Anulare act administrativ . Decizia 101/2010. Curtea de Apel Galati

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL GALAȚI

SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIE Nr. 101

Ședința publică de la 21 Ianuarie 2010

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Mariana Trofimescu

JUDECĂTOR 2: Vasile Susanu

Judecător Dr.- -

Grefier - -

.-.-.-.-.-.-.-.-.

Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanta " COM", cu sediul în G,-, -.2,.27 împotriva sentinței civile nr. 611/15.05.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenta - COM SRL G și intimații Agenția Națională De Administrare Fiscală - G și Administrația Finanțelor Publice

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care;

Curtea reține cauza spre soluționare.

CURTEA

Asupra recursului în contencios de față;

Examinând actele și lucrările dosarului constată:

Prin cererea înregistrată sub nr- la Tribunalul Galați reclamanta " COM", a solicitat anularea Deciziei nr.30/2008, a raportului de inspecție fiscală nr.181/2008 și a Deciziei de impunere nr.181/2008.

Tribunalul Galați prin sentința civilă nr.611/15.15.2009 a respins acțiunea, reținând în motivare:

Cu privire la TVA deductibil, organul de control fiscal a procedat corect neacordând reclamantei drept de deducere pentru TVA aferenta achiziționării de combustibil in suma de 514 lei pentru anul 2002, 1285 lei pentru anul 2003, suma de 1231 lei pentru anul 2004 și suma de 518 lei pentru anul 2005 întrucât acesta a înregistrat in contabilitate cheltuielile ca combustibil folosind ca și documente justificative bonuri fiscale emise de furnizori fără ca acestea sa fie stampilate și sa aibă înscrisa denumirea cumpărătorului și numărul de înmatriculare al autovehiculului.

De asemenea, in anul 2002, societatea a folosit facturi fiscale necompletate legal fapt pentru care nu i s-a acordat drept de deducere pentru TVA in suma de 60 lei.

Au fost încălcate disp.art. 29 din Legea nr. 345/2002 privind TVA și art. 62 din nr.HG 598/2002 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a acestei legi - dispoziții legale aplicabile pentru anii 2002-2003. Pentru anii fiscali 2004-2005 au fost încălcate prev. art. 51 alin. 2 din nr.HG 44/2004 pentru aplicarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal.

Cat privește bonurile fiscale depuse de reclamant in timpul cercetării judecătorești acestea nu pot fi luate in considerare pentru nici astea nu îndeplinesc dispozițiile legale precizate nefiind semnate.

Au fost identificate și facturile in cauza respectiv factura nr. -/2002 emisa de, factura nr. -/06.09.2002 și factura nr. -/2002 emisa de care nici acestea nu îndeplinesc cerințele legale precizate, lipsind datele de identificare ale furnizorilor și beneficiarului.

Nu poate fi primita susținerea reclamantei ca aceste facturi nu sunt întocmite de ea ci de alta societate care avea obligația completării corespunzătoare întrucât reclamanta nu putea înregistra in contabilitate proprie decât acele documente justificative care îndeplinesc cerințele legale.

Cu privire la TVA-ul colectat, tribunalul a reținut ca reclamanta a procedat nelegal atunci când a diminuat in luna ianuarie 2002, TVA colectata cu suma de 1840 lei aferenta scăderii din evidenta a unui client incert motivat de faptul că la momentul respectiv reclamanta nu deținea hotărâre judecătoreasca definitiva cu privire la falimentul FOCUS, procedură care s-a deschis abia in luna iunie 2003 când erau aplicabile disp. pct. 18 alin. 4 din Legea nr. 345/2002, întrucât la acea data declararea falimentului nu se număra intre cazurile in care poate fi redusa baza de impozitare.

Împotriva sentinței a declarat recurs " COM", G, criticând-o pentru motive de netemeinicie și nelegalitate.

Într-un prim motiv de recurs se susține că instanța de fond și-a însușit opiniile organului de control privitoare la nededucerea aferent bonurilor fiscale, întrucât acestea nu îndeplinesc dispozițiile legale, nefiind semnate, deși instanța trebuia să observe că din actele fiscale întocmite nu rezultă care ar fi bonurile fiscale înregistrate în contabilitate și care nu au fost semnate de reprezentanții societății.

Așa fiind, nu pot fi determinate în mod practic bonurile fiscale care se referă la contribuabil și ca urmare au fost depuse ca probe la instanța de fond toate bonurile alături de facturile fiscale în care s-au concretizat deplasările reprezentanților societății.

Referitor la cele două facturi fiscale despre care instanța reține că nu au fost completate legal ambele în sumă totală de 3.140.000 lei cu aferent în sumă de 596.603 lei, raportul de inspecție fiscală de asemenea nu precizează câte sau care dintre facturi nu au îndeplinit condițiile legale.

Facturile în discuție sunt emise de terțe persoane și care au completate toate rubricile furnizorului, mai puțin cele destinate cumpărătorului.

Totuși instanța nu face nici o referire directă la dispozițiile legale încălcate, deși furnizorul avea obligația de a completa toate datele din rubricile facturilor fiscale.

Un ultim motiv de recurs se referă la scăderea din evidență a unui client incert, deși " COM", nu deține la acel moment hotărârea judecătorească definitivă cu privire la falimentul "FOCUS ", astfel că instanța greșit a considerat că declararea falimentului nu se numără între cazurile în care poate fi redusă baza de impozitare.

Recursul s-a declarat în termen legal și a fost legal timbrat.

Recursul este nefondat.

Organele de control au stabilit că în perioada 2002-2005 recurenta a achiziționat combustibil înregistrând cheltuieli, pentru care s-au folosit documente primare de înregistrare în contabilitate, respectiv bonuri fiscale, ce nu cuprindeau denumirea cumpărătorului, număr de înmatriculare al autovehiculului și ștampila furnizorului.

În aceste condiții aferent bonurilor de benzină nu putea fi dedus, la aceasta opunându-se dispoz.art.62 din nr.HG598/2002 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr.345/2002, care prevăd că numai bonurile fiscale emise de aparate de marcat electronice pot fi avute în vedere, cu condiția că ele să îndeplinească și celelalte condiții enumerate deja.

Recurenta a depus în instanță copia unor bonuri fiscale care din punctul de vedere al său, corespund cerințelor de normă și fond, împrejurare în care, instanța de fond era obligată să le ia în considerare.

Instanța de fond a procedat corect, întrucât din actele dosarului rezultă că recurenta a pus la dispoziția organelor de control toate actele deținute în justificarea poziției fiscale.

Or, cu ocazia controlului, aceste bonuri fiscale nu au fost înfățișate, sau cele care au fost exhibate nu îndeplineau cerințele prevăzute de lege.

Pretenția recurentei de a fi fost nominalizate bonurile care nu au fost întocmite legal este exagerată în raport de faptul că prin actele întocmite, organele de control au stabilit că nici unul din bonurile prezentate nu îndeplineau condițiile pentru a fi luate în considerare.

În ce privește facturile fiscale aferente operațiunilor comerciale pe care recurenta le-a desfășurat cu "PROBUS" și ", chestiunea a fost definitiv tranșată și prin intervenția care a stabilit în cadrul Deciziei nr.5/15.01.2007 în sensul că nu poate fi dedusă în situația când documentele justificative contestate nu conțin sau nu furnizează toate elementele prevăzute de dispozițiile legale în vigoare la data desfășurării operațiunii.

În fine, referitor la ultimul motiv de recurs în legătură cu diminuarea în luna ianuarie 2002 cu suma de 1.840 lei întrucât a fost scăzut din evidență un client incert, respectiv "FOCUS " din actele prezentate nu rezultă că această societate intrase în faliment, respectiv în ianuarie 2002.

Procedura falimentului "FOCUS " a fost deschisă în luna iunie 2003, când incidente în cauză erau dispozițiile art.18 alin.4 din Legea nr.345/2002 care, enumeră cazurile în care, baza de impozitare se reduce pentru taxa pe valoarea adăugată.

Față de cele expuse, văzând și art.312 Cod proc.civilă, recursul se constată a fi nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

RESPINGE ca nefondat recursul declarat de reclamanta - COM SRL, cu sediul în G,-, -.2,.27 împotriva sentinței civile nr. 611/15.05.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședința publică de la 21 Ianuarie 2010.

PREȘEDINTE: Mariana Trofimescu

- -

JUDECĂTOR 2: Vasile Susanu

- -

JUDECĂTOR 3: Ioan Apostu

Dr.- -

Grefier,

- -

Red./15.03.2010

Dact.ZE/15.03.2010

Ex.2

Fond:

Președinte:Mariana Trofimescu
Judecători:Mariana Trofimescu, Vasile Susanu, Ioan Apostu

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Anulare act administrativ . Decizia 101/2010. Curtea de Apel Galati