Anulare act administrativ . Decizia 1008/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 1008/
Ședința publică din 20 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtul Municipiul Tg.-M prin primar, cu sediul în Tg.-M, P-ța -.3, jud.M împotriva sentinței nr.653/19 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Mureș.
La apelul nominal se prezintă recurentul-pârât prin consilier juridic și intimata-reclamantă prin avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că recursul este declarat și motivat în termen legal, fiind scutit de plata taxei de timbru, iar intimata-reclamantă SC SELECT SA a depus întâmpinare(38 - 43 dosar) ce se comunică recurentului-pârât.
Reprezentanta recurentului-pârât solicită acordarea unui termen pentru studierea întâmpinării.
Instanța respinge cererea de amânare și ne fiind alte cereri formulate acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentului-pârât solicită admiterea recursului, modificarea parțială a hotărârii și obligarea societății intimate la plata sumei de 316.259,16 lei. Susține oral motivele de recurs și învederează faptul că ar putea exista contradicție între cele două decizii fiind vorba de aceeași sumă contestată.
Reprezentantul intimatei-reclamante solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată. Susține oral motivele expuse în cuprinsul întâmpinării, arătând că este absolut necesar să fie întrunite condițiile art.41 comb. cu art.43 pr.fisc, în caz contrar apărând nulitatea absolută a actului fiscal emis în anul 2005 și care stabilea suma datorată pentru perioada anilor 1993 - 1995 și pentru care nu există acte sau înscrisuri doveditoare în cauză.
CURTEA,
Prin sentința nr. 653 din 19 decembrie 2007 Tribunalul Mureșa admis în parte acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta Select SA Târgu-M în contradictoriu cu pârâta Primăria municipiului Târgu-M, prin Primar, a anulat actul administrativ nr. 2552 din 21 2005 emis de pârâtă prin Direcția Economică pentru suma de 3.162.596,155 lei reprezentând taxă teren ACASM = 375.299.410 lei; dobânzi = 2.693.182.328 lei și penalități de întârziere = 94.114.417 lei, exonerând reclamanta de plata acestei sume. Instanța a respins petitul referitor la restabilirea situației anterioare prin restituirea sumelor deja încasate sau compensate cu obligații bugetare.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că societatea reclamantă a fost privatizată în perioada septembrie - octombrie 2005 prin procedura licitației organizată de AVAS B și după privatizare, la inițiativa societății reclamante, așa cum rezultă din adresa 2552 din 21 2005 - fila 7 dosar nr- - pârâta a emis adresa nr. 2511 din 15 2005 prin care i-a comunicat reclamantei că datorează la plată o sumă totală de 6.021.338.957 lei, în baza unor titluri executorii nr. 86/1998 și 1051/2002. În adresă se face precizarea că datoria a fost actualizată la data de 15 2006, reținându-se de către instanță că reclamanta a achitat suma comunicată, cu OP nr. 213 din 16 2005.
Având în vedere prevederile art. 20 din Decretul nr. 167/1958, instanța a concluzionat că pentru suma de 6.021.338.957 lei, achitată din inițiativa reclamantei, nu se pune problema întoarcerii plății, chiar dacă obligația de plată era prescrisă și reclamanta nu a cunoscut acest fapt.
Prin adresa nr. 2552 din 21 2005, pârâta a pretins reclamantei un debit de 3.162.596.155 lei pentru verificarea existenței căreia instanța a dispus efectuarea unei expertize contabile de specialitate. Din raportul de expertiză aflat la dosar, instanța a reținut concluziile potrivit cărora nu au putut fi identificate în arhivă documentele care să prezinte modul în care a fost constituit debitul și perioada vizată. În plus, instanța a avut în vedere și faptul că la dosarul cauzei, la fila 32 există un certificat de obligații bugetare emis la 8 aprilie 2004, iar din adresa nr. 1343 din 23 iulie 2003 rezultă că acesta a fost eliberat la cererea AVAS și comunicat instituției la 3 decembrie 2002. În condițiile în care nici la dosarul cauzei nu au fost depuse dovezi concludente despre natura, realitatea și cuantumul debitului pretins de pârâtă, instanța a concluzionat că acesta nu este dovedit și deci reclamanta trebuie exonerat de plata sumei respective.
Împotriva hotărârii primei instanțe a declarat recurs Municipiul Târgu-M, prin Primar, care a solicitat modificarea parțială în sensul obligării reclamantei la plata sumei de 316.259,16 lei, motivând că la data de 21 2005, i-a comunicat reclamantei prin adresa nr. 2552 valoarea actualizată a taxei teren și servicii care la acea dată era de 918.393,51 lei, cu precizarea că din suma respectivă a scăzut suma achitată de 602.133,90 lei. Întrucât reclamanta nu și-a îndeplinit obligația de plată, recurenta a precizat că a pornit executarea silită conform prevederilor OG nr. 92/2003 prin emiterea somației nr. 2822 din 20 decembrie 2005 și a titlului executoriu 94 din 20 decembrie 2005. S-a făcut precizarea că împotriva actelor de executare reclamanta a formulat contestație care prin sentința civilă nr. 1507 din 31 martie 2006, rămasă definitivă și irevocabilă, a fost respinsă.
S-a făcut precizarea că adresa nr. 2552 din 21 2005 chiar dacă ar fi considerată înștiințare de plată, nu poate face obiectul unei acțiuni în contencios administrativ, deoarece nu este decât un act premergător executării silite, nu este act administrativ fiscal iar practica instanței este că, înștiințarea de plată, somația și titlul executorii sunt acte care vizează executarea silită iar contestația împotriva lor este de competența judecătoriei. S-a mai învederat faptul că, certificatul privind taxele și impozitele locale pentru persoane juridice, prin care au fost stabilite debite față de bugetul local, nu a fost contestat nici de către AVAS și nici de către reclamantă. S-a adăugat că prin înștiințarea de plată contestată, nu s-au stabilit alte debite față de bugetul local ci s-a reiterat existența unor obligații de plată constatate anterior sau printr-un titlu de creanță. S-a susținut că unicul act administrativ fiscal care putea fi atacat era certificatul de stabilire a obligațiilor bugetare, act care nu a fost contestată la data eliberării, ci dimpotrivă a fost folosit în procesul de privatizare, mai mult decât atât, reclamanta recunoscând obligația de plată prin achitarea sumei de 602.133,90 lei din proprie inițiativă. În esență s-a susținut că natura obligațiilor fiscale a fost stabilită prin certificatul fiscal nr. 1257 din 25 martie 2005 iar actele de executare silită au fost constate irevocabil ca fiind valabile prin hotărâri judecătorești.
Reclamanta intimată a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului, deoarece prin sentința nr. 934 din 10 mai 2006 Tribunalul Mureșa admis acțiunea sa și a dispus anularea actului administrativ "înștiințare de plată" cu nr. 2552 din 21 2005 iar prin decizia nr. 947 din 28 2006, Curtea de Apel Târgu -M a casat hotărârea primei instanțe și a dispus rejudecarea. Instanța de control judiciar a reținut că înștiințarea de plată are natura unui act administrativ fiscal în sensul art. 41 din OG nr. 92/2003 dar că, instanța de fond a omis să cerceteze pe fond actul atacat sub aspectul legalității și temeiniciei. Referitor la apărarea pârâtei recurente, că nu s-a contestat certificatul privind impozitul și taxele locale, intimata reclamantă a făcut precizarea că acest certificat nu este altceva decât o formă procedurală necesară elaborării și emiterii unor acte administrative, aspect ce rezultă și din textul art. 2 din OG nr. 33/2002. Totodată, s-a invocat faptul că acest certificat nici nu a fost comunicat reclamantei, dar că, relevant este că autoritatea administrativă prin actul fiscal nr. 2552 din 21 2005 solicitat taxe și penalități pentru anii 1993 - 1995.
Intimata a mai învederat vicii de formă și conținut ale actului administrativ fiscal contestat precum și nemotivarea, aspecte care atrag nulitatea actului, redând cronologic cele trei acte emise de pârâtă și anume: actul 2511 din 15 2005 prin care s-a comunicat debitul pentru perioada 1 ianuarie 1996 - 31 decembrie 2001 cu majorări și penalități actualizate, calculate până la 15 2005 în cuantum de 6.021.338.957 lei vechi,m actul 2525 din 17 2005 prin care s-a dispus radierea ipotecii înscrisă în favoarea activității administrative, ceea ce înseamnă o recunoaștere de către aceasta a plății integrale și actul administrativ fiscal nr. 2552 din 21 2005 prin care autoritatea administrativă revine pentru perioada 1993-1995 și stabilește noi obligații fiscale în sumă de 3.162.296.155 lei ce rezultă din somația 94/2005 și titlul executoriu nr-.
S-a precizat că, de fapt a intervenit prescripția, potrivit prevederilor Codului d e procedură fiscală și că prescripția este considerată ca o excepție de fond ce trebuie constatată pe cale administrativă, aspect ce rezultă și din instrucțiunile de aplicare a art. 186 Cod procedură fiscală. S-a mai subliniat că după anul 1995, data limită de stabilire a obligațiilor fiscale, nu există nici un act de întrerupere a prescripției, în sensul celor cerute de art. 16 din decretul nr. 167/1958.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, ținând cont și de incidența prevederilor art. 304/1 Cod procedură civilă, instanța constată că recursul pârâtei este nefondat.
Acțiunea în anularea înștiințării de plată nr. 2552 din 21 2005 fost inițial înregistrată pe rolul Tribunalului Mureș sub nr. 790/2006, fiind soluționată prin sentința civilă nr. 934 din 10 mai 2006, care prin decizia nr. 947/R/28 2006, fost casată cu trimitere spre rejudecare. Instanța de recurs a statuat că față de cuprinsul înștiințării de plată nr. 2552 din 21 2005, aceasta are natura unui act administrativ fiscal în sensul art. 41 din OG nr. 92/2003 iar vătămarea produsă reclamantei prin acest act este supusă controlului judecătoresc. Această dezlegare a problemei de drept legată de natura juridică a actului atacat, a devenit obligatorie pentru instanța investită să rejudece cauza în fond după casare, astfel că, toate motivele invocate de recurenta pârâtă din acest punct de vedere nici nu mai pot forma obiectul unei alte judecăți. Ceea ce trebuia să verifice instanța de fond, în rejudecare, era temeinicia și legalitatea actului atacat.
Recurenta susține că și actele de executare silită și anume somația 2822/2005 și titlul executoriu nr. 94/2005 emise după adresa nr. 2552 din 21 2005 au fost găsite de instanța de fond și recurs ca fiind valabile, fiind respinsă contestația la executare. Este adevărat că s-a respins contestația la executare silită formulată de contestatoarea Select SA în dosarul Judecătoriei Târgu -M nr-, dar, s-a făcut o apreciere asupra condițiilor de formă ale actelor de executare silită, în timp ce, în ceea ce privește suma contestată înscrisă în titlul executoriu 94/2005, instanța a disjuns petitul privind contestarea titlului executoriu și a trimis contestația la titlu spre competentă soluționare Primăriei Târgu-M - organului emitent. Prin urmare, recurenta nu poate susține legalitatea și temeinicia sumei cuprinse în actul atacat, nici valabilitatea ei, prin invocarea respingerii contestației la executare.
În aceeași ordine de idei, susținerea de către recurentă a faptului că unicul act administrativ fiscal existent în speță care putea fi atacat era certificatul de stabilire a obligațiilor bugetare, nu are acoperire juridică. Acest certificat cu nr. 1257 din 25 martie 2005, depus în copie la fila 16 dosar recurs, a fost eliberat la cererea AVAS, în vederea privatizării și nu reprezintă decât un act care conține situația obligațiilor bugetare până la o anumită dată, așa cum rezultă ea din evidențele autorității emitente. Acest certificat nu este un act care să stabilească taxe, impozite sau alte datorii, ci certifică unilateral existența lor, constatată, așa cum legal se presupune prin titlul executoriu.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a dispus efectuarea unei expertize contabile, în condițiile în care din actele dosarului nu a putut să stabilească natura și existența reală sumei contestate, ajungând la concluzia că nu s-a dovedit realitatea, natura și cuantumul pretinsei datorii bugetare. De altfel, recurenta nu numai că nu reușește să combată considerentele pentru care prima instanță a admis acțiunea reclamantei, dar, ea însăși în motivarea recursului precizează că hotărârea atacată este nelegală, întrucât instanța nu a ținut cont de faptul că "natura" obligațiilor fiscale au fost stabilite prin certificatul fiscal nr. 1257 din 25 martie 2005, iar cuantumul a fost stabilit "conform actelor normative în vigoare", pornind de la realitatea că reclamanta a încheiat cu pârâta acte pentru ocuparea terenului. În primul rând acel certificat nu este prin el însuși un act care să și clarifice aspectele pe care instanța trebuia să le lămurească și în al doilea rând, recurenta nu reușește să justifice "noile obligații fiscale" în raport de existența actelor 2511 din 15 2005 și de măsura radierii ipotecii.
În contextul celor arătate, văzând și prevederile art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat, iar recurenta pârâtă va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantei intimate în cuantum de 4760 lei, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Municipiul Târgu-M, prin primar, împotriva sentinței civile nr. 653 din 19 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mureș - Secția Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr-.
Obligă recurenta să plătească intimatei reclamante Select SA Târgu-M, cheltuieli de judecată în cuantum de 4.760 lei, reprezentând onorariu de avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
Red.
Tehnored. BI/2ex
Jud.fond:;
-9.01.2009-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
