Anulare act administrativ . Sentința 10/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 10/
Ședința publică de la 22 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioan Apostu Dr. - -
Grefier - - -
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra acțiunii formulată de reclamanta CLUB OȚELUL G, str. - 11, Club, în contradictoriu cu pârâta MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - - G,-, având ca obiect anulare act.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 22.01.2008 și s-au consemnat în încheierea din acea zi, instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea cauzei la data de 29.01.2008, când a pronunțat prezenta.
CURTEA
Asupra acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul Club Oțelul G în contradictoriu cu Direcția Generală a Finanțelor Publice G - P;
Din actele și lucrările dosarului rezultă următoarele:
Urmare verificărilor pârâtei G s-a constatat prin procesul verbal din 28.12.2005 că Asociația Clubul de Oțelul G este insolvabilă față de datoriile fiscale acumulate.
Verificând cauzele care au condus la starea de insolvență, organele fiscale au constatat că la data de 31.03.2005 între debitoare și Club Oțelul Gaf ost întocmit un contract de cesiune prin care prima se obliga să cedeze, iar a doua să preia toate drepturile și obligațiile rezultate din susmenționatul contract.
Prețul acestei cesiuni a fost stabilit prin expertiză a fi de 3455
Fața de împrejurarea că potrivit art. 1 alin. 1 cap. II din contractul de cesiune se prevedea preluarea de către reclamantă a tuturor drepturilor și obligațiilor Asociației Clubul de Oțelul și de prevederile art. 27 și 28 din Codul d e procedură fiscală, Gae mis decizia nr. 1/25.05.2006 prin care a stabilit răspunderea solidară a Club Oțelul
Împotriva acestei decizii a formulat contestație reclamanta solicitând anularea deciziei de stabilire a răspunderii solidare.
Prin Decizia nr. 3/7.08.2006 Gar espins contestația reclamantei, menținându-și punctul de vedere potrivit căruia starea de insolvență a Asociației Clubul de fotbal Oțelul s-a datorat cumpărării cu rea credință de către reclamantă a obiectului ei de activitate.
Prin acțiunea de față reclamantul a solicitat anularea deciziilor de impunere fiscală nr. 1/25.05.2006 și nr. 3/7.08.2006 și exonerarea sa de plata datoriilor bugetare stabilite prin aceste decizii.
În motivarea acțiunii sale, acesta a făcut trei categorii de susțineri de natură să demonstreze nulitatea sau caracterul nefondat al celor reținute în sarcina sa.
În primul rând, reclamanta a susținut că verificarea s-a făcut de către organul fiscal în mod abuziv, cu rea credință și prin încălcarea drepturilor sale de a se apăra.
Deși s-a prezentat la organul fiscal în vederea audierii directorul clubului de fotbal cu delegație de mandatare notarială acesta nu a fost ascultat. Pe de altă parte, susținerile reclamantei nu au fost analizate de către organele fiscale.
A doua categorie de susțineri s-a referit la calificarea obiectului convenției intervenită între reclamantă și Asociația Clubul de fotbal Oțelul. În opinia reclamantei, prin contractul de cesiune nu a preluat decât emblema și activitatea fotbalistică împreună cu drepturile și obligațiile ce rezultă din aceasta și nicidecum datoriile bănești ale asociației.
În al treilea rând, reclamanta a susținut că nu a rezultat din nicio împrejurare reaua sa credință la încheierea contractului de cesiune și cu atât mai puțin că starea de insolvență a debitoarei i se datorează.
În dovedirea susținerilor sale, s-a folosit de proba cu înscrisuri și expertiza contabilă.
Reclamanta a depus la dosarul cauzei cele două decizii emise de autoritatea pârâtă precum și procesul verbal de constatare a stării de insolvabilitate din 28 dec. 2005.
De asemenea a depus la dosarul cauzei contractul de cesiune din 31.03.2005. Din art. 1 al cap. II rezultă că obiectul convenției numită de părți contract de cesiune l-a constituit transmiterea activității profesioniste de fotbal, a tuturor drepturilor și obligațiilor legate de această activitate, precum și a celor ce decurg din licențierea sa în calitate de club profesionist de fotbal.
La art. 6 cap. IV, reclamanta s-a obligat să achite prețul cesiunii, să preia activitatea profesionistă de fotbal și să preia documentele legate de activitatea fotbalistică.
Convenția părților de altfel nu conține niciun angajament în privința drepturilor sau obligațiilor cu caracter patrimonial ale vreuneia dintre părțile contractante.
Din împuternicirea cu nr. 124/29.08.2005, rezultă că Președintele al Oțelul l-a mandatat pe Directorul general al societății să reprezinte societatea în fața tuturor instituțiilor și autorităților. Această împuternicire a fost autentificată de notarul public prin încheierea nr. 3420/5 sept. 2005.
Din adresele nr. 4862/16.03.2006 și nr. 5600/27.03. 2006 emise de și adresate reclamantei rezultă că această autoritate a considerat nevalabilă procura de reprezentare dată directorului clubului pentru a-și formula apărările în fața organelor fiscale.
Deși în ambele adrese se precizează că împuternicirea nu este valabilă, nu se motivează în nici un chip această aserțiune potrivit căreia un act notarial autentic este considerat în mod absolut abuziv ineficace.
Din procesul verbal încheiat la 9.11.2006 de către inspectorii fiscali din cadrul Serviciului Informații și Monitorizare Fiscală, rezultă că potrivit analizelor documentelor contabile reclamanta nu a preluat de la Asociația Clubul de fotbal nici active și nici pasive patrimoniale (fila 107).
Din concluziile raportului de expertiză contabilă rezultă de asemenea că, din balanța de deschidere nu reiese că reclamanta ar fi preluat active patrimoniale sau creanțe ale fostei asociații.
Prezentă în fața instanței, autoritatea pârâtă a solicitat respingerea acțiunii pentru considerentele deja expuse în actele sale de control și jurisdicție.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, Curtea apreciază că acțiunea este fondată, urmând să o admită ca atare.
Potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, orice persoană fizică sau juridică, dacă se consideră vătămată în drepturile sale recunoscute de lege printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorități administrative de a- rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut prin lege se poate adresa instanței judecătorești competente pentru realizarea în concret a dreptului său. În cauza dedusă judecății, reclamanta a făcut dovada existenței unui drept proteguit de lege, așa încât soluția de admitere a acțiunii sale apare pe deplin justificată.
Deși toate apărările sale sunt justificate, în motivarea soluției ce se va pronunța, Curtea va avea în vedere doar aspectele relevante care în mod evitabil conduc la desființarea deciziilor atacate.
Este vădit că organul fiscal nu a dat dovadă de condescendență față de reprezentanții reclamantei, considerându-le mandatul de reprezentare autentic nevalabil, obstaculând în acest fel posibilitatea unui dialog.
Motivul pentru care se va admite acțiunea pornește de la aprecierea greșită a organului fiscal atât a obiectului convenției intervenită între Asociația Clubul de și reclamantă. Este limpede, și convenția nu mai trebuie în niciun chip interpretată, că nu au fost transmise nici drepturi și nici obligații patrimoniale, ci doar drepturi nepatrimoniale privitoare la activitatea fotbalistică.
În aceste condiții, susținerea pârâtei că au fost preluate prin contract și datoriile este lipsită de suport probator.
De altfel, argumentele organelor fiscale sunt ilogice în acest context.
Ori, reclamanta a preluat prin convenție datoriile și răspunderea sa ar fi una contractuală, ori a fost de rea credință, producând în acest fel insolvența și răspunderea sa ar fi una delictuală în condițiile art. 27 din Cod procedură fiscalăa contrario, nepreluând nicio datorie nu se mai pune problema relei credințe.
Că este așa rezultă din toate înscrisurile doveditoare precum și din expertiza contabilă: reclamanta nu a preluat nicio datorie aparținând debitoarei insolvente.
Pe de altă parte, autoritatea pârâtă nua dovedit nici îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 27 sus citat.
Potrivit alin. 1 din acest text pentru obligațiile de plată restante ale debitorului insolvabil răspund solidar cu acesta:
a) persoanele fizice sau juridice care, în cei 3 ani anteriori datei declarării insolvabilității, cu rea credință, dobândesc în orice mod active de la debitorii care își provoacă astfel insolvabilitatea;
b) administratorii, asociații, acționarii și orice alte persoane care au provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare prin înstrăinarea sau ascunderea cu rea credință, sub orice formă, a bunurilor mobile și imobile proprietatea acesteia.
Față de conținutul textului mai sus citat, pentru angajarea răspunderii solidare trebuie întrunite, printre altele, condiția dobândirii sau înstrăinării de bunuri în vederea provocării insolvenței și aceea a relei credințe.
Simplul fapt că reclamanta a contractat cu debitoarea nu constituie prin el însuși motiv pentru angajarea răspunderii sale solidare. Pe de altă parte, Curtea reține că nu există rea credință în actul îndeplinit de către reclamantă.
Este de principiu că buna credință se prezumă, iar cel ce invocă reaua credință trebuie să o dovedească, ceea ce în speță nu s-a întâmplat.
Or, potrivit susținerilor autorității pârâte, reclamanta înființată în luna martie 2005, contractat insolvabilitatea debitoarei, preluându-i datoriile fiscale bugetare. Cum o asemenea convenție este lipsită de cauză, o astfel de interpretare nu este posibilă.
Pentru toate aceste considerente, Curtea urmează ca admițând acțiunea, să desființeze actele administrativ fiscale atacate și să înlăture obligarea solidară a reclamantei la plata datoriilor fiscale stabilite prin cele două decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamanta CLUB OȚELUL G, str. - 11, Club, în contradictoriu cu pârâta MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE- - G,-, având ca obiect anulare act.
Dispune anularea deciziilor nr. 1/25.05.2006 și nr. 3/07.08.2006 emise de G și exonerează pe reclamantă de plata sumelor stabilite prin aceste decizii.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 29 Ianuarie 2008.
PREȘEDINTE
Dr. - -
Grefier
- -
Red. Ap,/18.05.2008
Tehnored. 4 Ex./20.05.2008
Comunicat 2 ex./21.05.2008
Președinte:Ioan ApostuJudecători:Ioan Apostu
