordinului ANFP nr.218/2003, reclamantei i s-a acordat gradul profesional "principal" cu menținerea drepturilor salariale stabilite conform OUG nr.192/2002, iar prin adresa nr.19451/17.07.2007 trimisă de DGFP G, în baza deciziei nr.69/2003, acesteia i-a fost comunicată noua funcție de care a luat cunoștință prin semnătură.
Se precizează și faptul că dată fiind luarea la cunoștință atât cu privire la acordarea gradului profesional, cât și despre punctajul obținut conform fișei individuale pentru reîncadrarea în funcția publică, la data menționată anterior, acțiunea reclamantei este prescrisă sub aspectul reîncadrării pe funcția publică solicitată și al sumelor de bani reprezentând diferențe salariale.
Recurenta critică sentința primei instanțe și pentru faptul că pe fondul cauzei s-a făcut o aplicare greșită a legii, întrucât procesul de reîncadrare a funcționarilor publici nu presupune promovarea în grad profesional al acestora, deoarece, conform art.54 alin.2 și art.64 alin.2 din Legea nr.188/1999 modificată și completată ulterior, promovarea într-o funcție publică superioară, cât și în grad profesional imediat superior se face prin concurs sau examen.
Curtea, analizând recursul formulat în raport de motivele invocate, apreciază că acesta este fondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Reclamanta, prin cererea nr.49022/10.10.2007, s-a adresat conducerii DGFP G, prin care a solicitat reîncadrarea în gradul profesional superior, clasa I, începând cu 01.11.2004, cât și plata diferențelor salariale de la această dată și până la încadrarea efectivă în gradul solicitat.
Prin adresa nr.52599/30.10.2007 DGFP Gar ăspuns reclamantei, considerând că încadrarea sa în funcția publică este corectă, invocându-se și prescripția dreptului la acțiune.
Împotriva acestei adrese reclamanta intimată a formulat contestație la 02.11.2007.
Din actele depuse la dosarul cauzei, rezultă că reclamantei intimate i-a fost comunicat prin adresa nr.19451/17.07.2003 faptul că, începând cu 15.07.2003 a fost reîncadrată în funcția publică de execuție de inspector principal clasa
Împotriva modului de reîncadrare în funcția publică, comunicat la 17.07.2003, reclamanta nu a formulat plângere prealabilă și nici contestație în termenele prevăzute de dispozițiile art.7 alin.1 și art.11 alin.1 din Legea nr.554/2004.
Reclamanta susține că la 10.10.2007 a solicitat comunicarea modului în care a fost reîncadrată pe funcția publică de execuție, grad profesional principal, deși îndeplinea condițiile legale pentru reîncadrarea pe funcția publică de execuție gradul profesional superior, întrucât a obținut un punctaj de 9,8 puncte, potrivit fișei individuale pentru reîncadrare.
Data comunicărilor făcute reclamantei, la această solicitare din 2007, cu referire la modul de reîncadrare în funcția publică nu constituie momentul de la care începe să curgă termenul prevăzut de art.7 alin.1 și art.11 alin.1 din Legea nr.554/2004, deoarece, așa cum s-a reținut anterior, reclamantei i-a fost comunicată funcția publică în care a fost reîncadrată la 17.07.2003 (fila 6 dosar fond). Dacă aceasta avea nemulțumiri cu privire la această reîncadrare, avea posibilitatea formulării contestației din acest moment, respectiv 17.07.2003, astfel că lipsa de diligență a reclamantei este sancționată de legiuitor prin art.11 alin.5 din Legea nr.554/2004 cu prescripția dreptului la acțiune.
Astfel, prima instanță, în mod greșit, a soluționat excepția prescripției dreptului la acțiune, apreciind că reclamanta a acționat în termenul general de prescripție de 3 ani, avându-se în vedere considerentele expuse anterior, potrivit cărora termenul de introducere a acțiunii de către reclamantă, prevăzut de art.11 alin.1, de 6 luni, nu a fost respectat.
Faptul că s-a apreciat ca fiind întemeiată excepția prescripției dreptului la acțiune, examinarea celorlalte motive de recurs este de prisos.
În consecință, Curtea urmează ca, în raport de cele reținute anterior, cât și de dispozițiile art.312 Cod pr. Civilă, să admită recursul, să modifice sentința recurată, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta Direcția Generală A Finanțelor Publice G, împotriva sentinței nr. 3709 din data de 26 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-.
Modifica sentința recurată.
Respinge acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta DGFP
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Aprilie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red. Jud. -
Tehn. 2ex/12.05.2008
Jud. fond
Președinte:Iuliana RîciuJudecători:Iuliana Rîciu, Elena Canțăr, Sanda Lungu
