Anulare act administrativ . Decizia 1023/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - anulate act administrativ -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 1023
Ședința publică din 28 mai 2009
PREȘEDINTE: Bratu Ileana
JUDECĂTOR 2: Nastasi Dorina
JUDECĂTOR 3: Grosu Cristinel
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta Autoritatea Națională Pentru Restituirea Proprietăților - Serviciu pentru Aplicarea Legii nr.290/2003 cu sediul în B,- A,împotriva sentinței nr. 3467 din 11 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava- secția comercială, de contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
La apelul nominal a răspuns reclamanta intimată asistată de avocat, lipsă fiind recurenta și reclamantul intimat .
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la dosarul cauzei s-a depus prin serviciul corespondență adresa nr. 248 din 07.05.2009 emisă de Camera Notarilor Publici prin care se arată că succesiunea după defunctul nu a fost dezbătută.
Apărătoarea reclamantei intimate depune la dosarul cauzei adresa nr. 45108 din 19.05.2009, emisă de Consiliul Local al municipiului R prin care se arată ultimul domiciliu al numitului.
Instanța, luând act că nu s-au formulat cereri și nu s-au invocat chestiuni prealabile, constată recursul în stare de judecată și în conformitate cu dispozițiile art.150 Cod procedură civilă, acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru reclamanta intimată solicită instanței respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată, pentru motivele invocate prin întâmpinarea depusă la dosar. A arătat în esență, că în cauză au făcut dovada cu martori și înscrisuri că este singurul moștenitor după defuncta, că potrivit art. 16 din Legea nr. 119/1996, starea civilă se poate dovedi cu orice mijloc de probă în fața instanței judecătorești precum și în fața autorităților administrației publice în anumite situații, între care și acelea în care nu au existat registre de stare civilă sau întocmirea actelor de stare civilă a fost omisă și ca atare au dreptul la despăgubiri sau compensații, conform Legii nr. 290/2003.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA:
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal, sub nr-, la data de 3.10.2008, reclamanții și au solicitat anularea Deciziei nr.1476/26.08.2008 emisă de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților-Serviciul pentru Aplicarea Legii nr.290/2003, prin care i s-a respins contestația pe care a introdus-o împotriva Hotărârii nr. 149 din 21.09.2007 a Comisiei Județene S și să se dispună acordarea de despăgubiri pentru bunurile rămase în de Nord, com. pe la data refugiului tatălui său, bunuri pe care acesta la rândul său le moștenise de la.
In motivarea cererii au arătat că părinții săi împreună cu copii s-au refugiat a doua zi după decesul bunicii sale, iar bunurile a căror dovadă a proprietății a făcut-o cu dovada de la arhivă nr.368 din 18.12.2003 au rămas în teritoriul ocupat.
Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru Aplicarea Legii nr.290/2003 a reținut în motivarea deciziei că nu a făcut dovada calității de refugiat al autoarei și că declarația sa vine în contradicție cu cele ale moartorilor și, dar în realitate a decedat în preziua refugiului, fapt pe care l-a susținut în mod constant de la depunerea cererii în dosar, dar din eroare declarațiile martorilor decedați în prezent au fost consemnate greșit cu ocazia redactării la calculator cele două fiind identice ca și conținut.
A făcut dovada calității statutului sau de refugiat, precum și faptul că mama sa avea în proprietate aceste bunuri.
Prin întâmpinarea formulată pârâta a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată pentru următoarele motive:
Reclamanta a depus dovada pentru bunurile deținute de bunica sa, dar nu a depus nici un document ci care să dovedească refugiul autoarei și nici ulterior nu a depus acte din care să reiasă decesul autoarei și astfel a apelat la dispozițiile art.2 al.4 teza II și (5), fiind depuse declarațiile martorilor și, care declară că s-a refugiat în anul 1944, însă nu posedă alte acte, carnete de refugiat sau alte dovezi scrise și cum martorii pot fi numai persoanele fizice care au cunoștință despre faptele ce formează obiectul judecății nu se pot lua în considerare declarațiile celor 2 martori.
Reclamanta, prin apărător, și-a completat probatoriul cu declarațiile a 2 martori și, precum și certificatul de încadrare în grad de handicap al reclamantului.
Prin sentințasentinței nr. 3467 din 11 decembrie 2008,Tribunalul Suceavaa admis contestația formulată de reclamanții și, a anulat Decizia nr.1476 din 26.08.2008 emisă de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru Aplicarea Legii nr.290/2003 și a dispus să se acorde reclamanților și despăgubirile, compensațiile și celelalte măsuri reparatorii prevăzute de Legea nr.290/2003 pentru 2/3 din bunurile imobile pe care le-a deținut autoarea lor în localitatea pe, jud., Ucraina.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit art.1 al.1 din Legea nr.290/2003, "Cetățenii români, deposedați ca urmare a părăsirii forțate a, de Nord și a, precum și ca urmare a celui de al Mondial și a aplicării Tratatului de între România și Aliate și Asociate, semnat la la 10 februarie 1947, au dreptul la despăgubiri sau compensații pentru bunurile imobile avute în proprietatea lor în aceste teritorii, precum și pentru recolta neculeasă din anul părăsirii forțate a bunurilor, în condițiile prezentei legi".
De asemenea, așa cum stipulează art. 5 al. 1 din Legea nr.290/2003, care se coroborează cu disp. art.2 al.4 din nr.HG1290/2006, cererile prin care se solicită despăgubiri sau compensații trebuie să fie însoțite de acte doveditoare, certificate de autoritate, iar în situația imposibilității dovedite de a procura acte doveditoare, cererea se completează cu declarațiile autentificate a petentului, însoțită de declarația a cel puțin 2 martori, de asemenea, autentificate.
Instanța de fond mai reține că așa cum rezultă din certificatele de naștere atașate la dosar filele 62 și 64 reclamanții sunt fiii lui și, iar este fiica lui și, conform certificatului de naștere depus la fila 72 dosar.
și s-au refugiat din pe, aceștia figurând în Registrul de evidență a refugiaților din la nr.crt.12038-12039, situație consemnată în certificatul nr.C-336 din 9.06.2005 a Arhivelor Naționale-Direcția Județeană T (fila 42).
Deosebit de aceasta, bunica reclamanților a decedat cu o zi înainte de refugiu, situație dovedită conform art.4 al.1 și art.2 al.4 din HC 1290/2003 prin declarația autentificată a petentei (13) și declarațiile martorilor mina și (filele 89-90), acestea din urmă relatând cum mama lui, respectiv, văduva, a decedat și a rămas să fie înmormântată de către bătrânii din sat care nu s-au evacuat, întrucât fiul său și cu soția sa au fost nevoiți să se refugieze.
Petenta s-a adresat autorităților ucrainene privitor la decesul bunicilor săi, dar prin adresa nr.M-4 din 2.03.2007 Departamentul Raional de Justiție i-a comunicat că în fondul de arhive privind decesele din loc. pe nu există date despre decesul numiților și, verificare efectuată pentru anii 1940-1946.
În ceea ce privește bunurile deținute de către autoarea petenților, instanța a reținut că dovada de arhivă nr.368 din 18.12.2003 (a cărei traducere autorizată este la fila 55) se menționează că din documentele fondului de arhivă al Primăriei comunei pe, jud. pe anul 1941 reiese că a fost proprietara unei clădiri din lemn cu două camere la nr.566 și a avut 5,60 ha teren arabil.
Astfel, petenții au dovedit că bunurile autoarei lor au rămas în teritoriul ocupat, iar a decedat cu o zi înainte ca fiul său, moștenitorul bunurilor acesteia să se refugieze în România.
În fine, instanța mai arată că petenții nu au făcut dovada că fratele lor, decedat, nu a avut moștenitori și astfel reclamanții au dreptul doar la o cotă de 2/3 din averea moștenită.
Împotriva sentinței a formulat recurs pârâta Autoritatea Națională Pentru Restituirea Proprietăților - Serviciu pentru Aplicarea Legii nr.290/2003, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, a arătat - în esență - că pentru a putea fi beneficiar al Legii nr. 290/2003 persoanele îndreptățite trebuie să aibă calitatea de refugiat și să dovedească că au avut în proprietate la momentul refugiului bunurile pentru care se solicită despăgubiri.
Recurenta arată că reclamanții nu au făcut dovada că autoarea a decedat înainte de refugiul fiului său și nici că acesta este singurul moștenitor al autoarei.
Recursul care, în drept se încadrează pe disp. art. 114 Cod procedură civilă, art. 696 și următoarele, Legea nr. 290/2003 și nr.HG1120/2006, este nefondat.
Potrivit disp. art. 1 alin. 1 din Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietatea acestora, sechestrate, reținute sau rămase în, de Nord și, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de între România și Aliate și Asociate, semnat la la 10 februarie 1947, cetățenii români deposedați ca urmare a părăsirii forțate a teritoriilor și în împrejurările mai sus arătate, au dreptul la despăgubiri sau compensații pentru bunurile imobile avute în proprietatea lor în aceste teritorii.
Dovada pretențiilor persoanelor care se consideră îndreptățite să beneficieze de prevederile legale mai sus citate se face, potrivit disp. art. 5 alin. 1 din același act normativ, cu " acte doveditoare, certificate de autorități, sau de declarația autentică petentului, însoțită de declarațiile a cel puțin 2 martori, de asemenea, autentificate".
Referitor la decesul autoarei, din declarațiile martorilor mina și, rezultă că acesta s-a produs cu o zi înainte de data refugiului lui.
Dovada cu martori a decesului autoarei este permisă în condițiile art. 16 din Legea nr. 119/1996, respectiv când "întocmirea actelor de stare civilă a fost omisă" ceea ce este dat în cazul de față, când actul de deces nu a fost întocmit datorită stării excepționale de la data decesului.
De asemenea, din declarațiile acelorași martori rezultă că a avut un singur fiu, respectiv.
Cum din dovada de arhivă nr. 368/2003 (fila 55 dosar fond) rezultă că a fost proprietara unei clădiri din lemn cu două camere și a unei suprafețe de 5,60 ha teren arabil, fiind făcută dovada calității de refugiat a fiului acesteia, tatăl reclamantei, Curtea, în baza art. 312 Cod procedură civilă, va respinge recursul, ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Autoritatea Națională Pentru Restituirea Proprietăților - Serviciu pentru Aplicarea Legii nr.290/2003 cu sediul în B,- A,împotriva sentinței nr. 3467 din 11 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava- secția comercială, de contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28 mai 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud.
Tehnored.
Ex. 2/17.06.2009
Președinte:Bratu IleanaJudecători:Bratu Ileana, Nastasi Dorina, Grosu Cristinel
