Alte cereri. Decizia 81/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 81/2008
Ședința publică din data de 16 ianuarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Floarea Tămaș
JUDECĂTOR 2: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 3: Simona Szabo
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul I împotriva sentinței civile nr. 3175/01.10.2007, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR - DIRECȚIA SILVICĂ M, având ca obiect alte cereri - anulare decizie suspendare din funcție.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă reclamantul personal, lipsă fiind cealaltă parte.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul formulat nu este timbrat.
S-a făcut referatul cauzei, ocazie cu care se învederează instanței că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2. proc. civ. La data de 15.01.2008 pârâta a comunicat prin fax întâmpinare.
Curtea, constatând că recursul nu este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 2 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, iar pentru fond nu a fost achitată taxă judiciară de timbru în cuantum de 4 lei și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei, reclamantul nefiind citat cu această mențiune, pune în vedere reclamantului să depună la dosarul cauzei taxele judiciare de timbru datorate.
Reclamantul depune dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 2 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, pentru recurs, sens în care Curtea constată că recursul este legal timbrat. Reclamantul depune totodată și dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei pentru fondul cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, Curtea, în temeiul art. 150. proc. civ. declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reclamantul solicită admiterea recursului așa cum a fost acesta formulat, fără cheltuieli de judecată, arătând că nu s-a constatat existența vreunei pagube. Solicită totodată înlocuirea sancțiunii suspendării cu sancțiunea mustrării.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 3.175 din 01.10.2007 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Maramureșa fost espinsă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul I împotriva deciziei nr. 79 D/14.05.2007 emisă de DIRECTIA SILVICĂ B M în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA SILVICĂ B
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin Decizia nr. 79 D din 14.05. 2007 emisă de directorul Direcției Silvice B M, reclamantul a fost sancționat disciplinar cu suspendarea din funcția de șef de ocol la Ocolul Silvic pe o durată de 3 luni. Această măsură a fost luată urmare unor deficiențe în activitate constatate la controlul efectuat de Regia Națională a Pădurilor Romsilva și consemnate în raportul sinteză nr. 8.936/SM/4.11.2006 prin care s-a propus și sancționarea reclamantului cu suspendarea din funcție pe o durată de 6 luni, potrivit art. 48 alin. 2 lit. e din.OUG nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic.
A mai constatat instanța de fond că, urmare a cercetării prealabile, Consiliul de Disciplină din cadrul Direcției Silvice B M, prin hotărârea nr. 11/13.03.2007 propune suspendarea din funcție pe o perioadă de 3 luni, iar Comitetul Director al Direcției Silvice B M, prin hotărârea nr. 16/23.04.2007 a menținut această sancțiune prin respingerea contestației. Ulterior, la data de 15.05.2007 Directorul Direcției Silvice BMe mite Decizia nr. 79 D prin care reclamantul a fost sancționat cu suspendarea din funcție pe o perioadă de 3 luni.
Reclamantul a contestat această decizie sub aspectul nelegalității sale și nu a netemeiniciei, nesolicitând administrarea unui probatoriu în dovedirea inexistentei abaterilor ce i s-au retinut în sarcină, iar sub aspectul nelegalității deciziei s-a invocat în fapt prescripția aplicării sancțiunii raportat la dispozițiile art. 268 Codul Muncii, trecându-se cu vederea faptul că în speță sunt incidente dispozițiile art. 65 alin. 5 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 58 alin. 1 din.G nr. 59/26.05.2000 privind Statutul personalului silvic dispozițiile acesteia se completează cu cele ale Legii nr. 188/1999.
Potrivit art. 65 alin. 5 din Legea nr. 188/1999, sancțiunile disciplinare se aplică în termen de cel mult 1 an de la data sesizării comisiei de disciplină cu privire la săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 2 ani de la data săvârșirii abaterii disciplinare.
În această situație, precizează instanța de fond, susținerile reclamantului vizând nelegalitatea nu sunt fondate, acțiunea fiind respinsă.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termenul legal, reclamantul solicitând, în principal, admiterea recursului, casarea sentinței civile nr. 3.175 din 1.10.2007 pronunțată în dosar nr. 2922/-, raportat la prevederile art. 312, alin. 5 cod. proc. civ. iar în subsidiar, admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței civile recurate, în sensul admiterii plângerii formulate împotriva deciziei nr. 79 D din 14.05.2007 a Directorului B M și înlocuirea sancțiunii suspendării din funcția de șef ocol pe o durată de 3 luni cu sancțiunea mustrării, potrivit art. 100 lit. a din contractul colectiv de muncă.
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamantul a arătat că, în fapt, instanța fondului a fost sesizată de către reclamant prin plângerea formulată sub două aspecte: în principal - anularea deciziei nr. 79/D/14.05.2007 a Directorului Direcției Silvice B M ca nelegală; iar în subsidiar - înlocuirea măsurii sancționării cu suspendarea din funcția de șef ocol pe o durată de 3 luni cu sancțiunea mustrării, raportat la art. 100, lit. a, din contractul colectiv de muncă, acest al doilea capăt de cerere nevizând și neputând viza nelegalitatea deciziei sus amintite, ci doar netemeinicia ei.
Mai mult, susține reclamantul, instanța fondului nu analizează sub nici un aspect cel de al doilea capăt de cerere și nu se pronunță asupra lui. Era de observat în acest sens că la dosarul cauzei a existat documentația din care rezultă faptul că reclamantul, prin decizia nr. 1.664/6.11.2006, a dispus anularea autorizației de exploatare pentru partida din Parcul și demarcarea arborilor din respectiva partidă, iar la această ultima stare de fapt arătată cu ocazia dezbaterii în fond a cauzei, intimata nu s-a opus admiterii capătului de cerere subsidiar, dar cu toate acestea instanța nu face nici o mențiune despre acest aspect prin sentința atacată.
Pârâta, prin întâmpinarea formulată în cauză a solicitat respingerea recursului ca nefondat. S-a arătat că prin Raportul - Sinteză nr. 8.936/SM/4.11.2006 al - Romsilva se propune sancționarea disciplinară a reclamantului pe motivul nerespectării normelor privind punerea în valoare a masei lemnoase, autorizarea și exploatarea masei lemnoase, nerealizarea programului de punere în valoare și tăieri de îngrijire a arboretelor, precum și aprobarea -urilor.
Pârâta a arătat că reclamantul nu a produs probe pertinente care să înlăture abaterile ce i-au fost constatate și reținute prin decizia de sancționare.
Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat din următoarele considerente.
Romsilva a dispus, în cursul anului 2006 efectuarea unor controale la nivelul Direcției Silvice B M, acestea vizând și Ocolul Silvic, unde reclamantul îndeplinea funcția de șef de ocol.
Rezultatele acestui control au fost consemnate în raportul sinteză nr. 8.936/2006, prin acesta propunându-se sancționarea reclamantului cu suspendarea din funcție pe o durată de 6 luni, ca urmare a faptului că au fost constatate mai multe încălcări ale normelor legale și atribuțiilor sale de serviciu, după cum urmează:
- Emiterea de autorizații de exploatare pentru partizi a căror acte de punere în valoare nu erau aprobate de direcția silvică, conform prevederilor legale; la Ocolul Silvic, nici un act de punere în valoare de competența direcției silvice nu este aprobat.
- Exploatarea de către agenții economici de masă lemnoasă din parchete cu tăieri ce promovează regenerarea ă, în perioada de restricție.
- Lipsă de interes în realizarea planului la tăieri de îngrijire.
- Lipsă de implicare în activitatea de punere în valoare și urmărire a lucrărilor de exploatare, pentru lucrările de curățiri și rărituri programate pentru anul 2006, nefiind întocmite nici actele de punere în valoare.
- Emiterea de autorizații de exploatare, cu termene de exploatare necorelate cu termenele contractuale.
- Aprobarea nr. 80, în condițiile în care în nr. 179 B din III sunt interzise orice tăieri, fiind zonă strict protejată, care face parte din Parcul.
Urmare a cercetării prealabile, Consiliul de Disciplină din cadrul Direcției Silvice B M, prin hotărârea nr. 11/13.03.2007 propune suspendarea din funcție pe o perioadă de 3 luni, în temeiul art. 48 alin. 2 lit. e din nr.OUG 59/2000, iar Comitetul Director al Direcției Silvice B M, prin hotărârea nr. 16/23.04.2007 a menținut această sancțiune, respingând contestația.
Ulterior, la data de 15.05.2007 Directorul Direcției Silvice BMe mite Decizia nr. 79 D prin care reclamantul a fost sancționat cu suspendarea din funcție pe o perioadă de 3 luni.
Prin acțiunea înaintată, reclamantul a solicitat anularea deciziei, iar în subsidiar înlocuirea măsurii disciplinare aplicate, învederând că sunt aplicabile prev. art. 268 Codul muncii, iar ca urmare, decizia de sancționare este emisă peste termenul legal, de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
S-a mai invocat că decizia contestată nu cuprinde motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de reclamant, în final, susținându-se faptul că nu s-a produs nici un prejudiciu de ordin material prin așa-zisele abateri constatate, iar acestea au fost săvârșite de către subordonații reclamantului, care are doar atribuții de control.
Or, în condițiile în care celelalte persoane care își desfășoară activitatea în cadrul au fost sancționați doar cu diminuarea salariului pe o lună, nu se justifică gravitatea măsurii luate împotriva reclamantului.
Prima instanță a înlăturat toate aceste susțineri, constatând că sunt aplicabile disp. art. 65 alin. 5 din Legea nr. 188/1999, că decizia contestată a fost emisă în conformitate cu prevederile legale și că nu au fost administrate de către reclamant probe care să dovedească contrariul celor reținute în procesul-verbal de control întocmit de către Romsilva
Din această perspectivă, nu poate fi reținut motivul de recurs conform căruia prima instanță nu s-ar fi pronunțat asupra petitului subsidiar, privind înlocuirea suspendării cu sancțiunea mustrării, întrucât s-a reținut în motivare că nu au fost administrate, în acest sens, probe pertinente.
În cererea de recurs, reclamantul învederează faptul că a luat măsuri de îndreptare a celor reținute în procesul-verbal de control, referitoare la emiterea unei autorizații de exploatare pentru partida din Parcul, nefiind înregistrată nici o pagubă întrucât exploatarea nu a început efectiv, lucru recunoscut chiar de către Direcția Silvică B
Este real faptul că aceste aspecte nu au fost contestate pe parcursul soluționării dosarului, însă nu este mai puțin adevărat faptul că reclamantul a fost sancționat nu doar pentru această abatere disciplinară, fiind constatate un număr de 6 nereguli în modul în care acesta a înțeles să-și îndeplinească atribuțiile pe care le avea în calitate de șef ocol silvic, așa cum acestea sunt enumerate mai sus.
Or, reclamantul nu a fost în măsură să producă probe care să demonstreze netemeinicia celor reținute cu ocazia controlului, în privința celorlalte 5 abateri constatate, iar cu privire la emiterea unor autorizații de exploatare pentru o zonă protejată, Curtea apreciază că, chiar dacă lucrările nu au fost începute efectiv, prin modul în care a fost administrată această zonă de interes național, reclamantul și-a încălcat atribuțiile de serviciu.
Astfel, lipsa unui prejudiciu material nu este relevantă în cauză, raportat la numărul M al neregulilor constatate, iar prin modul în care reclamantul a coordonat întreaga activitate în cadrul, s-a creat o stare de pericol iminent, care a fost în măsură să pună în pericol integritatea fondului forestier.
Conform art. 1 din nr.OUG 59/2000, ersonalul p. silvic, în sensul prezentei ordonanțe de urgenta, este format din persoanele care au pregătire de specialitate silvică atestata prin actul de absolvire a unei forme de învățământ recunoscute în România și care exercita efectiv profesiuni specifice activității în domeniul silviculturii.
(2) Domeniul silviculturii cuprinde activitățile care au ca obiective gospodărirea fondului forestier național, gestionarea durabila a pădurilor și a fondului cinegetic și salmonicol, precum și cele de cercetare științifică și proiectare silvică, la nivel central și teritorial.
Art. 35 și 36 din același act normativ prevăd căersonalul p. silvic este obligat sa cunoască și sa aplice întocmai prevederile Codului silvic, precum și cele cuprinse în actele normative în vigoare, specifice domeniului silviculturii,iarîn executarea sarcinilor de serviciu personalul silvic din cadrul unităților silvice care administrează și gestionează fondul forestier național, proprietate publica a statului, are obligația sa cunoască și sa respecte dispozițiile prevăzute la art. 35, precum și prevederile actelor cu caracter normativ emise de autoritatea publica centrala care răspunde de silvicultura. Personalul silvic angajat al Regiei Naționale a Pădurilor este obligat sa cunoască și sa aplice întocmai deciziile conducerii acesteia.
La rândul său, art. 37 stipulează că,comportamentul personalului silvic trebuie să se caracterizeze prin disciplină și prin respectarea întocmai a dispozițiilor legale, scrise sau verbale, date de organele ierarhice superioare, referitoare la executarea sarcinilor de serviciu. În relațiile cu cetățenii, personalul silvic trebuie să dea dovadă de solicitudine și să aibă o atitudine corectă și demnă.
Relevante sunt și prev. art. 40 alin. 2, conform cărorapersonalul silvic care deține o funcție de conducere răspunde pentru legalitatea dispozițiilor pe care le dă celor aflați în subordinea sa.
Văzând toate aceste dispoziții legale, Curtea apreciază că sancționarea reclamantului s-a făcut cu respectarea legislației în vigoare, acesta fiind răspunzător, în calitate de șef de ocol, atât de neregulile constatate cu privire la modul în care și-a îndeplinit atribuțiile proprii, cât și cele referitoare la activitatea persoanelor din subordinea sa, a căror activitate trebuia să o îndrume și să o controleze.
Pe de altă parte, instanța consideră că evaluarea gradului de pericol social al abaterilor constatate este atributul Consiliului de disciplină și a Comitetului director al B M, aceasta fiind realizată în mod corect și legal, cu atât mai mult cu cât reclamantul nu a demonstrat netemeinicia deciziei contestate, neaducând alte argumente contrare, înafara celor mai sus analizate.
Așa fiind, urmare a respingerii recursului, sentința atacată va fi menținută ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul I împotriva sentinței civile nr. 3.175 din 1 octombrie 2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Președinte:Floarea TămașJudecători:Floarea Tămaș, Mirela Budiu, Simona Szabo
