Alte cereri. Sentința 82/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA nr. 82/CA
Ședința publică de la 14 aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Obreja Manolache Iustinian
JUDECĂTOR 2: Roșculeț Leocadia
Grefier - - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul, domiciliat în V, str. - -, bloc 23,. A,. 1,. 3, județul V, în contradictoriu cu pârâtul Institutul Național de Statistică.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se dă citire referatului cauzei, de către grefier, referat din care rezultă că la termenul din 07 aprilie 2008 s-a dispus amânarea pronunțării pentru astăzi, 14 aprilie 2008, din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a se da părților posibilitatea să depună concluzii scrise.
CURTEA DE APEL,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui la nr-, reclamantul, domiciliat în V, str. -,. 23,. A,. 1,. 3, jud. V, l-a chemat în judecată pe pârâtul Institutul Național de Statistică pentru a fi obligat să îi plătească sporul de stabilitate pentru perioada 01.07.2006-31.12.2006, actualizat în raport de rata inflației până la data efectuării plății.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamatul a arătat că sporul de stabilitate i se cuvine în temeiul prevederilor art. 4 ind. 1 alin. 1 din Legea nr. 433/2004 privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 71/2004 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 9/1992.
Institutul Național de Statistică a invocat, prin întâmpinare, excepția lipsei calității sale procesuale pasive, susținând că reclamantul nu a fost angajat al său, ci al Direcției Județene de Statistică
De asemenea, a invocat și excepția necompetenței teritoriale a instanței, arătând că, potrivit art. 72 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, cererile referitoare la soluționarea conflictelor de drepturi se adresează instanței judecătorești competente în a cărei circumscripție își are sediul unitatea.
Pe fondul cauzei a arătat că plata sporului de stabilitate a fost suspendată în anii 2005-2006 din cauza lipsei fondurilor bugetare.
Institutul Național de Statistică a chemat în garanție pe Ministerul Economiei și Finanțelor pentru a fi obligat să asigure și să vireze fondurile necesare achitării sumelor solicitate de către reclamant.
Prin sentința civilă nr. 14//21.01.2008, Tribunalul Vaslui și-a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Curții de Apel Iași.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 3 din Codul d e procedură civilă, având în vedere că o instituție centrală are calitate de pârât.
Ca urmare, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași la nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului în raport de dispozițiile legale aplicabile, instanța constată următoarele:
Din Ordinele nr. 599/17.07.2006 și nr. 903/28.12.2006 ale președintelui Institutului Național de Statistică (filele 13, 14) reiese că, în perioada 17.07.2006-02.01.2007, reclamantul s-a aflat în raport de serviciu cu Institutul Național de Statistică, fiind numit în funcția publică de execuție de consilier.
În speță sunt aplicabile prevederile art. 109 din Legea nr. 188/1999 care au caracter special în raport cu cele ale art. 72 din Legea nr. 168/1999.
Potrivit dispozițiilor art. 109 din Legea nr. 188/1999, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competenta instanțelor de contencios administrativ, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenta altor instanțe.
Ținând seama de aceste aspecte, precum și de prevederile art. 3 din Codul d e procedură civilă și art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, care stabilesc competența în primă instanță a curților de apel în cazul litigiilor de contencios administrativ atunci când pârât este o autoritate sau instituție publică centrală, așa cum este cazul în speță, având în vedere și dispozițiile art. 10 alin. 3 din Legea nr. 544/2004 potrivit cărora eclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului, Curtea consideră că litigiul trebuie soluționat, în primă instanță, de către Curtea de Apel Iași.
Având în vedere și împrejurarea că reclamantul s-a aflat în perioada 17.07.2006-02.01.2007 în raport de serviciu cu Institutul Național de Statistică, nu cu Direcția Județeană de Statistică V, Curtea va respinge excepția necompetenței teritoriale a Curții de Apel Iași, precum și excepția lipsei calității procesuale pasive a Institutului Național de Statistică.
Pe fondului cauzei, instanța reține că sporul de stabilitate solicitat de reclamant este prevăzut de Legea nr. 433/2004 privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 71/2004 de modificare și completare a Ordonanței Guvernului nr. 92/1992 pentru organizarea statisticii oficiale.
De asemenea, reține că suspendarea legală succesivă a dreptului la sporul de stabilitate nu echivalează cu stingerea dreptului, ci are ca efect numai imposibilitatea realizării acestuia în perioada în care a fost suspendat.
În raport de acest aspect, se constată că dispozițiile legale prin care s-a suspendat succesiv dreptul la sporul de stabilitate nu au în vedere o suspendare cu caracter permanent, ci numai una temporară. Caracterul permanent al suspendării exercițiului dreptului ar duce chiar la înlăturarea acestui drept, în timp ce suspendarea exercițiului unui drept nu echivalează cu însăși stingerea dreptului respectiv. Neexistând în actele normative respective nici o referire la desființarea exercițiului dreptului la sporul de stabilitate, nu se poate considera că suspendarea exercițiului acestuia ar echivala cu însăși înlăturarea lui.
Ca urmare, pentru ca obligația corelativă dreptului la sporul de stabilitate să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării dreptului respectiv, un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat în perioada pentru care exercițiul lui a fost suspendat, iar nu înlăturat. Altfel, s-ar ajunge la situația ca un drept patrimonial, a cărui existență este recunoscută, să fie vidat de substanța sa și, practic, să devină lipsit de orice valoare.
De aceea, respectarea principiului încrederii în statul de drept, care implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea oricărei tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive, face necesar ca titularii drepturilor recunoscute să nu poată fi obstaculați de a se bucura efectiv de acestea pentru perioada în care au fost prevăzute de lege.
În acest sens trebuie luată în considerație și decizia nr. 23/12.12.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care, într-un recurs în interesul legii, s-a stabilit că magistraților și personalului auxiliar de specialitate li se acordă prima de concediu pentru perioada suspendării exercițiului dreptului respectiv. Având în vedere că reclamantul se află într-o situație similară cu cea a magistraților și personalului auxiliar de specialitate, este necesar ca pentru identitate de raționament să se ajungă la aceeași soluție, de acordare a sporului de stabilitate.
În consecință, instanța va admite în fond acțiunea și îl va obliga pe pârâtul Institutul Național de Statistică să plătească reclamantului drepturile bănești reprezentând spor de stabilitate de 20% pentru perioada 01.07.2006-31.12.2006, actualizate în raport de rata inflației până la data efectuării plății.
Curtea va respinge cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, formulată de pârâtul Institutul Național de Statistică, fiindcă între cele două instituții nu există vreo obligație și gestionare a proiectului bugetului de stat, a legii anuale bugetare și a celei de rectificare a bugetului de stat, conform programelor ordonatorilor principali de credite, Parlamentul având putere de decizie asupra structurii bugetare de stat.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
Hotărăște:
Respinge excepția necompetenței teritoriale, precum și excepția lipsei calității procesuale pasive a Institutului Național de Statistică.
Admite acțiunea formulată de reclamantul, domiciliat în V, str. -,. 23,. A,. 1,. 3, jud. V, în contradictoriu cu pârâtul Institutul Național de Statistică.
Obligă pe pârâtul Institutul Național de Statistică să plătească reclamantului drepturile bănești reprezentând spor de stabilitate de 20% pentru perioada 01.07.2006-31.12.2006, actualizate în raport de rata inflației până la data efectuării plății.
Respinge cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor formulată de pârâtul Institutul Național de Statistică.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 14.04.2008.
Președinte judecător
--- - - -
Grefier
- -
și tehnoredactat:, 5ex
Președinte:Obreja Manolache IustinianJudecători:Obreja Manolache Iustinian, Roșculeț Leocadia
