Anulare act administrativ . Sentința 103/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Sentința nr. 103/CA/2008-
Ședința publică de la 2 iunie 2008
PREȘEDINTE: Anamaria Toroș Vig:- - - - judecător
GREFIER: - -
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii asupra acțiunii de contencios administrativ în primă instanță, formulată de reclamantul domiciliat în O,-, -L1,.3, jud. B, în contradictoriu cu pârâtul SERVICIUL ROMÂN DE INFORMAȚII, UM 0198-SERVICIUL JURIDIC, cu sediul în B, sector 1,-, având ca obiect anulare act administrativ.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că judecarea cauzei în fond a avut loc la data de 19 mai 2008, dată la care părțile prezente au pus concluzii ce s-au consemnat în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când în vederea deliberării s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 26 mai 2008 și apoi pentru data de 2 iunie 2008, zi în care,
CURTEA DE APEL
DE LIBERÂND:
Constată că prin acțiunea înregistrată la această instanță la data de 05.04.2007, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul Serviciul Român de Informații B solicitând să se dispună anularea Ordinului nr. DP 01399/31.10.2006 ca fiind nelegal și neîntemeiat și obligarea pârâtului la reîncadrarea sa pe ultima funcție avută și la plata retroactivă a tuturor drepturilor cuvenite de la data trecerii în rezervă cu drept de pensie. Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în baza Ordinului nr. DP 01399/31.10.2006 a fost trecut în rezervă din oficiu cu motivarea în drept pe temeiul art.43 alin.1 lit.b și art.85 alin.1 lit.e și alin.2 din Legea nr.80/1995 privind statutul cadrelor militare și cu motivarea în fapt "pentru motive determinate de nevoi ale ".
Reclamantul arată că s-a adresa autorității emitente pentru revocarea ordinului, iar la răspunsul negativ al acesteia s-a adresat organului de control Comisia Comună Permanentă de control al din cadrul Parlamentului României, de la care însă nu a primit nici un răspuns.
Consideră că ordinul este nelegal și neîntemeiat, bazat numai pe considerente de natură politică.
Ordinul nu este nici motivat în fapt, așa cum prevede legea, ci numai cu o sintagmă generală și neclară, anume de "nevoi ale instituției", ceea ce nu poate fi primit cât timp pârâtul avea obligația de a motiva în concret faptul pentru care reclamantul a fost trecut din oficiu în rezervă, la cei 46 de ani fiind în deplină maturitate profesională.
Cât timp nu este motivat în fapt, în concret, reclamantul arată că nu poate să-și apere dreptul fundamental la muncă și la libertatea alegerii profesiei și consideră că prin acest ordin i-au fost încălcate drepturile fundamentale.
Prin întâmpinare (fila 35), pârâtul Bas olicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea întâmpinării pârâtul a arătat că potrivit art.5 alin.3 din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ, actele administrative care privesc securitatea națională pot fi atacate în fața instanțelor competente numai pentru exces de putere.
Consideră că "motivele și nevoile" avute în vedere la fundamentarea măsurii de trecere în rezervă pot fi considerate ca fiind de securitate națională, drept pentru care, în opinia pârâtului, acestea nu pot face obiectul cenzurii instanțelor de judecată, întrucât țin strict de interesele Serviciului român de Informații.
În acest sens, menționează că măsura trecerii în rezervă pe acest temei nu l-a vizat numai pe reclamant ci toate cadrele Serviciului care anterior anului 1990 și-au desfășurat activitatea pe linii de muncă aferente Direcțiilor I-a și a VI-
În acest context,precizează că reclamantul și-a desfășurat activitatea, anterior anului 1990, pe linii de muncă aferente Direcției I-
Prin urmare, în aprecierea pârâtului, controlul de legalitate a ordinului de trecere în rezervă vizează numai faptul dacă această măsură a fost luată cu exces de putere, respectiv dacă exercitarea dreptului de apreciere, aparținând autorității administrativ autonome, s-a efectuat prin încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, prevăzute de Constituție sau de lege.
Reclamantul a fost trecut în rezervă prin Ordinul nr. DP 01199 din 31.10.2006, în temeiul art.43 alin.1 lit.b coroborat cu art.85 alin.1 lit.e și alin.2 din Legea nr.80/1995 privind Statutul cadrelor militare, din oficiu, pentru motive determinate de nevoi ale Serviciului Român de Informații, cu drept de pensie potrivit prevederilor Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat.
Măsura trecerii în rezervă a ofițerului s-a luat ca urmare a hotărârii Consiliului Director al din data de 18.08.2006, prin care s-a dispus trecerea în rezervă, cu prioritate, a cadrelor care au lucrat pe probleme de muncă aferente fostelor Direcții I-a și a VI- Drept urmare, reclamantul a fost trecu în rezervă în temeiul art.85 alin.1 lit.e din Legea nr.80/1995, cu drept de pensie militară de serviciu în condițiile Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat.
Potrivit prevederilor art.85 alin.1 lit.e din Legea nr.80/1995, cu modificările și completările ulterioare, cadrele militare în activitate pot fi trecute în rezervă " pentru alte motive sau nevoi ale Serviciului Român de Informații. Conform dispozițiilor art.85 alin.2 din același act normativ, trecerea în rezervă în condițiile menționate mai sus se face din oficiu, respectiv din inițiativa instituției în care își desfășoară activitatea cadrele militare în cauză.
În aceste condiții, potrivit art.13 și art.14 din Legea nr.- privind pensiile militare de stat, cu modificările și completările ulterioare, cadrele militare în cauză au dreptul la pensie de serviciu anticipată sau anticipată parțial, după caz, în raport de vârsta, vechimea în activitatea de serviciu, și perioada în care au funcționat ca militari în mod efectiv.
D asemenea, persoanele care au fost trecute în rezervă prin aplicarea art.85al.1 lit.e din Legea nr.80/1995 au beneficiat potrivit art.31 alin.1 și alin.2 din Legea nr.138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, de ajutoarele bănești menționate expres, în raport cu vechimea efectivă ca militar și cu fiecare an rămas până la limita de vârstă (echivalentul ultimei solde lunare obținută în luna trecerii în rezervă).
În acest context, reclamantul și-a încasat toate drepturile bănești cuvenite după cum urmează: drepturile aferente perioadei de predare a funcției care a fost de 30 de zile, drepturile de echipament pentru luna octombrie 2006, norma de hrană pentru luna noiembrie 2006, premiul anual pe 2006 și ajutoarele la trecerea în rezervă, sens în care a fost depusă în probațiune adeverința nr.- din 24.04.2007 eliberată de 0561
În ceea ce privește fundamentarea deciziei pe "motive" și "nevoi" ale Serviciului conform Legii nr.80/1995, pârâtul argumentează că, în contextul orientării societății românești către valorile europene și euro-atlantice, s-a impus - cu necesitate și stringență - schimbarea compoziției personalului instituției,prin trecerea în rezervă a celor care au activat în fostele organe de securitate ale statului, fără a se pune în discuție existența vreunor motive imputabile acestora. In ultima perioadă de timp a făcut obiectul unor atacuri mediatice în sensul punerii semnului de egalitate între Serviciul Român de Informații și fosta "Securitate".
Toate acestea, coroborate cu necesitatea asigurării unei imagini a Serviciului Român de Informații care să determine o poziție în societate potrivit importanței naționale a activității desfășurate și pe cale de consecință o recunoaștere a valorii rezultatelor obținute, au determinat conducerea instituției să aprecieze drept motive sau nevoi inclusiv necesitatea ca în structurile actuale să nu mai activeze persoane care au lucrat înainte de 1989 în cadrul fostelor organe de securitate ale statului.
În acest sens pârâtul invocă prevederile art.26 alin.2 din Legea nr.51/1991 privind siguranța națională a României (nu pot activa în serviciile de informații persoanele care au fost găsite vinovate pentru acțiuni îndreptate împotriva drepturilor și libertăților fundamentale ale omului) și ale art.27 alin.2 din Legea nr.14/1992 privind organizarea și funcționarea Serviciului Român de Informații, cu modificările și completările ulterioare (nu pot activa în Serviciul Român de Informații aceia care, făcând parte din structurile represive ale statului totalitar, au comis abuzuri, informatorii și colaboratorii securității, precum și foștii activiști ai partidului comunist, vinovați de fapte îndreptate împotriva drepturilor și libertăților fundamentale ale omului).
Prin Sentința nr.115/15.06.2007 a Curții de APEL ORADEAs -a admis acțiunea formulată de reclamantul.
S-a dispus anularea ordinului nr. 01399/31.10.2006.
A fost obligat pârâtul la reîncadrarea reclamantului pe ultima funcție avută anterior trecerii în rezervă.
A fost obligat pârâtul la plata drepturilor salariale în favoarea reclamantului, începând cu data trecerii în rezervă și până la reîncadrarea efectivă li la plata sumei de 800 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut următoarele:
Prin Ordinul nr. DP 01399/31.10.2006 emis de pârâtul B, reclamantul a fost trecut în rezervă din oficiu cu motivarea în drept pe temeiul art.43 alin.1 lit.b și art.85 alin.1 lit.e și al 2 din Legea nr.80/1995 privind statutul cadrelor militare și cu motivarea în fapt "pentru motive determinate de nevoi ale instituției". Actul administrativ a fost semnat pentru directorul de către șeful Direcției Management, Resurse Umane.
Din adeverința nr.-/24.04.2007 emisă de - Unitatea militară 0561 O reiese că reclamantul, până la trecerea în rezervă a beneficiat de ajutor la trecerea în rezervă în sumă de 54.901 lei plătit în data de 11.12.2006 și înregistrat la nota contabilă nr.425/10.
Conform prevederilor art.43 al.1 lit.b din Legea nr.80/1995 trecerea cadrelor militare din activitate în rezervă sau direct în retragere, precum și chemarea din rezervă în activitate se fac după cum urmează:
lit.b) ceilalți ofițeri, prin ordin al ministrului apărării naționale
Potrivit art.85 alin.1 lit.e din același act normativ, ofițerii, maiștrii militari și subofițerii în activitate pot fi trecuți în rezervă sau direct în retragere, după caz, în următoarele situații:
lit.e) când, în urma reorganizării unei unități și a reducerii unor funcții din statele de organizare, nu sunt posibilități pentru a fi încadrați în alte funcții sau unități precum șipentru alte motive sau nevoi al Ministerului Apărării Naționale.
De asemenea, alin.2 al aceluiași articol precizează că trecerea în rezervă sau direct în retragere se face din oficiu, în condițiile alin.1 lit.a, b, d, f și l, la propunerea consiliilor de judecată, în condițiile de la lit.i și j, sau în celelalte condiții la propunerea comandanților unităților din care fac parte, înaintată ierarhic.
Se reține astfel, că pârâtul a indicat ca temei legal al trecerii în rezervă a reclamantului dispozițiile art.85 alin.1 lit. e teza a II-a, respectiv "pentru și pentru alte motive sau nevoi la Ministerului Apărării Naționale".
Acest text este invocat de pârât ca acoperind și motivul concret al încetării raportului de serviciu al reclamantului, respectiv necesitatea schimbării compoziției personalului, prin trecerea în rezervă a celor care au activat în fostele organe ale securității statului, necesitate determinată de contextul societății românești către valorile europene și euro-atlantice și de intensele atacuri mediatice a căror Ť. a fost pârâtul, în cadrul cărora s-a pus semnul egalității între și fosta "Securitate".
Decizia de reducere de personal a fost apreciată în practica juridică ca un atribut necenzurabil al angajatorului, însă condițiile concrete în care s-a realizat reducerea de personal poate fi supusă cenzurii instanței judecătorești, pentru ca aceasta să determine dacă reducerea funcțiilor este efectivă și are o cauză reală, cu un caracter obiectiv.
anteriori sunt într-adevăr supuși dreptului muncii, însă pot fi avuți în vedre și în prezenta cauză întrucât, în fond raportul de serviciu al reclamantului are o natură contractuală în sensul realizării unui acord de voință, iar motivul încetării acestui raport de serviciu este prezentat de către pârât ca fiind o reducere de personal din motive neimputabile.
Motivul legal al încetării raportului de serviciu este foarte puțin precizat în norma legală incidentă, respectiv "alte motive sau nevoi ale Ministerului Apărării Naționale", iar ordinul atacat nu este motivat în fapt, în sensul că nu se specifică care sunt acele "motive determinate de nevoi ale instituției". Chiar dacă nu suntem în prezența unui contract de muncă în sensul dreptului muncii, este totuși un contract privitor la raporturi de serviciu dintre un cadru militar, care este reglementat de lege și regulamente militare. Mai mult, potrivit art.295 alin.2 din Codul muncii, prevederile Codului muncii se aplică, cu titlu de drept comun și acelor raporturi de muncă neîntemeiate pe un contract individual de muncă, în măsura în care reglementările speciale nu sunt complete și aplicarea lor nu este incompatibilă cu specificul raporturilor de muncă respective. Inclusiv legea funcționarilor publici prevede obligativitatea motivării în fapt a desfacerii contractului de muncă și, de asemenea, prin nemotivare, se încalcă principiul constituțional privind accesul liber la justiție,la dreptul de apărare și controlul instanței de contencios administrativ asupra unei măsuri de trecere în rezervă care este abuzivă.
Această sintagmă - "alte motive și nevoi ale instituției" din prevederile art.85 lit.e din Legea nr.80/1995, prin natura ei generală, nu poate constitui un temei legal pentru trecerea în rezervă a unui cadru militar. Datorită caracterului ei general, aceasta nu numai că lasă unor acte abuzive, de exces de putere, dar în plus încalcă prevederi constituționale, cum sunt cele referitoare la liberul acces la justiție, la muncă, la libera alegere a profesiei, având loc o restrângere a exercițiului unor drepturi peste limitele prevederilor art.53 din Constituție.
Referitor la susținerea pârâtului din întâmpinare cum că trecerea în rezervă pentru motivele și nevoile este o măsură ce ține desecuritatea naționalăși care nu poate face obiectul cenzurii instanței de judecată decât în condițiile limitării prevăzute de lege (pentru exces de putere), instanța o apreciază ca nefondată, o simplă lectură a enumerărilor cuprinse la art.3 din Legea nr.51/1991 privind siguranța națională a României duce la concluzia că măsura luată de pârât nu poate fi considerată împotriva unei amenințări la adresa siguranței naționale și astfel, sub acest aspect, instanța constată că nu se impune analiza cauzei prin prisma dispozițiilor art.5 alin.3 din Legea nr.554/2004 (exces de putere).
De asemenea, nu poate fi acceptată ideea că prezența în structurile serviciului a unui ofițer absolvent anterior anului 1989 ar afecta imaginea instituției. Aceasta nu este una din situațiile prevăzute la art.85 din Legea nr.80/1995.
Din spiritul și litera prevederilor art.85 lit.e rezultă că aceste "alte motive sau nevoi" trebuie să fie de genul celor indicate în mod expres - anume reorganizarea unor unități și reducerea unor funcții - cu alte cuvinte să fim în prezența unor nevoi reale și obiective ale instituției.
Este evident faptul că schimbarea componenței personalului instituției pe criteriul subiectiv al anului absolvirii Școlii Militare de Ofițeri Activi ai Ministerului d e Interne și nu al existenței unor criterii obiective, ca e exemplu vârsta înaintată sau nivelul de studii datorită cărora să nu fie să-și îndeplinească îndatoririle de serviciu, nu poate fi încadrat în drept, în acest temei.
Pârâtul nu a adus probe pertinente în susținerea deciziei, a invocat doar problema "notorietății" cu privire la afectarea imaginii instituției datorită păstrări ca active a unor cadre absolvente anterior anului 1990. Așa zisa "afectare a imaginii instituției" nu are temei în drept, în legile ce privesc siguranța națională și organizarea și funcționarea și nu poate constitui motiv de trecere în rezervă colectivă. Raportarea trebuie făcută la condiții legale și la probe pertinente și nu la simple afirmații generale, iar răspunderea este una personală și nu generală, colectivă, aspecte pe care pârâtul nu le-a avut în vedere în momentul luării hotărârii și emiterii ordinului.
Pe de altă parte, reclamantul, preocupat de ridicarea nivelului de pregătire profesională, adaptându-se la noile cerințe, a urmat și a absolvit în anul 1997 Facultatea de Drept din cadrul Universității C, iar ulterior un curs postuniversitar de drept civil din cadrul aceleiași instituții și un curs similar de psihopedagogie la Universitatea Datorită rezultatelor deosebite, acesta a fost propus, după cum reiese din actele de la dosar, a fi avansat în grad înaintea expirării stagiului maxim și recompensat în mai multe rânduri cu solda de merit și premii în bani.
În consecință, în baza considerentelor expuse, instanța apreciază ordinul emis de pârât ca nelegal, fiind încălcat dreptul fundamental la muncă al reclamantului, fără a fi prezentate motivații rezonabile ale nesocotirii acestui drept. Astfel, în baza prevederilor art.18 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, instanța va admite ca fondată acțiunea reclamantului, va dispune anularea Ordinului nr. DP 01399/31.10.2006, va obliga pârâtul la reîncadrarea reclamantului pe ultima funcție avută anterior trecerii în rezervă și la plata drepturilor salariale, în favoarea reclamantului, începând cu data trecerii în rezervă și până la încadrarea efectivă.
Această sentință a fost casată cu trimitere spre rejudecare aceleiași instanțe în urma admiterii recursului declarat de pârât prin Decizia 4797 din 11.12.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Pentru a pronunța această decizie instanța supremă a reținut că în baza rolului activ instanța de fond nu a solicitat pârâtului să prezinte documentația care a stat la baza emiterii actului administrativ atacat și nici alte înscrisuri concludente pe baza cărora să se poată stabili cu certitudine care sunt nevoile serviciului care au determinat trecerea în rezervă, din oficiu a reclamantului.
În acest sens s-a reținut că se impune a fi atașată dosarului cauzei Hotărârea Consiliului Director din 18 august 2006 prin care s-a dispus trecerea în rezervă cu prioritate a cadrelor care au lucrat pe problemele de muncă aferente fostelor Direcții I și a II-a și acte care să ateste analizarea activității ofițerului reclamant anterior trecerii în rezervă.
În rejudecare pârâtul a depus în extras Procesul- verbal al ședinței Biroului Executiv al Consiliului Director din 17-18.08.2006, procesul- verbal al ședinței operative a Biroului Executiv al Consiliului Director al Serviciului Român de informații din ziua de 29.09.2006, evaluarea activității reclamantului pentru anii 1986- 1989 inclusiv, precum și Regulamentul de Organizare și funcționare a Consiliului securității Statului împreună cu un material privind activitatea desfășurată de fosta securitate.
Verificând actele dosarului în urma rejudecării, se reține că prin ordinul atacat DP 01399/31.10.2006 emis de pârât, reclamantul a fost trecut în rezervă din oficiu în temeiul art. 43 alin. 1 lit. b) și art. 85 alin. 1 lit. e) din Legea 80/1995 privind Statutul cadrelor militare invocând în fapt "motive determinate de nevoi ale instituției".
În acest ordin nu se invocă nici un act care ar fi stat la baza trecerii în rezervă a reclamantului.
Din actele depuse în rejudecare rezultă însă că nu există o hotărâre a Consiliului Director din 18 august 2006.
Există doar o hotărâre a Biroului executiv al Consiliului Director din 17-18.08.2006 prin care s-a reținut că ar exista "posibilitatea ca activitățile informativ - operative să fie percepute ca având legătură cu poliția politică, iar Serviciul Român de Informații să fie etichetat ca unul dintre continuatorii securității". În acest scop s-a hotărât să se "ofere oportunitatea ca ofițerii, ce au lucrat în profile de muncă ale căror activități ar putea fi catalogate ca poliție politică, să treacă în rezervă în condițiile legii". S-a decis să acorde prioritate cadrelor care au activat pe profile informativ- operative precum Direcția I și Direcția a VI- De asemenea s-a prevăzut ca solicitările personale să fie înaintate potrivit reglementărilor în vigoare.
Prin această hotărâre Biroul Executiv al Consiliului Director nu a decis trecerea din oficiu în rezervă a cadrelor, decât posibilitatea acestora, la cerere, pentru a fi trecuți în rezervă și pentru care nici nu s-a analizat situația vreunui lucrător.
S-a mai depus la dosar în extras și procesul - verbal din 29.09.2006 al Biroului Executiv al Consiliului Director, prin care s-a decis în unanimitate trecerea în rezervă a reclamantului.
Nu există nici un act prin care s-ar fi analizat situația reclamantului, precum și activitatea acestuia anterior anului 1990.
După depunerea celor două acte reclamantul a mai invocat nulitatea Ordinului emis arătând că acest ordin s-a emis pe baza Hotărârii organului executiv și nu a Consiliului Director, care este organ deliberativ.
Excepția nulității ordinului nu poate fi reținută deoarece potrivit art. 22 din Legea 14/1992 Biroul Executiv al Consiliului Director nu este organ pur executiv, este și organ de conducere operativă și este alcătuit din director și directori adjuncți, care sunt competenți să emită ordine conform art. 23.
Rezultă deci că nevoile instituției invocate în condițiile art. 85 lit. e) din Legea 80/1995 se referă la imaginea instituției, așa cum s-a susținut și prin întâmpinare.
Pentru respectarea imaginii instituției sunt reglementări interne care prevăd condițiile în care persoanele pot activa în cadrul Serviciului Român de Informații.
Astfel art. 26 alin. 2 din Legea 51/1991 privind siguranța națională a României prevede că "nu pot activa în Serviciile de Informații persoane care au fost găsite vinovate pentru acțiuni îndreptate împotriva drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Art. 3 alin. 3 din Legea 14/1992 privind organizarea și funcționarea serviciului Român de Informații, la rândul lui prevede că "nu pot activa în Serviciul Român de informații aceea care, făcând parte din structurile represive ale statului totalitar, au comis abuzuri, informatorii și colaboratorii securității, precum și foștii activiști ai Partidului Comunist, vinovați de fapte îndreptate împotriva drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Din Regulamentul de organizare și funcționare a fostului Consiliu a Securității Statului rezultă că acest aparat a fost organizat în 10 Direcții, Direcția a desfășurat activitate pentru descoperirea, prevenirea și curmarea acțiunilor contrarevoluționare intreprinse de elementele dușmănoase, iar Direcția a VI- era împreună cu Direcția V și VII din cadrul Direcției generale de Informații Externe, care organizează, conduce și coordonează munca informativă și contrainformativă ce desfășoară organele securității statului în afara granițelor țării.
Cu privire la persoana reclamantului nu s-a făcut nici o cercetare privind direcția la care a lucrat înaintea anului 1990, nu i s-a imputat săvârșirea vreunor abuzuri sau că ar fi fost găsit vinovat de fapte îndreptate împotriva drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
La dosarul cauzei s-au depus caracterizările reclamantului în perioada celor 3 ani de activitate, anterior anului 1990, dar nici cel puțin nu s-a invocat vre-un abuz sau vre-o faptă ce ar rezulta din aceste acte.
S-a depus un material vast privind activitatea fostei securități, dar în care nu apare numele reclamantului.
Reclamantul putea fi trecut în rezervă pentru nevoile autorității publice numai dacă anterior s-ar fi analizat în activitatea lui și s-ar fi constatat că activitatea lui se încadrează în una din condițiile prevăzute în actele normative arătate mai sus.
Ori cu privire la activitatea, în mod concret a reclamantului, nu s-a făcut nici o analiză, nu s-a reținut nici un abuz sau nici o faptă de care s-ar fi făcut vinovat și nici în cadrul procesului în rejudecare nu s-a invocat existența unor fapte constatate care ar fi stat la baza emiterii ordinului atacat.
Pentru aceste considerente instanța constată că ordinul de trecere în rezervă este nelegal și în baza art.18 din Legea 554/2004 urmează a se admite acțiunea așa cum a fost formulată.
În baza art. 274 Cod procedură civilă pârâtul va plăti reclamantului 800 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea reclamantului domiciliat în O,-, -L1,.3, jud. B, în contradictoriu cu pârâtulSERVICIUL ROMÂN DE INFORMAȚII, UM 0198-SERVICIUL JURIDIC,cu sediul în B, sector 1,- și în consecință:
Anulează Ordinul nr. 1393/31.10.2006 emis de pârât și îl obligă la reîncadrarea reclamantului pe funcția avută anterior trecerii în rezervă, precum și să-i plătească drepturile salariale de la data trecerii în rezervă și până la reîncadrarea efectivă.
Obligă pe pârât să plătească reclamantului 800 lei cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 2 iunie 2008.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red.sent.
Dact. 4 ex.în 05.06.2008
2 com.
.- O,-, -L1,.3
Pârât.-, UM 0198-SERVICIUL JURIDIC, B,-
Președinte:Anamaria Toroș VigJudecători:Anamaria Toroș Vig
