Anulare act administrativ . Decizia 1036/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIA NR.1036/R-CONT
Ședința publică din 27 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Andreea Tabacu JUDECĂTOR 2: Constantina Duțescu
- - - JUDECĂTOR 3: Gina Achim
- - - judecător
- -- - grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI V cu sediul în Rm.V,-, județul V, împotriva sentinței nr.278/CAF din 17 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-, intimată fiind reclamanta - cu sediul procedural ales în B,-, -..C,.66, sector 5.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de taxa judiciară de timbru.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 21 octombrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la nr-, reclamanta - a chemat în judecată pârâta Direcția -ă a Finanțelor Publice V, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei nr.16/16.04.2007 emisă de pârâtă.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin decizia de impunere nr.33/31.01.2007 în urma raportului de inspecție fiscală nr.29.01.2007 s-a stabilit în sarcina sa obligația de plată a sumei de 19.249 lei reprezentând TVA și penalități, însă această sumă a fost stabilită eronat în baza unei interpretări greșite a disp.art.16 alin.4 lit.c din Legea nr.345/2002.
Suma încasată a reprezentat de fapt un împrumut acordat lui - IC de către administratorul societății, iar conform deciziei nr.1/08.10.2001 a Ministerului finanțelor Publice, art.6, acordarea de împrumuturi unei societății comerciale de către persoane fizice sau juridice este o operațiune asimilată celor bancare și urmează regimul acestora din punct de vedere al TVA.
În dovedirea cererii s-a solicitat proba cu înscrisuri și expertiză contabilă.
de timbru au fost integral achitate.
Prin sentința nr. 278/CAF/17 Februarie 2009, TRIBUNALUL VÂLCEA - SECȚIA COMERCIALĂ SI CONTENCIOS ADMINISTRATIV FISCAL a admis acțiunea formulată de contestatoarea - cu sediul procedural ales la avocat în B,-, -.. C,. 66, sector 5 în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI V cu sediul în Rm. V, Str. G-ral -, nr. 17, Jud. V, a dispus anularea Deciziei nr.16/16.04.2007 emisă de pârâtă și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 1707,7 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că prin raportul de inspecție fiscală din 29.01.2007 întocmit de pârâtă, s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de plată în sumă de 19.249 lei compusă din debit principal-TVA și penalități aferente.
În baza raportului s-a emis decizia de impunerenr.33/31.01.2007.
Împotriva acestor acte administrative a formulat contestație reclamanta, respinsă de pârâtă prin decizia nr.16/16.04.2007.
În conformitate cu raportul de inspecție fiscală încheiat la 29.01.2007, echipa de inspecție fiscală a colectat TVA în sumă de 9779 lei la care a calculat majorări de întârziere în valoare de 9470 lei, aferente sumei de 612.459.225 lei, sumă considerată de pârâtă ca fiind un avans încasat de către contestatoare cu nr.399/02.10.2003 de la -.
Prin raportul de expertiză întocmit în cauză s-a stabilit că în conformitate cu evidența contabilă a reclamantei, suma respectivă nu a fost înregistrată ca o creanță față de -, ci ca o datorie a acesteia așa cum rezultă din "nota explicativă" dată de administratorul societății, fiind înregistrată în contul 7588-Alte venituri de exploatare.
S-a reținut că în cazul în care suma încasată de la - ar fi reprezentat un venit din lucrări executate sau servicii prestate, atunci această sumă ar fi fost înregistrată în contul 704 -Venituri din lucrări executate și servicii prestate, nu în contul 7588. Expertiza a constatat că pentru suma încasată de către reclamantă nu a fost prestat nici un serviciu, în acest caz obligația de plată a TVA nefiind creată. Prin urmare, instanța a constatat că reclamanta nu datorează TVA stabilit suplimentar de pârâtă și, pe cale de consecință, nici penalități de întârziere, neemițându-se nici o factură pentru suma încasată.
Impotriva acestei sentințe a declarat recurs Direcția -ă a Finanțelor Publice V, solicitând admiterea acestuia, desființarea sentinței și respingerea contestației formulate.
In motivare s-a arătat că sentința este nelegală și netemeinic deoarece nu ține seama de situație de fapt reală dovedită în cauză. Astfel, la 2.10.2003 intimata a încasat de la - suma de 1.000.000.000 lei RON în care figurează ca explicații "prestării servicii". Cu P 42/30.10.2001 intimata a achitat către - suma de 47.500.000 lei RON reprezentând chirie, fără a exista obligație de plată către aceasta.
Se susține că din evidența analitică a clientului - a rezultat că au fost emise către acesta facturi fiscale în valoare totală de 600.226.006 lei RON. Organele de inspecție fiscală au constatat că sumele achitate de intimată reprezintă obligație de plată a - față de intimată din care s-a achitat suma de 260.191.231 lei RON.
Suma de 387.540.775 lei RON ( diferență față de suma achitată către contestatoare) reprezintă contravaloare prestații efectuate de intimat și neîncasată de la -.
S-a stabilit că suma de 612.459.225 lei reprezintă avans încasat de - A & C în contul unor prestații viitoare pentru care trebuia să emită factură și să colecteze TVA.
Însă în nota explicativă dată în fața organelor de inspecție fiscală administratorul societății a susținut că suma de 612.459.229 lei RON reprezintă bani personali cu care a creditat -.
Sunt invocate prevederile art.16 alin.4 lit. c) din Legea nr.345/2002 privind TVA susținându-se că intimata a încasat contravaloarea unor servicii fără ca aceasta să emită factură fiscală și fără a colecta TVA aferent.
Se susține totodată că potrivit ordinului de plată anexat la dosar rezultă că transferul de bani s-a realizat între două persoane juridice, - către - A & C, rezultând astfel că este vorba despre contravaloarea unor servicii iar nu despre împrumut acordat de către administrator societății comerciale. Un asemenea împrumut ar fi presupus acordarea unei dobânzi, ceea ce în speță nu s-a realizat, rezultând că suma reprezintă contravaloare servicii prestate sau care urmează a fi prestate.
Mai mult, creanța actualizată prezentată de către intimată se raportează la o creanță din anul 1994 care la 31.12.2003 se ridică la suma de 847.376.384 lei RON.
Totodată suma a fost menționată în contul de venituri 758 iar diferența în contul 462 creditori diverși și încasare clienți cont 4111. Se susține că funcția contului 758 este de a ține evidența veniturilor realizate din alte surse decât cele nominalizate în conturile distincte de venituri ale activității de exploatare, inclusiv din exploatarea curentă, însă în contestația formulată se susține greșit că soldul contului 455 figurează la 30.06.2003 cu suma de 5.252.274.276 lei RON iar la 30.12.2003 cu suma de 5.065.475.111 lei RON și ar reprezenta contribuția administratorului intimatei.
Contul 455 are în vedere asociații (aport patron), însă asociatul unic a - este -, altă persoană decât cea care se susține că ar fi achitat suma în discuție. Este evident că între cele două persoane juridice nu există raport juridic având ca obiect creditarea societății și deși instanța a admis obiecțiunile formulate împotriva raportului de expertiză a dispus la final anularea deciziei nr.16/16.04.2007.
În ce privește dobânzile și penalitățile de întârziere se susține că acestea au fost corect stabilite de către organul de control.
Se critică și modul de soluționare a cererii privind cheltuielile de judecată, prin aplicarea dispoz.art.274 alin.3 proc.civ. susținându-se că se putea aprecia că onorariul achitat nu este proporțional cu valoarea pricinii și munca îndeplinită de avocat.
Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor invocate și în raport cu probatoriul administrat în cauză, curtea constată cu majoritate că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Raportul de expertiză întocmit în cauză a fost depus la 3.11.2008 față de acesta recurenta formulând obiecțiuni, admise de către instanță prin încheierea din 25.11.2008, răspunsul fiind înaintat la dosar la 6 ianuarie 2009.
După acordarea unui termen pentru a se lua la cunoștință de răspunsul la obiecțiuni, la 10 februarie 2009 reprezentantul intimatei a arătat că nu mai are cereri de formulat, deși răspunsul la obiecțiuni menținea același punct de vedere exprimat de către expertul desemnat în cauză (116-117).
În răspunsurile la obiecțiuni (117), expertul a arătat că potrivit deciziei nr.1/2001 în aplicarea OUG17/2000 se arată că acordarea de împrumuturi unor societăți comerciale de către asociați, persoane fizice sau juridice în vederea asigurării resurselor financiare ale societății, este o operațiune asimilată operațiunilor bancare și urmează regimul acestora. Or, suma de 612.459.225 ROL reprezintă o parte din creditul acordat - de către administratorul - -.
De asemenea s-a arătat în răspunsul la obiecțiuni că potrivit art.10 din OUG3/1992 obligația plății TVA ia naștere la data prestării serviciilor, or, conform raportului de inspecție fiscală între cele două societății nu s-au executat prestări de servicii nefiind născută obligația de plată a TVA.
În cauză stabilirea obligației de plată a TVA și a accesoriilor aferente este determinată de corecta reținere a stării de fapt, deoarece ipotezele achitării contravalorii unor servicii respectiv restituirea unui împrumut acordat societății comerciale -, atrag consecințe deosebite. Astfel, dacă obiectul transferului sumei în discuție este reprezentat de contravaloarea unor servicii achitate în avans se impunea colectarea TVA potrivit nr. 345/2002 art. 16 alin. 4 lit. c), în vigoare la data plății iar dacă obiectul transferului sumei de bani l-a reprezentat un împrumut, pentru acesta nu se percepe TVA conform art. 9 alin. 2 lit. c) din nr. 345/2002 coroborat cu decizia nr. 1/2001 a dată în aplicarea nr.OUG 17/2000, care la art. 6 alin. 1 h2) cuprindea mențiuni similare.
Potrivit art. 9 alin. 2 lit. c) pct.1 din nr. 345/2002 în vigoare la data operațiunii efectuate, sunt operațiuni scutite de taxa pe valoarea adăugată: acordarea de credite, inclusiv acordarea de împrumuturi de asociații/acționarii societăților comerciale în vederea asigurării resurselor financiare ale societății, precum și acordarea de împrumuturi de către orice persoană fizică sau juridică, în condițiile prevăzute la art. 100 din titlul VI - Regimul juridic al garanțiilor reale mobiliare - din Legea nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, cu modificările ulterioare, care arată că orice persoană, dacă nu primește depozite, poate vinde pe credit sau poate acorda împrumuturi, fără a fi aplicabile dispozițiile legii bancare 58/1998.
Totodată, potrivit art. 16 alin. 4 lit. c) din același act normativ, xigibilitatea taxei pe valoarea adăugată este anticipată faptului generator atunci când se încasează avansuri, cu excepția avansurilor acordate pentru: 1. plata importurilor și a datoriei vamale stabilite potrivit legii; 2. realizarea producției destinate exportului; 3. efectuarea de plăți în contul clientului; 4. livrări de bunuri și prestări de servicii scutite de taxa pe valoarea adăugată.
În cauză însă nu este vorba despre încasarea unui avans pentru servicii ce vor fi prestate de contestatoare, așa cum s-a menționat în expertiză, debitoarea - înțelegând să o datorie preexistentă.
În raportul de inspecție fiscală (49 - 59) s-a reținut că pe perioada supusă verificării (1.01.2001 - 31.12.2006), societatea verificată a încasat la 2.10.2003 de la - 1.000.000.000 ROL înscrisă ca prestării servicii (iar nu avans). Din această sumă operatorul economic a lichidat soldul clientului - cu suma de 291.333.953 ROL diferența de 708.666.047 ROL, reprezentând "avans încasat" trebuind să fie reflectată în factură fiscală conform art.16 alin.4 lit. c) din Legea nr.345/2002 și art.68 alin.5 din HG nr.598/2002.
Au fost verificate facturile de prestări servicii emise către - rezultând pe de o parte că - A & Caa chitat la 30.10.2001 suma de 47.500.000 ROL chirie și fără a exista o obligație de plată către - iar pe de altă parte că facturile emise de - nu au fost achitate pentru 600.226.006 rol. Ca atare, s-a reținut în raport că suma de 647.732.006 ROL reprezintă obligații de plată ale - către - - C.
Verificând încasările de la - a rezultat suma de 260.191.231 ROL rezultând suma de 387.540.775 lei ROL, contravaloarea prestații efectuate și neîncasate de la -.
Or, în cauză era necesar, așa cum s-a arătat și în expertiză și au fost formulate obiecțiuni, ca la data întocmirii - 29.01.2007, să se stabilească ce cauză a avut plata sumei de 612.459.225 lei, rest față de valoarea achitată conform OP din 02.10.2003 și cea achitată conform facturilor emise de către contestatoare către -.
Expertul a arătat că potrivit înregistrărilor contabile ale contestatoarei (106) - avea de restituit un împrumut către contestatoare, împrumut acordat de administratorul acesteia din urmă. Arată expertul că dacă suma de 600.159.574 rol încasată de la - ar fi reprezentat un venit din lucrări executate sau din servicii prestate, trebuia înregistrată în contul 704 iar nu în contul 7588, cum s-a înregistrat.
Pe de altă parte, facturile emise de către contestatoare pentru - au fost emise între 30.05.2001 și 30.05.2002 iar OP a fost emis la 02.10.2003, fără a se putea determina că acesta a reprezentat parțial (pentru 387.540.775 lei ROL) plata acestor facturi. Facturile au o cauză distinctă, suma achitată cu OP nefiind avans de la - pentru care s-ar fi impus emiterea facturii și colectarea TVA. Suma neachitată din facturi (387.540.775 lei ROL) a fost adăugată la suma ce trebuia restituită în baza împrumutului anterior (diferență până la un miliard). S-a presupus numai de către organele fiscale că suma diferență până la un miliard (612.459.225 rol) reprezintă tot prestații servicii, deși facturile care atestau raporturile dintre părți erau cu mult anterioare, fiind parțial achitate, iar diferența mare de valoare nu a fost înregistrată de contestatoare în contul 704 cum ar fi fost necesar ci în contul 7588 - alte venituri din exploatare.
Expertul a reținut că între cele două societăți nu s-a dovedit existența unor servicii prestate pentru această diferență, astfel că nu se putea naște obligația de plată a TVA. Calificarea ca atare a acestei plăți efectuate de - drept avans servicii ar fi determinat pe de altă parte exigibilitatea acesteia la data emiterii facturii, ceea ce nu s-a întâmplat, plata reprezentând restituirea unui împrumut.
Față de această situație de fapt, reținută în expertiza de specialitate, se constată că TVA nu a fost corect stabilit, accesoriile urmând soarta obligației principale.
În ce privește cheltuielile de judecată, se constată că instanța are posibilitatea iar nu obligația să facă aplicarea art. 274 alin. 3.proc.civ. astfel că acordarea cheltuielilor de judecată este justificată. Totodată, se constată că suma acordată este determinată prin însumarea cheltuielilor efectuate cu onorariul de expert, onorariul de avocat și taxe, onorariul expertului neputând fi cenzurat conform art. 274 alin. 2.proc.civ.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp. art. 312.proc.civ. instanța, cu majoritate, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
CU MAJORITATE
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI V cu sediul în Rm.V,-, județul V, împotriva sentinței nr.278/CAF din 17 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-, intimată fiind reclamanta - cu sediul procedural ales în B,-, -..C,.66, sector 5.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 octombrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- --
/27 oct. 2009
Red.
4 ex/10.11.2009
Jud fond
OPINIE SEPARATĂ
Acțiunea formulată de către reclamantă, trebuia respinsă, pentru următoarele motive:
Soluția pronunțată de instanța de fond este incorectă, deoarece se bazează doar pe punctul de vedere al părții, fără a se ține cont de probe.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta solicită anularea Deciziei nr.16/16.04.2007, emisă de DGFP V, prin care i-au fost respinse contestațiile, motivând sumar, doar nelegalitatea Deciziei de impunere nr.33/31.01.2007 și că suma încasată, a reprezentat doar un împrumut acordat către "".
Tot în motivare arată că, în anii 1994, 2001 și 2002, fost înregistrată creanța actualizată la inflație, în sumă de 84.738 lei, care nu a fost achitată de societate, aceasta fiind în prezent, în sumă de 200.000 lei. A precizat că, a evidențiat în contabilitate suma de 61.246 lei, în contul de venituri, majorând baza impozabilă și plătind impozitul aferent.
Instanța de fond, a reținut că împrumutul a fost acordat de administratorul societății amintite, deși nu se justifică motivul pentru care împrumutul a fost înregistrat în contabilitatea societății reclamante.
La nr.58 a dosarului de fond, expertul stabilește că reclamanta are de încasat suma de 847.376.384 lei. Nota explicativă dată de administratorul societății, prin care se susține că a împrumutat acea societate, dobândește valoare de probă, ignorându-se susținerile din acțiunea introductivă, contabilitatea reclamantei și înregistrările contabile ale societății - "".
Împrumutul acordat de o persoană fizică unei persoane juridice, trebuia să se materializeze printr-un înscris. Cum acesta nu există, nu se poate reține o astfel de apărare, cu atât mai mult cu cât, disp. art.1191 Cod civil, interzic administrarea oricăror probe, împotriva înscrisurilor, pentru valori ce depășesc suma de 250 lei. În lipsa unui înscris și pentru un împrumut acordat în anul 1994, prescris, din punct de vedere legal, nu poate fi reținută o astfel de susținere.
Reclamanta pretinde, că a achitat impozit pe profit pentru sumă, susținând ulterior, că pentru sume împrumutate, se aplică regimul juridic al operațiunilor bancare.
Textele de lege invocate și menținute de instanță, nu erau în vigoare la data nașterii obligațiilor, iar Decizia nr.1/08.10.2001, emisă de Ministerul Finanțelor, nu poate deroga de la lege.
Din evidențele contabile ale - "" a rezultat, că între cele două societăți comerciale, s-au desfășurat activități de "prestări servicii". Cu OP nr.42/30.10.2001, reclamanta a încasat tot de la aceasta, suma de 47.500.000 ROL, fiind făcută mențiunea de "chirie", ce nu a fost anulată sau înlăturată în urma înscrierii în fals.
Pentru ambele sume, trebuia să se calculeze TVA aferent.
Între cele două societăți, există convenții, materializate prin 12 facturi (50), în perioada 2000-2001, în valoare totală de 600.222.006 ROL, care sunt înregistrate și în contabilitatea - "".
Nu pot fi înlăturate mențiunile de "chirie" și "prestații servicii" din ordinele de plată, numai în baza susținerii administratorului reclamantei și doar pentru că societatea a făcut o înregistrare eronată în contabilitate. Aceasta a înregistrat suma de 600.149.574 lei, în contul nr.7588, "alte venituri din exploatare", tocmai în scopul de a eluda obligațiile către bugetul de stat. Această sumă, reprezintă contravaloarea prestațiilor pe care le-a făcut către operatorul economic - "", neîncasate încă de la aceasta și pentru care era obligată să emită factură și să colecteze; extrasul de cont nr.8/03.10.2003, întocmit de - Sucursala Rm. V, atestă transferul realizat de la 100.000 lei de la - "", către reclamantă, pentru "contravaloare servicii".
Expertul cauzei, a reținut că reclamanta a considerat că suma de 600.159.574 lei ROL, reprezintă o datorie a - "", nu a stabilit realitatea acestei situații.
Prin urmare, instanța de fond, a pronunțat soluția numai în baza susținerilor reclamantei.
Soluția nu este motivată și soluția instanței de recurs, putea să fie și în sensul casării cu trimitere a cauzei spre rejudecare, pentru acest aspect.
motivarea, trebuia admis recursul formulat de DGFP, modificată în tot sentința instanței de fond, în sensul respingerii acțiunii.
Judecător,
- -
Red.
/13.11.2009
Președinte:Andreea TabacuJudecători:Andreea Tabacu, Constantina Duțescu, Gina Achim
