Anulare act administrativ . Decizia 1/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1.986
Ședința publică din data de 12 iunie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Floarea Tămaș
JUDECĂTOR 2: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 3: Daniela Griga
GREFIER:- -
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării- recursul formulat de reclamanții -, căsătorită împotriva Sentinței civile nr. 563/06.03.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj în contradictoriu cu intimații GUVERNUL ROMÂNIEI, PRIMARUL COMUNEI, STATUL R - PRIN MINISTERUL TRANSPORTURILOR, CONSTRUCȚIILOR SI TURISMULUI, COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, COMISIA DE APLICARE A LEGII NR. 198/2004, CONSILIUL LOCAL având ca obiect anulare acte de expropriere conform Legii nr. 198/2004.
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 10 iunie 2009, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar pronunțarea s-a amânat pentru data de astăzi.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 563 din 06.03.2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, s-a admis excepția inadmisibilității; s-a respins cererea formulată de reclamanții -, (căs. ), în contradictoriu cu pârâții GUVERNUL ROMÂNIEI, PRIMARUL COMUNEI, STATUL ROMÂN prin MINISTERUL TRANSPORTURILOR, CONSTRUCȚIILOR și TURISMULUI, COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI și DRUMURI NAȚIONALE din ROMÂNIA, COMISIA PENTRU APLICAREA LEGII NR. 198/2004 și CONSILIUL LOCAL.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut că prin acțiunea formulată, reclamanții, (căs. ) au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Primarul com., Statul Român prin Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004 și Consiliul Local, anularea hotărârii nr. 198/21.04.2006 și a procesului-verbal nr. 198/19.04.2006, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, au arătat reclamanții că s-au adresat instanței cu prezenta cerere, raportat la refuzul expres nejustificat al pârâtului de rd. 2 de a proceda potrivit obligațiilor legale, după mai bine de 2 ani, referitoare la întâmpinarea formulată de ei în temeiul Legii nr. 33/1994, întâmpinare care îndeplinește condițiile plângerii prealabile și la care pârâtul de rd. 1 era obligat să emită o decizie potrivit art. 15 alin. 1 din Legea nr. 33/1994, în termen de 30 de zile de la data înregistrării.
Prin actele atacate, s-a dispus exproprierea terenului situat în com. tarlaua 38 parcela 54, având număr cadastral 522, în suprafață totală de 338,94 mp, cu acordarea de despăgubiri persoanelor îndreptățite în cuantum total de 34.357,96 lei.
Pârâtul Guvernul României a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, motivat de faptul că, în speță, nu se contestă nici un act administrativ emis de acest pârât.
Pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii formulate, în principal ca inadmisibilă, pentru autoritate de lucru judecat și lipsa parcurgerii procedurii prealabile și, în subsidiar, ca nefondată.
În motivarea întâmpinării, a arătat pârâta că reclamanții au mai introdus o acțiune civilă la Tribunalul Cluj având același obiect, acțiune care a fost soluționată. De asemenea, reclamanții nu au parcurs procedura prealabilă prevăzută de dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004.
La termenul de judecată din data de 06.03.2009, tribunalul a invocat din oficiu excepția inadmisibilității cererii, raportat la dispozițiile Legii nr. 198/2004.
Analizând cu prioritate excepția invocată din oficiu, tribunalul a constatat că aceasta este întemeiată din următoarele considerente:
Prin prezenta cerere, reclamanții au solicitat anularea Hotărârii nr. 198/21.04.2006 și a procesului-verbal nr. 198/19.04.2006, prin care s-a expropriat suprafața de 338,94 mp, în vederea construirii autostrăzii.
Prin urmare, a apreciat instanța de fond, în speță sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 198/2004, legea specială în materie și care reglementează unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de autostrăzi și drumuri naționale. Este real că dispozițiile acestei legi se completează cu cele ale Legii nr. 33/1994, lege cadru în materie, dar dispozițiile acestei legi dau posibilitatea persoanelor vătămate să se adreseze instanțelor de contencios administrativ (respectiv celor din cadrul curților de apel) doar în cazul prevăzut de dispozițiile art. 19, respectiv al contestațiilor formulate împotriva hotărârilor prin care se soluționează întâmpinările, în celelalte situații fiind aplicabile dispozițiile art. 21-23 din Lege, în sensul că persoanele interesate se pot adresa doar instanțelor civile. De asemenea, Legea nr. 554/2004, la care fac trimitere reclamanții pentru a justifica admisibilitatea unei acțiuni la instanța de contencios administrativ, reprezintă legea cadru în materia contenciosului administrativ, care reglementează obiectul acțiunii în contencios la art. 8.
A mai precizat instanța de fond că într-adevăr, actele contestate în speță sunt acte emise de autorități publice, fiind acte administrative și care, în lipsa unor dispoziții speciale, pot face obiectul acțiunii de contencios administrativ. Dar, în speță, terenul a fost expropriat în vederea lucrărilor de construcții de autostrăzi, devenind astfel incidente dispozițiile speciale ale Legii nr. 198/2004, în virtutea principiului specialul derogă de la general. Or, potrivit acestor dispoziții legale, persoanele interesate nu au deschisă calea contenciosului administrativ, ci doar cea civilă, cale care, de altfel, a și fost urmată de reclamanți, acțiunea acestora fiind soluționată prin sentința civilă nr. 518/2008 a Tribunalului Cluj, care a statuat atât cu privire la identificarea terenului expropriat, a persoanelor îndreptățite la despăgubiri, cât și cu privire la cuantumul despăgubirilor.
În consecință, pentru considerentele expuse anterior, tribunalul a constatat că acțiunea formulată este inadmisibilă, reclamanții neavând deschisă calea contenciosului administrativ (nefiind în ipoteza reglementată de art. 19 din Legea nr. 33/1994), ci doar pe cea civilă, astfel încât excepția invocată a fost admisă.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții -, (căs. ), solicitând, în temeiul art. 312.pr.civ. admiterea recursului astfel cum acesta a fost formulat, iar în principal, în baza disp. art. 312 alin. 5.pr.civ. casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Cluj, în vederea judecării pe fond a acțiunii introductive.
În subsidiar, în temeiul art. 312 alin. 3, art. 3041și art. 304 pct. 6 și 9.pr.civ. reclamanții au solicitat modificarea în întregime a sentinței recurate ca fiind nelegală, netemeinică și nefondată, cu consecința anulării hotărârii nr. 198 din 21.04.2006 și a procesului-verbal nr. 198 din 19.04.2006 ca fiind nelegale, cu cheltuieli de judecată.
În primul rând, se arată că respingerea acțiunii ca fiind inadmisibilă este nelegală, întrucât în această modalitate tribunalul a încălcat liberul acces la justiție al reclamanților și a făcut o greșită aplicare a prev. Legii nr. 33/1994, care sunt incidente, contrar reținerilor primei instanțe, raportate la cele ale Legii nr. 554/2004.
Pe fondul cauzei, au fost reiterate motivele de nelegalitate ale actelor atacate, referitoare la încălcarea normelor de publicitate, la greșita identificare a terenului expropriat și a proprietarilor acestuia, susținându-se că autostrada se construiește pe o altă parcelă decât cea expropriată, astfel încât se află în situația în care pot opri în orice moment lucrările de construire.
Referitor la identificarea terenului, în realitate, imobilul ce se dorește a fi expropriat se situează în intravilan și nu în extravilan, așa cum apare în actele contestate. Documentația nu relevă aspectul că pe imobilul în discuție se găsește edificat un imobil casă de locuit, folosit și posedat în fapt de numitele, și.
În ceea ce privește cuantumul despăgubirilor, reclamanții au relevat că acesta nu se integrează sub nici o formă în sintagma dreapta despăgubire, autoritatea publică lezând în mod profund drepturile lor prin încadrarea terenului în extravilan, pentru a-i putea conferi o valoare mult inferioară celei reale, dar, în fapt, indicând că urmează a fi expropriat un teren situat în intravilan, cuantumul despăgubirilor neacoperind nici măcar pe J valoarea reală a acestui imobil. Nu în ultimul rând, arată reclamanții că hotărârea este emisă și în favoarea unei persoane decedate, aspect cunoscut de către autoritatea publică.
Analizând recursul declarat, Curtea reține următoarele:
Prin acțiunea formulată, reclamanții, (căs. ) au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Primarul com., Statul Român prin Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA- Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004 și Consiliul Local, anularea hotărârii nr. 198/21.04.2006 și a procesului-verbal nr. 198/19.04.2006, cu cheltuieli de judecată.
Prin actele contestate, emise de către pârâta Comisia de Aplicare a Legii nr. 198/2004 din cadrul Consiliului Local, s-a dispus exproprierea terenului situat în com. tarlaua 38 parcela 54, având număr cadastral 522, în suprafață totală de 338,94 mp, cu acordarea de despăgubiri persoanelor îndreptățite, în cuantum total de 34.357,96 lei, în vederea edificării autostrăzii.
În urma precizărilor suplimentare solicitate reprezentantei reclamanților, la termenul din data de 10.06.2009, instanța a dedus faptul că aceștia s-au adresat instanței cu prezenta cerere, raportat la refuzul expres nejustificat al pârâtului de rd. 2 de a proceda potrivit obligațiilor legale, după mai bine de 2 ani, referitoare la întâmpinarea formulată de ei, în temeiul Legii nr. 33/1994, întâmpinare care îndeplinește condițiile plângerii prealabile și la care pârâtul de rd. 1 era obligat să emită o decizie, potrivit art. 15 alin. 1 din Legea nr. 33/1994, în termen de 30 de zile de la data înregistrării.
În fapt, reclamanții au urmat procedura prev. de art. 14 din Legea nr. 33/1994, formulând întâmpinare, pe care au comunicat-o Primarului com., pe care acesta refuză însă să o transmită guvernului, în vederea soluționării ei.
În acest sens, reclamanții s-au adresat Tribunalului Cluj, obținând o hotărâre prin care pârâtul a fost obligat la comunicarea întâmpinării, devenită irevocabilă, pe care acesta refuză însă să o pună în aplicare, deși a fost demarată procedura de executare specifică acestei materii.
Ca urmare, aceștia apreciază că singura posibilitate de a-și apăra interesele, raportat la pasivitatea autorităților, este aceea de a solicita, pe cale directă, anularea actelor vătămătoare și reluarea procedurii, în vederea corectei identificări a terenului și a proprietarilor acestuia.
În primă instanță, acțiunea a fost respinsă ca inadmisibilă, arătându-se că, raportat la stadiul procedurii și în lipsa unui răspuns la întâmpinare, reclamanții nu se pot prevala cu succes de prev. Legii nr. 33/1994, raportate la cele ale Legii nr. 554/2004.
În fața Curții, s-a cerut reclamanților să justifice motivele pentru care au apreciat că o astfel de acțiune trebuia judecată, în primă instanță, de către tribunal și cele pentru care consideră că era posibil să fie pronunțată o hotărâre pe fond.
Cu privire la prima chestiune pusă în discuție, Curtea apreciază că în mod corect a reținut tribunalul cauza spre soluționare, întrucât din analiza prev. art. 14-20 din Legea nr. 33/1994, rezultă că, cu privire la propunerile de expropriere, proprietarii și titularii altor drepturi reale asupra imobilelor, pot face întâmpinare, în termen de 45 zile de la primirea notificării. Întâmpinarea se înaintează de Primar, în termen de 30 zile de la înregistrare, Secretariatului General al Guvernului, pentru lucrările de interes național.
La art. 15 alin. 1 se prevede că întâmpinările trebuie soluționate în termen de 30 de zile printr-o hotărâre motivată care se comunică părților, conform art. 18 din lege.
La art. 19 din lege se prevede că, în cazul în care propunerile expropriatorului sunt respinse, acesta are posibilitatea să revină cu noi propuneri, noi propuneri care urmează procedura stabilită în capitolul intitulat "Măsuri premergătoare exproprierii", procedură enunțată mai sus, în cazul în care și noile propuneri sunt respinse, conform art. 20 din lege, hotărârea Comisiei poate fi atacată la Curtea de Apel în raza căreia se află situat imobilul, potrivit prevederilor Legii contenciosului administrativ.
Or, raportat la situația de fapt mai sus expusă, conform căreia întâmpinarea nu a fost încă comunicată Guvernului, prezenta speță nu intră sub incidența prev. art. 20 din Legea nr. 554/2004, pentru a fi competentă, în primă instanță, Curtea de APEL CLUJ.
Mai mult, din susținerile de la termenul din data de 10.06.2009 ale reprezentantei reclamantei, rezultă că principala nemulțumire a reclamanților este legată de refuzul pârâtului Primarul com. de a comunica întâmpinarea ce i-a fost înaintată de aceștia, astfel încât, independent de modul în care au înțeles să ceară sancționarea acestui refuz, fiind vorba despre o autoritate locală, incidentă este teza I din alin. 1 al art. 10 din Legea Nr. 554/2004.
Astfel, petenții nu invocă vreo culpă a Guvernului pentru modul în care a fost gestionat conflictul ivit în urma exproprierii terenului și nici nu este posibilă o astfel de apreciere, din moment ce această autoritate centrală nu a intrat în posesia întâmpinării.
De asemenea, din cele învederate de către reprezentanta pârâtei COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, rezultă că emitentul actelor atacate, Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004, se desemnează și este constituită la nivelul Consiliul Local, autoritate locală.
Cu privire la inadmisibilitatea acțiunii, soluția pronunțată de către prima instanță va fi menținută, cu următoarele nuanțări și precizări:
Așa cum a arătat reprezentanta reclamanților, prin demersul judiciar de față se cere jurisdicției de contencios administrativ să pronunțe o hotărâre judecătorească prin care să sancționeze refuzul nejustificat al pârâtului de rând II de a înainta pârâtului Guvernul României întâmpinarea expediată conform înscrisurilor de puse la dosar la filele 30 și urm. în modalitatea anulării actelor emise de către Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004 din cadrul Consiliului Local.
Contenciosul administrativ, în lumina definiției date de Legea nr. 554/2004 la art. 2 alin.1 lit. f) presupune înfăptuirea justiției de către jurisdicțiile de contencios administrativ în litigiile în care o parte este o autoritate publică iar conflictul s-a născut, între altele, din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim.
Or, o astfel de manieră de rezolvare a unui astfel de conflict este în contradicție cu prev. art. 8 alin. 1, raportat la cele ale art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, acest din urmă text circumstanțiind soluțiile ce pot fi pronunțate de către jurisdicția specială, în funcție de conținutul cererii și de pretenția concretă dedusă judecății. Așa cum este imaginat contenciosul administrativ român, obiectul acțiunii judiciare nu include și această posibilitate și nici soluția ce se poate da conflictului nu are în vedere o atare ipoteză.
Cu alte cuvinte, refuzul nejustificat al pârâtului de rând II, constatat deja și sancționat ca atare de către instanța de contencios administrativ, în dosar nr- al Tribunalului Cluj, nu poate fi amendat în modalitatea cerută de către reclamanți, respectiv prin anularea directă a actelor considerate vătămătoare, în lipsa unui răspuns la întâmpinare.
Soluția posibilă într-o astfel de situație este, în opinia instanței, efectuarea tuturor demersurilor legale în vederea punerii în executare a hotărârii obținute deja de către reclamanți împotriva pârâtului, în vederea finalizării procedurii demarate prin formularea întâmpinării.
Totodată, se apreciază că scopul urmărit de către reclamanți este rezolvarea pe fond a întâmpinării înaintate la Primarul comunei, o astfel de solicitare nefiind de resortul și competenta jurisdicției de contencios administrativ.
Potrivit dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, întâmpinarea reprezintă o cale administrativă de atac împotriva propunerilor de expropriere, ea fiind supusă soluționării de către o comisie constituită printr-o hotărâre a Guvernului, iar soluția data întâmpinării poate fi cenzurată pe calea contenciosului administrativ, conform procedurii prevăzute la art. 20 din Legea nr. 33/1994.
Așadar, soluționarea pe fond a întâmpinării nu cade direct în sarcina instanțelor de contencios administrativ, chiar și pentru ipoteza în care se află reclamanții.
Curtea mai reține că Legea contenciosului administrativ român nu reglementează posibilitatea ca jurisdicția judiciară de contencios administrativ să se substituie autorității administrative.
Pe cale de consecință, în absența îndeplinirii obligației primarului de a transmite întâmpinarea la Secretariatul General al Guvernului, operațiune care se încadrează în contenciosul administrativ prevăzut la art. 8 alin. 1 parte finală, sau în absența rezolvării pe fond a întâmpinării de către autoritatea administrației publice competente, nu se poate cere și obține o soluție jurisprudențială prin care să se sancționeze una dintre aceste conduite ilicite prin soluționarea, pe cale directă, a plângerii sau a întâmpinării.
De altfel, procedura de înfăptuire a justiției nu înseamnă imixtiunea jurisdicției în activitatea altor puteri statale, ci sancționarea actelor și conduitelor ilicite și corectarea acestora în spiritul și litera legii.
Ca atare, raportat la considerentele de fapt și de drept evocate în precedent, Curtea urmează ca, în temeiul art. 20 alin. 1 din Legea nr. 554/2005, rap. la art. 312 pr.civ. să respingă recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții -, căsătorită, împotriva sentinței civile nr. 563 din 6 martie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red.
dact./2 ex./09.07.2009
Jud.fond:
Președinte:Floarea TămașJudecători:Floarea Tămaș, Mirela Budiu, Daniela Griga
