Anulare act administrativ . Decizia 102/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 102/R/2009 Dosar nr-
Ședința publică de la 10 februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Bejinaru Mihoc președinte secție
- - - - - JUDECĂTOR 2: Clara Elena Ciapă
- - - - judecător
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 696/CA/21.10.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 3 februarie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, în vederea depunerii de concluzii scrise și a deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de azi, 10 februarie 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Constată că prin sentința civilă nr. 696/CA/21.10-2008, Tribunalului Brașov, secția comercială și de contencios administrativ a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Direcția și Protecției Sociale a Județului B, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță, a reținut că în baza art. 1 din Decretul Lege 118/1990 constituie vechime în muncă și se ia în considerare la stabilirea pensiei și a celorlalte drepturi ce se acordă, în funcție de vechimea în muncă, timpul cât o persoană, după data de 6 martie 1945, pe motive politice:
a) a executat o pedeapsă privativă de libertate în baza unei hotărâri judecătorești rămase definitivă sau a fost lipsită de libertate în baza unui mandat de arestare preventivă pentru infracțiuni politice;
b) a fost privată de libertate în locuri de deținere în baza unor măsuri administrative sau pentru cercetări de către organele de represiune;
c) a fost internată în spitale de psihiatrie;
d) a avut stabilit domiciliu obligatoriu;
e) a fost strămutată într-o altă localitate.
Art. 2 prevede că, în cazul celor decedați, urmașii acestora au dreptul la pensie de urmaș în condițiile legii, cu luarea în calcul a vechimilor stabilite potrivit prezentului decret-lege, iar potrivit art. 8, ovedirea situațiilor prevăzute la art. 1 se face, de către persoanele interesate, cu acte oficiale eliberate de organele competente, iar în cazul în care nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.
Articolul 66 din Legea 19/2000 stabilește în favoarea opiilor dreptul la pensie de urmaș până la vârsta de 16 ani, iar dacă își continuă studiile într-o formă de învățământ organizată potrivit legii, până la terminarea acestora, fără a depăși vârsta de 26 de ani sau pe toată durata invalidității de orice grad, dacă aceasta s-a ivit în perioada în care se aflau în una dintre situațiile prevăzute mai sus.
Reclamantul nu se află în nici una din situațiile prevăzute de lege, iar de altă parte, antecesorul său a decedat după intrarea în vigoare a 118/1990, respectiv la 10.01.2001 și nu s-a făcut dovada că ar fi solicitat beneficiul acestuia în timpul vieții.
Neîndeplinirea condițiilor legale privind acordarea beneficiilor 118/1991 atrage netemeinicia cererii reclamantului, decizia contestată fiind emisă cu respectarea prevederilor legale, astfel că a fost respinsă contestația.
Împotriva sentinței primei instanțe a declarat recurs reclamantul, iar în dezvoltarea motivelor de recurs se arată că motivarea soluției pe dispozițiile art. 66 din Legea nr. 19/2000 este greșită, deoarece trebuia să fie analizate probele administrate la dosar din care a rezultat persecuția politică a familiei sale.
La dosar a depus întâmpinare intimata B, prin care solicită respingerea recursului și menținerea sentinței primei instanțe ca legală și temeinică.
Recursul este fondat.
Analizând actele și lucrările dosarului de fond raportat la sentința atacată și la motivele de recurs invocate de recurent, precum și din prisma dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, se constată că prima instanță a reținut corect situația de fapt și de drept dedusă judecății, pronunțând o sentință nelegală și netemeinică.
Prima instanță a respins cererea reclamantului pentru considerentul că acesta nu se află în nici una din situațiile prevăzute de art. 66 din Legea nr. 19/2000, însă se constată că aprecierea instanței în acest sens este eronată, deoarece condițiile în ceea ce privește limita de vârstă stabilite de această lege pentru obținerea pensiei de urmaș nu sunt aplicabile în cazul art. 2 alin. 2 din Decretul Lege nr. 118/1990. Acest act normativ reglementează acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituie în prizonieri, iar la art. 2 alin. 2 se prevede dreptul urmașilor persoanelor decedate la pensie de urmaș, în condițiile legii, pentru o perioadă de timp egală cu cea în care persoana respectivă a fost privată de libertate. Se poate reține în aceste condiții că scopul și finalizarea legii sunt acelea de a acorda drepturile cuvenite persoanelor care au fost persecutate din motive politice sau deportate, precum și urmașilor acestora, legiuitorul neîngrădind dreptul de a obține pensia de urmaș de limitele de vârstă prevăzute de Legea nr. 19/2000, deoarece, este puțin probabil ca urmașii celor decedați să se mai poată încadra în aceste limite.
De asemenea, obținerea pensiei de urmaș nu poate fi condiționată de solicitarea de către antecesori a beneficiului legii în timpul vieții lor, deoarece dreptul la pensia de urmaș se stabilește, așa cum prevede textul art. 2 alin. 2, cu luarea în calcul a vechimilor stabilite pe prezentul decret - lege.
Se poate reține în aceste condiții că prima instanță era obligată să analizeze cererea reclamantului pe fondul acesteia raportat la probele administrate în cauză și nu să respingă acțiunea pe baza unor situații considerate de excepția. Întrucât în cauză sunt incidente dispozițiile art. 312 alin. 5 din Codul d e procedură, curtea va casa sentința atacată și va trimite cauza spere rejudecare aceleași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 696/CA/21.10.2008, a Tribunalului Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 februarie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - - -
Grefier,
Red. M- 12.02.2009
Dact. - 12.02.2009/2 ex.
Jud fond.-
Președinte:Georgeta Bejinaru MihocJudecători:Georgeta Bejinaru Mihoc, Clara Elena Ciapă
