Alte cereri. Decizia 832/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL BACĂU
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL -
Dosar nr-
Decizia nr. 832/2008
Ședința publică de la 12 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vasilică Pintea președinte secție
JUDECĂTOR 2: Maria Violeta Chiriac
JUDECĂTOR 3: Aurelia
Grefier: -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi a venit spre pronunțare recursul declarat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI N, împotriva sentinței civile nr. 84 CA din 21 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din 05 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință întocmită în aceeași zi.
A:
- deliberând -
Asupra recursului de față;
Examinând actele și lucrările dosarului instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- din 25 ianuarie 2007 pe rolul Tribunalului Neamț - Secția civilă reclamanții, -, -, -, (), Silviea, -, -, -, -, -, -, -, în contradictoriu cu pârâtul DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI N - prin reprezentant Consiliu, Județean N ca ordonator principal de credite a solicitat obligarea pârâtului la plata diferenței de 65 % din sporul de 75 % prevăzut de HG281/1993 și HG1471/2004 începând cu data de 01 ianuarie 2005 și până în prezent.
În motivarea acțiunii reclamanții arată că sunt angajații instituției pârâte și prin specificul activității desfășurate asigură în permanență asistența medicală, socială și educația copiilor cu handicap sever fizic sau neuropsihic, sub aspectul salarizării fiind incidente dispozițiile art. 8 lit. a din HG281/1993 referitoare la sporul de 50 - 100 %. Se arată că au solicitat sporul de la pârâtă însă aceasta a acordat doar un spor de 10 %, deși s-a emis avizul Ministerului Muncii și al Ministerului Sănătății pentru acordarea sporurilor prevăzute de art. 8 lit. a din HG281/1993.
Prin întâmpinare Consiliul Județean N arată că de la 01 ianuarie 2007 Centrul de recuperare și reabilitare a persoanelor cu handicap au personalitate juridică iar pentru plata drepturilor salariale Consiliul Județean N nu au calitate procesuale pasivă; pe fond se arată că sporul se poate acorda dar numai cu încadrarea în alocația bugetară aprobată și a resurselor financiare, că în acest context s-a acordat un spor de 10 %.
Pârâtul prin întâmpinare arată că în perioada 01.01.2005 - 31.12.2006 ordonator de credite era Consiliul Județean N, că acesta a prevăzut în buget sumele care urmează a se acorda. Susține pârâtul că mărimea și cuantumul sporului se stabilește de ordonatorul de credite și din lipsa fondurilor nu s-a putut acorda sporul de 76 %. - diferența de 65 % nu poate fi acordat retroactiv.
Prin încheierea din 23 martie 2007 pronunțată de Secția civilă a Tribunalului Neamțs -a dispus scoaterea de pe rol a cauzei și trimiterea acesteia spre competentă soluționare secției de contencios administrativ.
A reținut instanța că prin lege specială, litigiile privind acordarea sau contestarea sporurilor solicitate de reclamanți sunt de competența instanței de contencios administrativ.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții care au arătat că prin acțiune s-a solicitat acordarea sporului în cuantumul prevăzut de lege.
Prin decizia 593/13 iunie 2007 s-a respins ca inadmisibil recursul, reținându-se de instanța de control judiciar că în cauză nu există conflict de competență.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Secției Comerciale și de Contencios Administrativ a Tribunalului Neamț sub nr- din 05 iulie 2007.
În data de 29 noiembrie 2007 în dosarul - au formulat cerere de intervenție în interes propriu intervenienții, G, -, -, -, -, Gh., care solicită acordarea sporurilor solicitate de reclamanți iar prin încheierea din 11 noiembrie 2008 s-a admis în principiu cererea de intervenție în interes propriu.
II. Prin cererea înregistrată sub nr. 731/103/25 ianuarie 2007 pe rolul secției civile a Tribunalului Neamț reclamanții G, -, lobodă, Matria, R, în contradictoriu cu Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului N prin reprezentant Consiliul Județean N - ordonator principal de credite, au solicitat acordarea integrală a sporului de 50 % cuvenit personalului conform HG 1471/2004 și Regulamentul și 6366/LV 1132/46226/1993 și plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanții arată că sunt angajații instituției pârâte și potrivit art. 8 lit. a, b din HG281/1993 trebuie să beneficieze de sporurile de 15 % pentru condiții vătămătoare și încordare psihică. - în prezent este acordat un spor de 10 % pentru 2 salariați și de 15 % pentru restul reclamanților.
- în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 8 lit. a și b din HG281/1993 și că pentru acordarea acestuia nu sunt necesare avize suplimentare.
Prin întâmpinare Consiliul Județean N arată că nu are calitate procesuală pasivă, pârâta de la 01 ianuarie 2007 având personalitate juridică. Pe fond arată că sporul de 50 % se acordă cu condiția încadrării în alocația bugetară aprobată, că cererea de acordare sporurilor a fost respinsă acordarea lor fiind apreciată de ordonatorul de credite.
Prin încheierea din 23 martie 2007 s-a dispus scoaterea de pe rol a cauzei și trimiterea spre competentă soluționare Secției de Contencios Administrativ a Tribunalului Neamț. S-a reținut că prin lege specială s-a stabilit competența de soluționare a litigiilor privind acordarea și contestare a sporului.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții, recurs care a fost respins ca inadmisibil prin decizia 617/20 iunie 2007 de către Curtea de APEL BACĂU.
S-a reținut că între două secții ale aceleiași instanțe nu există conflict de competență.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Secției Comerciale și de Contencios Administrativ sub nr- din 19 iulie 2007.
Prin încheierea din 10 august 2007 dosarul - a fost trimis spre conexare la dosarul -.
Prin încheierea din 07 septembrie 2007 s-a admis excepția conexității și s- dispus conexarea dosarului - la dosarul -.
La termenul din 07 septembrie 2007 s-a solicitat introducerea în cauză a Centrului de Recuperare și Reabilitare a Persoanelor cu Handicap - și s-a invocat excepția tardivității formulării acțiunii față de termenul de 10 zile prevăzut de lege.
Prin încheierea din 11 octombrie 2007 s-a dispus introducerea în cauză Centrului.
În cauză s-a efectuat o expertiză contabilă.
Prin cererea din 14 aprilie 2008 reclamanții și intervenienții își precizează acțiunea în sensul că solicita, pentru personalul administrativ procentul de 50 % și pentru personalul de îngrijire și de specialitate procentul de 75 %.
Prin sentința civilă 84/CA/21 martie 2008 s-au respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâți, excepția tardivității și a neîndeplinirii procedurii prealabile.
S-a admis acțiunea și cererea de intervenție și au fost obligați pârâții să plătească reclamanților și intervenienților diferența de spor de 65 % și pentru personalul sporul de 50 %; au fost obligați și pe viitor pârâții să plătească sporul de 75 % cuvenit personalului de specialitate și de îngrijire și 50% personalului.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanții și intervenienții au calitate de angajați ai Centrului de Recuperare și Reabilitare a Persoanelor cu Handicap. Potrivit evaluării făcute cu privire la locurile de muncă din cadrul Centrului de Recuperare și Reabilitare a Persoanelor cu Handicap mediul de
muncă în care își desfășoară activitatea reclamanții se încadrează în categoria
locurilor de muncă cu pericol grav și iminent de accidentare (conform art.
1 din Legea nr. 319/2006). cu suferințe psihice majore, ce sunt
persoane cu deficiențe cognitive, comportamentale, cu simptome de halucinații
și delir, reprezintă, chiar și sub efectul mijloacelor de îngrijire specifice
(tratament sedativ, tratament cu neuroleptice majore, contenție), un permanent risc de producere a unor accidente de muncă. Personalul centrului este supus permanent factorilor de stres psiho-emoțional, generat de mediul de muncă motivat de asistați deosebit de periculoși, agresivi, risc de maltratare a unor asistați de către ceilalți asistați.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Consiliul Județean N și Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului N, instanța de fond reținut că în actuala cauză, reclamanții s-au adresat cu cerere de acordare a drepturilor bănești pe care le pretind atât angajatorului, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului ( C), cât și Consiliul Județean N, ordonator de credite a (angajatorului). În întâmpinările depuse, nici unul dintre pârâți nu dreptul reclamanților la drepturile bănești, ci susțin că drepturile pot fi acordate numai în limita fondurilor alocate. Ambelor autorități le-au fost adresate cereri care nu au fost soluționate în termen legal. Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului are raporturi de muncă cu reclamanții și intervenienții, motiv pentru care calitatea procesuală a acesteia nu poate fi pusă la îndoială. Reclamanții i s-au adresat cu cerere Consiliului Județean, care nu a fost soluționată în termen legal și la care s-a oferit un răspuns echivoc, motiv pentru care și acest pârât (deși este ordonator de credite) are calitate procesuală pasivă, excepția lipsei calității procesuale pasive fiind nefondată
Cu privire la excepția tardivității instanța a constat că pentru reclamanți și intervenienți acțiunea este formulată în termen legal, nefiind incident nici un termen limită legal înlăuntrul căruia să poată fi formulată acțiunea, iar drepturile bănești pretinse nu s-au prescris, motive pentru care excepția a fost respinsă.
Cu privire la excepția lipsei procedurii prealabile, instanța o a constata-o neîntemeiată deoarece reclamanții și intervenienții nu se adresează cu plângere împotriva unui act administrativ, ci împotriva unui refuz nejustificat de soluționare a cererii în termen legal, motiv pentru care, în temeiul art. 1 și 7 din Legea nr. 554/2004, nu este obligatorie o astfel de plângere.
Pe fondul cauzei instanța reține că pârâții nu contestă dreptul reclamanților și al intervenienților la sporurile pretinse, ci susțin că acestea pot fi acordate numai în limita fondurilor alocate Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului. Ceea ce se reține este, de asemenea, faptul că, din evaluarea și raportul de expertiză depuse la dosar, rezultă că drepturile bănești pretinse sunt justificate pe motivul condițiilor dificile și de risc profesional ale reclamanților și intervenienților.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Consiliul Județean N - Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului care arată că potrivit HG281/1993 mărirea și acordarea sporului este atributul exclusiv al ordonatorului de credite pe baza evaluării fiecărui loc de muncă, că evaluarea trebuie efectuată de către Autoritatea de Sănătate Publică și Inspectoratul Teritorial d e Muncă N, potrivit Legii 319/2006, că evaluarea depusă de reclamanți nu este pertinentă, iar mărirea sporului este condiționată de resursele financiare alocate.
Se invocă de asemenea că dispozițiile HG281/1993 au fost abrogate prin HG- iar salarizarea personalului contractual din unitățile bugetare se realizează prin lege, sporurile stabilite de instanță au fost acordate cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești.
În condițiile art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă instanța de recurs a pus în discuția părților două motive de ordine publică, respectiv lipsa calității procesuale a Centrului pentru drepturile pretinse anterior datei de 01 ianuarie 2007 și a Consiliului Județean N pentru perioada ulterioară acestei date și pe viitor precum și competența materială de soluționarea cauzei.
Prin întâmpinare intimații - reclamanți și intervenienți arată că pentru perioada anterioară datei de 01 ianuarie 2007 Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului avea obligația de plată a sporului iar Centrul pentru perioada ulterioară și pentru viitor.
Curtea, verificând în condițiile art. 3041Cod procedură civilă, sentința recurată în limita motivelor de recurs formulate constată fondat recursul pentru considerentele următoare:
În fapt reclamanții și intervenienții au calitatea de personal contractual și își desfășoară activitatea în instituții bugetare subordonate Consiliului Județean N care este ordonator principal de credite. Astfel, până la 31 2006 aceștia erau salariații Centrului de Recuperare și Reabilitare a Persoanelor cu Handicap - - instituție fără personalitate juridică din cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului - N, instituție subordonată Consiliului Județean N iar de la 01 ianuarie 2007 fiind salariații Centrului de Recuperare și Reabilitare a Persoanelor cu Handicap -, instituție cu personalitate juridică - ordonator secundar de credite - din cadrul Consiliului Județean
Reclamanții au calitatea de personal contractual și în ceea ce-i privește raporturile individuale și colective de muncă precum și jurisdicția muncii sunt reglementate de Codul Muncii (art. 1 din Codul Muncii ).
Potrivit art. 157 alin. 2 din Codul Muncii sistemul de salarizare a personalului autorităților și instituțiilor publice finanțate integral sau majoritar de bugetul de stat sau de bugetele locale se stabilește prin lege.
Începând cu data de 01 aprilie 2000 sistemul de salarizare a personalului contractual din autoritățile publice este consacrat prin Ordonanța de urgență a Guvernului 24/2000.
Ulterior intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului 24/2000, anual, au fost emise acte normative cu putere de lege care cuprind reglementări cu privire la creșterile salariale precum și alte dispoziții aplicabile în această materie personalului contractual ce intră sub incidența OUG 24/2000.
Astfel pentru anul 2005 fost emisă OG9/2005 privind creșterile salariale ce se acordau personalului bugetar salarizat potrivit OUG24/2000 și personalului salarizat potrivit anexei II și III la Legea 154/1998, respectiv personalului ce ocupădemnități publice alese (anexa IIla Legea 154/1998)sau funcții asimilate cu funcții dedemnitate publică(anexa III la Legea 154/1998)
Din interpretarea sistematică și teleologică a dispozițiilor legale care reglementează salarizarea personalului din instituțiile bugetare, rezultă că sistemul de salarizare consacrat prin aceste acte normative este aplicabil atât personalului contractual cât și personalului contractul ce ocupă o funcție publică, personalului care ocupă o demnitate publică aleasă precum și celui care ocupă funcție asimilată cu funcția de demnitate publică.
creșterile salariale OG 9/2005 consacră și alte reglementări în Cap. 3 al actului normativ.
Astfel potrivit art. 22 gestiunea sistemului de salarizare se realizează de ordonatorul principal de credite cu încadrarea în numărul de posturi și bugetele aprobate cu încadrarea în fondurile alocate.
Cu privire la modul în care sunt stabilite drepturile salariale personalului aflat sub incidența OUG 24/2000 legiuitorul a prevăzut o procedură de contestare prin art. 23 din OG9/2005, soluționarea contestației fiind de competența ordonatorilor de credite.
Împotriva măsurilor dispuse în soluționarea contestațiilor personalul în cauză se poate adresa instanței de contencios administrativ sau, după caz, instanței judecătorești competente (art. 23 alin. 4).
Așa cum rezultă din alin. 4 al art. 23 din OG9/2005 legiuitorul a statuat competența de soluționare pentru două categorii de instanțe, respectiv instanța de contencios administrativ și instanța competentă după caz.
Față de formularea legii este necesară determinarea criteriilor după care se stabilește competența instanței de a cenzura măsurile luate de ordonatorul de credite în soluționarea contestațiilor.
Așa cum rezultă din cuprinsul OUG 24/2000 și OG9/2005 reglementarea se referă la stabilirea salariilor în cadrul instituțiilor și autorităților din sectorul bugetar. Așadar din perspectiva autorității publice nu se poate determina criteriul în baza căruia să se poată determina competența instanței. Așa fiind, este necesar a se vedea categoriile de personal căruia îi sunt aplicabile dispozițiile acestor acte normative, respectiv personal contractual, personal contractul care ocupă o funcție publică și personalului ce ocupă o demnitate aleasă sau o funcție similară acesteia.
În raport cu categoriile de personal enumerate, măsurile luate de ordonatorul de credite în soluționarea contestațiilor au un regim juridic diferit în funcție de raporturile de drept pe care le creează. Sub acest aspect atunci când măsurile se referă la raporturi de drept specifice funcției publice sau de putere publică sunt de competența instanței de contencios administrativ iar atunci când prin acestea se referă la raporturile dintre personalului încadrat în baza unui contract de muncă și angajator, acestea aparțin jurisdicției muncii, competența revenind secției civile tribunalului.
OG 9/2005 este o lege temporară cu aplicabilitate în anul 2005, reglementarea cuprinsă în art. 23 din acest act normativ a fost păstrară și în legile temporare ulterioare OG3/2006 (art. 29) pentru anul 2006 și OG10/2007 (art.30) pentru anul 2007.
În concluzie, cum între reclamanți și intervenienți, pe de o parte și instituțiile pârâte pe de altă parte, raporturile juridice sunt realizate în baza contractelor individuale de muncă, litigiile izvorâte din modul în care ordonatorul de credite a soluționat contestațiile formulate împotriva modului în care au fost stabilite sporurile la care salariații se consideră îndreptățiți sunt de competența instanței civile și nu a instanței de contencios administrativ.
Pe de altă parte sub aspectul competenței de soluționare a cauzei aceasta revine secției civile a tribunalului și pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 23 alin. 1 din OG9/2005 ( art. 29 al. l din OG3/3006, art. 30 al. l din OG10/2007) se poate formula contestație în legătură custabilireasalariilor de bază, sporuri, premii și alte drepturi salariale.
După cum rezultă din cererile de chemare în judecată așa cum au fost precizate, reclamanții și intervenienții invocă dreptul la un spor de 50 %, respectiv 75 % stabilit prin HG 281/1993 și regulamentul F și nr. 6366/LV 1132/46226/1993 și neacordate de angajatori și nu la stabilirea unor sporuri de către aceștia care să poată fi contestat conform procedurii prevăzute de legea specială. Neacordarea unor drepturi salariale recunoscute, în opinia reclamanților și intervenienților, prin acte administrative cu caracter normativ, constituie un litigiu de muncă supus jurisdicției muncii conform art. 281 Codul Muncii.
În consecință, față de considerentele ce preced, instanța de recurs constată că instanța de fond a soluționat cauza cu încălcarea dispozițiilor privind competența materială prevăzute de art. 2 lit. c, d Cod procedură civilă și art. 10 din Legea 554/2004 și constatând că sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 3 Cod procedură civilă, va admite recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre competentă soluționare Secției civile a Tribunalului Neamț.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul contencios administrativ declarat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI N, împotriva sentinței civile nr. 84 CA din 21 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți CONSILIUL JUDEȚEAN șiCENTRU DE RECUPERARE ȘI REABILITARE A PERSOANELOR CU HANDICAP, intimații - intervenienți în nume propriu și intimații reclamanți -, G, GH., R, NA, și .
Casează sentința civilă nr. 84/CA/21.03.2008 și trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului Neamț - Secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, - |
Red. /
Red.
tehnored. 3 ex.
18 dec. 2008
Președinte:Vasilică PinteaJudecători:Vasilică Pintea, Maria Violeta Chiriac, Aurelia
