Anulare act administrativ . Sentința 1036/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1036
Ședința publică din data de 11 martie 2009
Curtea constituită din:
JUDECĂTOR 1: Nemenționat
GREFIER:
Pe rol fiind soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta GRUP în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL NAȚIONAL AL AUDIOVIZUALULUI.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns reclamanta Grup, prin avocat din cadrul Societății Civile de Avocați ", & Asociații" și pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului, prin consilier juridic.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat faptul că pârâtul a depus la data de 26.02.2009, prin serviciul "registratură", procesul-verbal al ședinței din data de 30.09.2008, ședință în cadrul căreia a fost analizat spotul "Situl arheologic".
Reclamanta, prin avocat, depune cerere precizatoare prin care invocă nulitatea deciziei nr. 793/30.09.2008 emisă de față de încălcarea prevederilor art. 15 alin. 4 din Legea nr. 504/2002 privind audiovizualul. un exemplar reprezentantului pârâtului. Solicită în susținerea acțiunii proba cu înscrisuri, cele depuse la dosar și înscrisuri din care rezultă vătămarea - cheltuielile făcute cu acest spot publicitar. Mai solicită încuviințarea depunerii unei dischete cu spoturile la care a făcut referire în acțiune, în susținerea abordării discriminatorii a acestora de către pârât.
Pârâtul, prin consilier juridic, arată că nu mai are înscrisuri de depus. Solicită respingerea celorlalte solicitări ale reclamantei. În ce privește dovedirea invocatei discriminări, consideră că aceasta nu face obiectul dosarului.
Curtea, după deliberare încuviințează în parte proba cu înscrisuri, respectiv cele depuse la dosar. Respinge celelalte probatorii ca nerelevante. Nemaifiind alte cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Reclamanta, prin avocat, solicită pentru argumentele expuse în scris, admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Pârâtul, prin consilier juridic, solicită respingerea acțiunii susținând legalitatea și temeinicia deciziei contestate.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la data de 25 noiembrie 2008, reclamanta GRUP a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL NAȚIONAL AL AUDIOVIZUALULUI, anularea deciziei nr. 795/30.09.2008, prin care s-a oprit de la difuzare spotul publicitarSitul arheologic(ce promovează coniacul ), respectiv a deciziei nr. 16140/07.11.2008, emise de, prin care s-a respins plângerea sa prealabilă împotriva primei decizii.
În motivarea acțiunii sale, reclamanta a învederat nelegalitatea deciziei de oprire de la difuzare a spotului publicitar, arătând că acesta respectă exigențele impuse de lege și de reglementările. Astfel, spotul nici nu încurajează un comportament indecent/imoral și nici nu constituie un atentat la adresa culturii române, mesajul său fiind unul de satiră la adresa personajelor pe care le prezintă, de dezavuare a unui astfel de comportament, care este ridiculizat. De asemenea, a arătat că spotul este adresat unor persoane adulte, adică unui public capabil să înțeleagă ideea de satiră.
Totodată, reclamanta a invocat caracterul discriminator al măsurii adoptate în privința acestui spot, care ar încălca art. 10 alin. 3 lit. c din Legea nr. 504/2002, ce instituie în sarcina obligația de a încuraja libera concurență, menționând în acest sens o serie de alte spoturi similare, în privința cărora nu a decis la fel.
Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei în data de 17 februarie 2009, pârâtul CONSILIUL NAȚIONAL AL AUDIOVIZUALULUI s-a opus admiterii prezentei acțiuni, pe care o apreciază ca neîntemeiată.
În susținerea poziției sale procesuale, pârâtul a subliniat faptul că spotul conține în egală măsură o componentă de nelegalitate și una de imoralitate; spotul este focusat pe un public target, iar construcția acestuia are ca menire de bază creșterea vânzării acelui produs, însă acest lucru nu trebuie să conțină și mesaje explicite cum că părți din patrimoniul național pot fi luate în derâdere. Or, reclamanta s-a folosit de imaginea patrimoniului național într-un mod necorespunzător.
Contestă susținerea reclamantei cu privire la caracterul discriminator al intervențiilor, analizarea materialelor audiovizuale nefăcându-se "prin comparație", ci punctual, de la caz la caz.
Examinând acțiunea reclamantei prin prisma documentelor dosarului și a reglementărilor legale aplicabile, Curtea reține următoarele:
1. Reclamanta, prin cererea precizatoare, a invocat drept motiv de nulitate a deciziei și încălcarea prevederilor art. 15 alin. 4 din legea nr. 504/2002, text potrivit căruia "Exprimarea fiecărui vot deschis este însoțită de motivarea acestuia".
Instanța observă, din lecturarea procesului verbal al ședinței din 30.09.2008 ( 72 și urm.), că, deși motivarea votului nu s-a făcut în mod formal cu acest titlu, subsecvent exprimării opțiunii de vot, finalitatea avută în vedere de legiuitor a fost asigurată de exprimarea punctelor de vedere ale membrilor consiliului în cadrul deliberării care a avut loc cu prilejul dezbaterii sesizării privind spotul în discuție.
În altă ordine de idei, legea nu prevede nici o sancțiune pentru nemotivarea punctului de vedere al fiecăruia dintre membrii consiliului, aspect fără relevanță în cauză, cât timp decizia, cea care produce efecte juridice, pretins vătămătoare pentru reclamantă, a fost motivată.
Instanța consideră că singura rațiune pentru instituirea acestei obligații este aceea de a asigura o dezbatere serioasă, argumentată, și o deliberare propriu zisă.
În consecință, Curtea nu va reține ca fondat un atare temei de nelegalitate a deciziei.
2. Trecând la examinarea fondului problemei, Curtea reține că prin Decizia nr. 795/30.09.2008 a Consiliului Național al Audiovizualului ( 52 dosar), acesta din urmă a dispus, în baza art. 15 din legea audiovizualului, "intrarea de îndată în legalitate în privința spotului publicitar pentru brandy-ul, derulat pe posturile de televiziune, în sensul ca acesta să fie difuzat cu respectarea regulilor privind publicitatea în audiovizual".
Pentru a dispune astfel, pârâtul a reținut că spotul publicitar încalcă prevederile art. 10 alin. 3 lit. f și ale art. 29 alin. 1 lit. g din Legea audiovizualului nr. 504/2002, având în vedere comportamentul personajelor din cuprinsul spotului. Astfel, pe de o parte gestul tânărului de a arunca mingea fără a avea grijă ca aceasta să nu atingă obiectele din situl arheologic, iar pe de altă parte susținerea pe care acest gest a avut-o din partea celorlalți colegi de muncă ai acestuia sunt de natură a demonstra o atitudine ignorantă, lipsită de responsabilitate față de valorile culturale.
Astfel de manifestări în spațiul public pe care televiziunea îl reprezintă, arată în cuprinsul deciziei contestate, sunt de natură a afecta cultura și istoria și de a oferi o variantă de comportament necivilizată, imorală.
2. În soluționarea plângerii prealabile formulată de reclamantă, pârâtul a adoptat decizia nr. 16140/07.11.2008 ( 25 dosar), de respingere a plângerii, apreciindu-se măsura contestată ca întemeiată și legală.
3. Potrivit disp. art. 10 alin. 3 lit. f din Legea nr. 504/2002 a audiovizualului, în forma în vigoare la momentul adoptării deciziei contestate, "În calitate de garant al interesului public în domeniul comunicării audiovizuale Consiliul are obligația să asigure:
f) protejarea culturii și a limbii române, a culturii și limbilor minorităților naționale".
Textul legal apreciat de ca nesocotit de reclamantă în privința spotului publicitar Situl arheologic este art. 29 alin. 1 lit. g din aceeași lege, în forma în vigoare la momentul adoptării deciziei, text potrivit căruia "Publicitatea, inclusiv publicitatea autopromoțională, și teleshoppingul trebuie să respecte următoarele condiții:
.
g)să nu stimuleze comportamenteindecente sauimorale".
4. Pârâtul a considerat că spotul publicitar în discuție stimulează, prin conținutul său, prin atitudinea personajelor, un comportament imoral, care aduce atingere valorilor culturale, concluzie pe care instanța nu o împărtășește.
a apreciat că spotul publicitar stimulează un comportament imoral atât prin gestul tânărului care lovește neglijent mingea, distrugând obiectele descoperite, cât și prin susținerea pe care acest gest a avut-o din partea colegilor de muncă.
Or, vizionarea spotului nu induce instanței aceeași concluzie. Comportamentul personajului nu este în măsură a stimula un comportament similar pe de o parte pentru că neglijența acestuia exclude intenția de a distruge, iar pe de altă parte însăși construcția personajului, astfel cum s-a realizat și conturat în mentalul colectiv prin întreaga serie a reclamelor, sugerează un personaj naiv, ghinionist, ridiculizat de colegii săi de muncă, construcție care descurajează orice eventuală apropiere de comportamentul acestuia, stârnind cel mult amuzamentul sau compasiunea publicului pentru ghinionul și neîndemânarea lui.
C de-al doilea aspect pe care CNAS își fundamentează concluzia stimulării comportamentului imoral vizează o pretinsă susținere a acestui comportament de către colegii săi de muncă, susținere care nu rezultă însă din vizionarea spotului. Aceștia îl căinează fals pe, făcând haz de greșeala lui; este adevărat că nu sunt nici consternați de consecințele neglijenței lui, fiindu-le indiferente, însă un atare comportament, care sugerează doar indiferență și lipsă de atitudine față de astfel de distrugeri, în nici un caz nu se înscrie în antecedența cauzală a unei eventuale stimulări de comportament imoral, comportament care - în raport de temeiurile juridice ale deciziei - trebuie apreciat din perspectiva atribuției acestuia de a asigura "protejarea culturii".
Rolul publicității comerciale nu este acela de a educa cetățenii, nici măcar de a sugera care este comportamentul corect sau moral în diferite circumstanțe, iar eventualele considerații de ordin estetic nu își au locul în evaluarea legalității sau moralității spotului publicitar.
iz de satiră și umor al reclamei, dincolo de orice considerațiuni de ordin estetice, dincolo de faptul că poate leza anumite susceptibilități sau de faptul că o anumită parte a publicului îi consideră umorul îndoielnic, nu face altceva decât să sublinieze ignoranța personajelor din reclamă, cu care e greu de crezut că cineva își dorește să se identifice sau să le urmeze comportamentul.
În altă ordine de idei, nu trebuie neglijat faptul că publicul Ť. al reclamelor la alcool (difuzate în intervalul orar 22,00-6,00, potrivit reglementărilor ) sunt adulții, a căror capacitate de înțelegere a satirei și umorului (desigur, avem în vedere un adult cu o capacitate cel puțin medie de înțelegere) exclude posibilitatea ca spotul publicitar să le stimuleze un comportament imoral.
, prin decizia adoptată, interpretează în mod exagerat semnificația și efectele spotului publicitar; ignorând faptul că ficțiunile prezentate în cele mai multe spoturi sunt percepute ca atare de public, decizia atribuie reclamei în discuție consecințe imaginare.
Prin urmare, instanța consideră că decizia - plecând de la prezumția lipsei de umor și de discernământ a publicului și având pretenția ca reclamele comerciale să își asume un rol educativ care nu le aparține - a fost adoptată cu exces de putere, astfel cum este acesta definit în art. 2 alin. 1 lit. n din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, ca "exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor".
În lumina considerentelor ce preced, instanța apreciază acțiunea reclamantei ca întemeiată, astfel că - în baza art. 93 alin.3 din Legea nr. 504/2002 a audiovizualului și art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ - o va admite și va anula decizia nr. 16140/07.11.2008 și decizia nr. 795/30.09.2008, emise de pârâtul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamanta GRUP, cu sediul procesual ales la & Asociații, în mun. B,--8, House, aripa de vest,. 8, sector 1, în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL NAȚIONAL AL AUDIOVIZUALULUI, cu sediul în mun. B,-, sector 5, și, în consecință:
Anulează decizia nr. 16140/07.11.2008 și decizia nr. 795/30.09.2008, emise de pârâtul.
Definitivă. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 11 martie 2009.
JUDECĂTOR GREFIER
Red./dact. 4 ex.MN/MN
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
