Alte cereri. Decizia 902/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr- - 04.04.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.902
Ședința publică din 16 iunie 2008
PREȘEDINTE: Olaru Rodica
JUDECĂTOR 2: Pătru Răzvan
JUDECĂTOR 3: Adina Pokker
GREFIER: - -
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de către contestator împotriva Deciziei civile nr. 429/19.03.2009 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr- în contradictoriu cu intimații CONSILIUL LOCAL, PRIMARIA ORAȘULUI, INSTITUȚIA PREFECTULUI C
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată depusă prin registratură cerere de mânare din partea intimatului Consiliul Local și de asemenea se constată atașat dosarul nr- al Curții de APEL TIMIȘOARA.
Față de cererea de amânare formulată în cauză, Curtea urmează aor espinge ca nefondată întrucât nu există la dosar nicio dovadă în sprijinul celor susținute.
Văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra contestației în anulare, constată:
Prin contestația în anulare înregistrată la Curtea de APEL TIMIȘOARA sub nr- la data de 07.04.2009 contestatorul a solicitat casarea deciziei nr.429/19.03.2009 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr- în contradictoriu cu intimați CONSILIUL LOCAL, PRIMARIA ORAȘULUI PRIN PRIMAR, INSTITUȚIA PREFECTULUI C S și prin urmare admiterea recursului declarat de acesta astfel cum a fost formulat.
În motivarea contestației se arată că decizia anterior menționată a fost pronunțată de instanța de recurs prin depășirea competenței sale judecătorești câtă vreme a reținut texte de lege inexistente, respectiv abrogate prin înlocuirea lor. Astfel, instanța de recurs a depășit atribuțiile sale judecătorești adăugând la lege propriile sale considerente încălcând dispozițiile art.16 și 21 din Constituția României. Astfel, instanța are obligația să judece doar în baza legii neputându-și motive hotărârile pe texte de lege abrogate sau pe considerente ce sunt în contradicții vădite cu textul și aplicarea legii.
Se mai arată faptul că, instanța de recurs a omis să cerceteze sentința penală nr.425/1.11.2007 a Judecătoriei Reșița, rămasă definitivă, care a statuat că mandatul recurentului nu a încetat la data dizolvării de drept a Consiliului Local. De asemenea, instanța prin respingerea acțiunii reclamantului în totalitate a acordat mai mult decât s-a cerut, câtă vreme Consiliul Local nu s-a opus petitelor 3,4 și 5 din acțiune și de asemenea a omis să cerceteze adresa nr.R/247/4.03.2008 a Consiliului legislativ al României, precum și actele provenite de la pârâți reprezentând adresa nr.4/12365/4.08.2006 și 3/13183/21.08.2006 ale Instituției Prefectului C-S precum și a HCL nr.29/22.- din care rezulta că hotărârile a căror anulare s-a solicitate au fost adoptate atât în baza legii 215/2001 în forma inițială, cât și în forma nouă. Nu au fost analizate nici adresa nr.5/8590/29.05.2006 a Instituției Prefectului C-S și nici dispozițiile Primarului orașului din care rezultă că contestatorul a continuat legal să-și exercitate mandatatul de viceprimar. Se mai arată că, instanța de recurs a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art.57 alin.5 din Legea nr.215/2001 și nu distins între durata mandatului și întinderea acestuia.
Față de dispozițiile art.317 alin.2 Cod procedură civilă, se solicită a se constata că instanța de recurs a pronunțat hotărârea cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică câtă vreme Consiliul Local a fost reprezentat de numitul, persoană fără drept de reprezentare a acestei instituții.
De asemenea, se mai invocă încălcarea disp.art.317 alin.1 Cod procedură civilă în condițiile în care din cuprinsul deciziei atacate rezultă cp instanța de recurs s-a pronunțat la o altă ședință de judecată, în care s-a judecat recursul, ședință despre care contestatorul nu avut cunoștință nici prin termenul în cunoștință și nici prin citare.
În drept s-au invocat dispozițiile art.317-319 Cod procedură civilă, art.16, 21, 124 și 129 din Constituția României, art.6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimatul Consiliul Local a solicitat respingerea contestației în anulare arătând în principal că aceasta a fost introdusă cu depășirea termenului prevăzut de art.319 alin.2 Cod procedură civilă, iar pe de altă parte se arată că soluția instanței de recurs este corectă și legală și nu este rezultatul unei greșeli materiale.
Față de aceste susțineri, Curtea reține că în conformitate cu dispozițiile art.319 alin.2 Cod procedură civilă, contestația în anulare formulată împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită poate fi formulată în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, dar nu mai târziu de un an, de la data când hotărârea a rămas irevocabilă.
În speță, decizia atacată a fost pronunțată la 19 martie 2009, iar contestația în anulare a fost formulată de către contestator la 2.04.2009, după cum rezultă din actul existent la fila 4 dosar, contestația fiind expediată prin poștă la data respectivă. Este adevărat că motivele contestației au fost depuse la 18.05.2009, dar instanța observă că aceste au fost depuse în termenul de un an de la data pronunțării hotărârii rămase irevocabile, iar pe de altă parte, data pronunțării deciziei atacate, 19.03.2009 nu reprezintă și data luării la cunoștință a contestatorului de hotărârea respectivă.
Analizând probatoriul administrat în cauză și vânzând și disp.art.317-319 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.344/17.03.2008 pronunțată de Tribunalul C-S s-a procedat la admiterea în parte a acțiunii formulate de reclamantul constatându-se că mandatul acestui de viceprimar început în anul 2004 durează până la alegerile locale generale din 2008 și în consecință s-a dispus anularea HCL nr.27/5.21.07.2006 cu consecința anulării mențiunii din carnetul de muncă al reclamantului privind încetarea mandatului său de viceprimar din 24.07.2006 și cu obligarea Primăriei la plata drepturilor aferente funcției de viceprimar pe perioada 24.07.2006 până la reintegrarea efectivă în această funcție sume ce urmează a fi actualizate cu indicele inflației la data plății. Prima instanță, a respins totodată petitele referitoare la HCL nr.23/1, 24/2, 25/3, 26/4 și 28/6 din 21.07.2006, precum și obligarea pârâților la plata penalităților de întârziere, a daunelor morale și constatarea calității de persecutat politic.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs atât reclamantul, cât și pârâții Consiliul Local și Primarul în reprezentarea Primăriei orașului, iar prin decizia civilă nr.429/19.03.2009, instanța de recurs a procedat la respingerea recursului declarat de reclamant și la admiterea recursului declarat de pârâții recurenți, cu consecința modificării sentinței recurate în sensul respingerii ca neîntemeiată a acțiunii reclamantului.
Prin prezenta contestație în anulare reclamantul a invocat incidența dispozițiilor art.317 alin.1 pr.civilă apreciind că recursul s-a judecat la o altă dată decât cea cunoscută de acesta, dată la care nu a fost citat și față de care nu avea termen în cunoștință, aspecte care nu se regăsesc în speță câtă vreme din cuprinsul deciziei civile atacate rezultă că aceasta a fost pronunțată în ședința publică din 19 martie 2009 fiind prezenta reclamantul personal, pentru pârâta primăria consilier juridic, iar pentru Consiliul Local consilier juridic.
În consecință, Curtea apreciază ca nefiind incidente ipoteza prevăzută de art.317 alinl.1 pct.1 Cod procedură civilă întrucât cauza de față s-a judecat data de 19 martie 2009, termen la care reclamantul contestator a fost prezent personal.
Referitor la invocarea disp.art.317 alin.1 pr.civilă privind depășirea competenței instanțelor judecătorești, Curtea reține că motivul contestației în anulare prevăzut de art.317 alin.1 pct.2 Cod procedură civilă vizează exclusiv faptul că hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarea normelor de competență absolută, respectiv a competenței generale, a competenței materiale și a competenței teritoriale exclusive, ca și motive de ordine publică prevăzute de art.159 Cod procedură civilă.
În speță, contestatorul nu invocă încălcarea acestor dispoziții legale ci apreciază că instanța de recurs și-a depășit atribuțiile judecătorești adăugând la lege considerente ce sunt în contradicție vădită cu textul și aplicarea legii. Deci, contestatorul invocă în fapt,o greșită interpretare a dispozițiilor legale din partea instanței de recurs aspect ce nu poate forma obiectul contestației în anulare întrucât pe această cale nu pot fi valorificate greșeli de judecată, de apreciere a probelor, de interpretare a faptelor ori a unor dispoziții legale.
Legat de susținerea potrivit căreia, instanța prin respingerea acțiunii a acordat mai mult decât s-a cerut și ceea ce nu s-a cerut de vreme ce Consiliul Local nu s-a opun niciodată petitelor nr.3,4 și 5 din acțiune, Curtea observă pe de o parte, faptul că aceste aspecte se pot reține eventual numai în cazul în care s-a procedat la admiterea fie și în parte a unei acțiuni, neputându-se vorbi despre extra petit sau plus petit în cazul respingerii unui acțiunii, iar pe de altă parte aceste aspecte nu reprezintă motive de contestație în anulare, ci eventual de revizuire în baza art.322 pct.2 Cod procedură civilă.
Referitor la omisiunea instanței de recurs de a cerceta actele invocate de contestator în cuprinsul contestației în anulare, Curtea constată că un asemenea motiv poate fi invocat numai prin raportare la soluția instanței de recurs asupra recursului declarat de reclamant, ipoteza prevăzută de art.318 alin.1 teza II-a vizând cazul în care s-a procedat la respingerea recursului cu omisiunea din greșeală a cercetării vreunui din motivele de modificare sau de casare. Contestatorul reclamant nu poate invoca dispozițiile art.318 alin.1 teza II-a decât prin raportare la recursul declarat de acesta, recurs care viza exclusiv modificarea sentinței recurate în sensul admiterii în întregime a acțiunii astfel cum a fost formulate, respectiv anularea tuturor hotărârilor invocate, obligarea primăriei la plata unor penalități, obligarea la plata daunelor morale, constatarea calității de persecutat politic al reclamantului și obligarea la plata cheltuielilor de judecată și nu prin raportare la recursurile formulate de pârâți ce au fost admise în întregime.
Sub acest aspect se observă faptul că, principalul motiv de recurs al reclamantului a vizat faptul că prima instanță deși a constatat justificat dreptul său la exercitarea mandatului de 4 ani și a anulat astfel HCL nr.27/5/21.07.2006 a menținut celelalte șase acte administrative nelegale, făcând total abstracție de dispozițiile Legii nr.544/2004 care permit formularea unor acțiunii în contencios administrativ care poate fi și public nu doar privat, iar asupra acestui motiv de recurs instanța s-a pronunțat prin considerentele cuprinse la fila 8 alin.3 din cuprinsul deciziei atacate, iar soluția de respingere a acțiunii privind anularea hotărârilor indicate în motivele de recurs ale reclamantului a fost menținută pentru considerente ce au vizat interpretarea dispozițiilor legale în materie, nefiind vorba despre o eroare materială în acest sens.
Considerentele contestatorului legate de interpretarea art.57 alin.5 din legea nr.215/2001 și de apreciere a probelor reprezentând adrese provenite de la pârâți, indicate în cuprinsul contestației în anulare nu se pot circumscrie motivului de contestație în anulare specială prevăzut de art.318 alin.1 pr.civilă întrucât așa cum s-a arătat anterior pe această cale pot fi valorificate erorile materiale evidente și care nu presupun greșeli de judecată, de apreciere a probelor, de interpretare a faptelor sau a unor dispoziții legale.
Instanța nu va reține nici susținerea potrivit căreia instanța de recurs a omis să cerceteze sentința penală nr.425/1.11.2007 a Judecătoriei Reșița care a statuat că mandatul reclamantului nu a încetat la data constatării dizolvării de drept a Consiliului Local, întrucât, pe de o parte, obligația instanței este aceea de a analiza motivele de recurs, contestația nefiind admisibilă pentru necercetarea unor simple argumente, iar pe de altă parte invocarea sentinței penale nr.425/2007 a Judecătoriei Reșița a reprezentat un argument în plus al reclamantului pentru a susține teza potrivit căreia mandatul său de viceprimar nu a încetat la data constatării dizolvării de drept a Consiliului Local, argument ce a fost prezentat în cuprinsul întâmpinării depusă de reclamant la recursul declarat de pârâții și Primăria prin Primar și deci nu a constituit un motiv de recurs distinct asupra căreia a omis a se pronunța instanța învestită cu soluționarea recursului.
Nu sunt întemeiate nici susținerile contestatorului potrivit cărora hotărârea criticată a fost dată cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică câtă vreme instanța a admis reprezentarea în instanță a Consiliului Local de către persoane fără drept de reprezentare. Aceasta, deoarece poate constitui motiv al contestației în anulare conform art.317 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă numai situația în care procedura de citare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cerințelor legale, dar aceasta poate fi invocată numai de partea respectivă și numai în ipoteza în care s-ar fi procedat la respingerea recursului declarat de aceasta, or în speță Consiliul Local nu a negat calitatea de reprezentant legal a consilierului juridic, iar recursul acestei părți a fost admis prin decizia atacată.
Pentru considerentele de fapt și de drept anterior menționate, și văzând și dispozițiile art.319-320 Cod procedură civilă instanța urmează a respinge ca neîntemeiată contestația în anulare astfel formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei civile nr.429/19.03.2009 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr- în contradictoriu cu intimații Consiliul Local, Instituția Prefectului Județului C-S și Primăria orașului prin Primar.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 16.06.2009
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER - -
Red.P-29.06.2009
Tehnored. /29.06.2009/2 expl.
Prima instanță: Tribunalul C-
Judecător:
Instanța de recurs. Curtea de APEL TIMIȘOARA
Judecători:, și
Președinte:Olaru RodicaJudecători:Olaru Rodica, Pătru Răzvan, Adina Pokker
