Anulare act administrativ . Decizia 1037/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 1037/R-
Ședința publică din 07 noiembrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gabriela Chiorniță președinte secție
JUDECĂTOR 2: Ioana Miriță
JUDECĂTOR 3: Ioana Bătrînu
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI V, cu sediul în Râmnicu V,-, județul V, în nume propriu și în numele subunității ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI RM, împotriva sentinței nr.957/09.09.2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și de contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-, intimat-reclamant fiind domiciliat în Râmnicu V,-, -0,.D,.3, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, nu au răspuns părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care invederează instanței că la dosar s-a depus prin serviciul registratură întâmpinare formulată de intimatul.
Curtea, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată recursul în stare de judecată și se retrage pentru deliberare.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin cererea înregistrată la data de 4 iunie 2008, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtele Direcția -ă a Finanțelor Publice V și Administrația Finanțelor Publice V, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea actelor administrative nr.25011 din 27.05.2008 și 25119/16.055.2008, emise de V ce reprezintă răspunsul acesteia la plângerea prealabilă, constatarea refuzului nejustificat al pârâtei V de a răspunde la procedura prealabilă și obligarea pârâtei la restituirea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule către reclamant, în cuantum de 9.246 lei, potrivit chitanței nr. - din 7.05.2008, reactualizată până la data plății efective, precum și la cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul arată că în cursul lunii aprilie 2008 achiziționat din Germania o autoutilitară furgon, second-hand, marca Mercedes Benz fabricat în anul 2003, iar pentru înmatricularea acestuia în România a fost obligat să achite în contul consolidat al statului suma de 9.246 lei, reprezentând taxă specială auto la prima înmatriculare, în temeiul art. 2141și art. 2143Cod fiscal.
Mai arată reclamantul că, la 13.05.2008 a solicitat V restituirea sumei respective, întrucât taxa percepută este nelegală în raport cu disp. art. 90/1 din Tratatul, iar prin adresele 25119 din 16.05.2008, respectiv 25011 din 22.05.2008, Var espins cererea reclamantului, invocând disp. art. 2143din Codul fiscal, cu toate că art. 90 paragraf 1 din Tratatul interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenite din piața internă și care sunt de natură similară, iar art. 148 alin. 2 din Constituția României statuează că prevederile tratatelor constitutive ale au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, de unde rezultă că suma de 9.246 lei a fost încasată nelegal în bugetul statului.
În dovedirea acesteia, reclamantul a depus la dosar, copie de pe certificatul de înmatriculare al autoutilitarei de pe cartea de identitate, factura nr. -/7.03.2008 și alte acte.
Vad epus la dosar întâmpinare, în numele propriu și în numele V, solicitând respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată, deoarece disp. art. 90/1 din Tratatul nu sunt incidente în cauză, întrucât taxa de primă înmatriculare trebuie plătită de toți proprietarii unor autoturisme sau autovehicule indiferent de proveniența acestora la momentul primei înmatriculări în România, plata taxei speciale pentru autoturismele și autovehicule fiind reglementată de disp. art. 214 ind. 1 și ind. 2 din Legea nr. 571/2002 privind Codul fiscal cu modificările și completările ulterioare, dispoziții care au fost în vigoare la data efectuării plății - 7.05.2008.
Mai arată pârâtele că, reclamantul trebuie să primească diferența dintre suma achitată și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluare pentru autovehicule, potrivit art. 11 din OUG nr. 50/2008.
De asemenea, a solicitat respingerea ca inadmisibil a capătului de cerere privind refuzul nejustificat al V de a răspunde la procedura prealabilă.
Prin sentința nr.957 din 9 septembrie 2008, Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și de contencios administrativ fiscal a respins excepția inadmisibilității acțiunii privind constatarea refuzului nejustificat al pârâtei V de a răspunde la procedura prealabilă, invocată de reclamant, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul, a anulat actele administrative fiscale nr.25011 din 27.05.2008 și nr.25119 din 16.05.2008, a obligat pe pârâta DGFP V să restituie reclamantului suma de 9.246 lei, reprezentând taxă specială auto de primă înmatriculare, reactualizată până la data plății efective și a respins acțiunea față de
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul, în cursul lunii aprilie 2008, a achiziționat din Germania o autoutilitară furgon second-hand marca Mercedes Benz, fabricată în anul 2003, pentru a cărei înmatriculare în România a achitat suma de 9246 lei, reprezentând taxă specială auto la prima înmatriculare, iar la data de 13.05.2008 a solicitat V restituirea sumei respective, cerere respinsă de V, potrivit adreselor nr. 25119/16.05.2008 și respectiv 25011/27.05.2008, invocându-se disp. art. 214 Cod fiscal.
Referitor la excepția invocată de pârâte prin întâmpinare, privind inadmisibilitatea capătului doi de cerere, s-a apreciat că aceasta este neîntemeiată, deoarece reclamantul este în drept să obțină răspuns la cererea sa pe care a înaintat-o unei autorități publice, astfel că excepția a fost respinsă ca atare.
Sub aspectul fondului cauzei s-a reținut că, taxa de primă înmatriculare instituită prin art. 214 ind. 1 și 2 din Legea nr. 571/2002 privind Codul fiscal cu modificările și completările ulterioare, ce erau în vigoare la data efectuării plății în cuantum de 9246 lei de către reclamant, este în contradicție cu dispozițiilor art. 90 pag. 1 din Tratatul, potrivit cărora "nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele ce se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare", contravenind și dispozițiilor art. 148 alin. 2 din Constituția României, care statuează că prevederile Tratatelor constitutive ale au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
S-a mai reținut că, taxa specială de primă înmatriculare nu era percepută pentru autovehiculele deja înmatriculate în România și reînmatriculate cu ocazia schimbării proprietarului ca urmare a vânzării - cumpărării, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, la introducerea acestora în țară, prin taxa respectivă introducându-se un regim fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România, din Comunitatea Europeană, în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acesteau fost înmatriculate în țara lor de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor în România, taxa nu se mai plătește.
În atare situație, apărările pârâtelor în sensul că taxa a fost percepută în mod legal, precum și la aplicarea art. 11 din OUG nr. 50/21.04.2008 nu pot fi reținute, având în vedere, așa cum s-a mai arătat, că taxa auto de primă înmatriculare contravine legislației Comunității Europene, iar pe de altă parte, ordonanța de care fac vorbire pârâtele nu poate să se aplice retoactiv.
Față de aceste considerente, perceperea taxei speciale de primă înmatriculare fiind ilegală, s-a apreciat că acțiunea reclamantului este în parte întemeiată, ea fiind admisă în acest sens.
S-a dispus anularea, potrivit art. 18 din Legea nr. 554/2004, a actelor administrative nr. 25011 din 27.05.2008 și nr. 25119 din 16.05.2008 emise de V și a fost obligată pârâta V să restituie reclamantului suma de 9.246 lei, pe care a plătit-o cu titlu de taxă specială auto de primă înmatriculare, cu chitanța nr. - din 7.05.2008, reactualizată până la data plății efective.
S-a respins acțiunea ca neîntemeiată, față de pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Rm. V, cu privire la constatarea refuzului nejustificat al acesteia de a răspunde la procedura specială, dat fiind faptul că reclamantul a primit răspuns de la. V la plângerea prealabilă, iar obligația de restituire a sumei solicitate o are pârâta V, care a încasat suma și a eliberat chitanța, precum și actele a căror anulare o solicită reclamantul.
În termen legal, împotriva sentinței de mai sus, a formulat recurs pârâta DGFP,atât în nume propriu cât și în numele subunității sale Rm.V,și, invocând dispozițiile art.304 pct. 8 și 9 și art.3041Cod pr.civilă, a solicitat admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantei, în principal, ca inadmisibilă și, în subsidiar, ca neîntemeiată.
Astfel, susține că, în mod greșit, prima instanță a respins excepția inadmisibilității capătului doi al acțiunii, cu privire la constatarea refuzului nejustificat, invocată de pârâte, reținând în mod greșit că acțiunea reclamantului nu este formulată în baza disp.art.2141, 2143din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal. Ca atare, acțiunea reclamantei este inadmisibilă.
Pe de altă parte, acțiune este inadmisibilă și pentru faptul că reclamantul nu a făcut dovada că se află în una din situațiile expres prevăzute de art.2143Cod fiscal, privind scutirea de la plata taxei speciale.
Instanța a interpretat greșit dispozițiile art.90 alin.1 din Tratatul CE și în mod greșit nu a reținut că taxa de primă înmatriculare plătită de reclamant nu se aplică exclusiv autoturismelor second-hand, provenite din alte state membre ale UE, ci se aplică tuturor autoturismelor noi sau second-hand înmatriculate pentru prima dată în România, indiferent că provin din România sau din alte state membre ale UE. Prin urmare, criteriul "primei înmatriculări în România" conferă taxei speciale un regim de maximă generalitate, care nu depinde de proveniența geografică ori națională a autovehiculelor și care, astfel, nu încalcă dispozițiile art.90 din Tratatul CE.
De asemenea, instanța de fond nu a reținut în mod corect caracterul taxei speciale plătite de reclamant, respectiv acela de taxă specială de primă înmatriculare în România, iar nu de taxă specială pentru fiecare înmatriculare în România sau taxă specială de reînmatriculare în România.
În final, recurenta a arătat că, datorită modificărilor legislative suportate de taxa de primă înmatriculare prin OUG nr.50/21.04.2008, respectiva taxă poartă numele de taxă pe poluare pentru autovehicule, iar diferența de sumă dintre taxa plătită în perioada 01.01.2007-30.06.2008 în temeiul Codului fiscal și cea care trebuie plătită în temeiul OUG nr.50/2008 se restituie contribuabilului, potrivit unei proceduri stabilite în Normele metodologice de aplicare a ordonanței.
Intimatul-reclamant a solicitat, în scris, respingerea recursului ca nefondat, arătând că taxa specială este nelegală și discriminatorie în raport cu legislația comunitară și jurisprudenței CJCE, este o taxă cu efect echivalent contrară art. 90 CE, și nu este percepută în temeiul unui act administrativ. Întrucât taxa a fost percepută de la început în mod nelegal, solicită restituirea sumei încasate, cu menținerea obligației recurentelor-pârâte, cu plata dobânzilor legale aferente, până la restituirea efectivă.
Examinând sentința, prin prisma motivelor de recurs invocate, în raport de dispozițiile art.304 pct.8 și 9 și art.3041Cod pr.civilă, Curtea constată că recursul este nefondat.
Referitor la excepția inadmisibilității capătului doi al acțiunii, cu privire la constatarea refuzului nejustificat al pârâtei V de a răspunde la procedura prealabilă, curtea constată că aceasta a fost în mod legal respinsă, ca neîntemeiată, reținându-se corect că reclamantul era în drept să obțină răspuns la cererea sa.
În ce privește al doilea motiv de inadmisibilitate, în mod corect a apreciat prima instanță că acțiunea reclamantului este admisibilă, aceasta nefiind fondată pe îndeplinirea vreuneia dintre condițiile excepționale de scutire de la plata taxei de primă înmatriculare, ci pe caracterul nelegal al perceperii taxei în situațiile considerate de lege neexcepționale.
Apreciind ca fiind nelegală măsura impunerii plății taxei de primă înmatriculare în temeiul art. 2141-2143Cod fiscal, reclamantul a solicitat restituirea ei atât pe cale administrativă, cât și pe cale judiciară, potrivit dispozițiilor Legii nr. 554/2004.
De asemenea, Curtea constată că în mod corect a dispus prima instanță restituirea către reclamant a taxei de primă înmatriculare, întrucât dispozițiile art.2141-2143Cod fiscal contravin dispozițiilor art.90 paragraful 1 din Tratatul de instituire a Comunității Europene în măsura în care impun plata taxei de primă înmatriculare în România și pentru autoturismele importate din alte state membre ale UE și care au fost deja înmatriculate în respectivele state.
Potrivit art. 25 "între statele membre sunt interzise taxele vamale la import și la export sautaxele cu efect echivalent".
Intimata reclamantă a cumpărat un autoturism care a fost înmatriculat inițial în Germania, stat membru UE.
În această situație, un autovehicul care a fost deja înmatriculat într-un stat membru UE este impus la plata taxei de primă înmatriculare la înmatricularea sa pentru prima dată în România, măsură care este împovărătoare prin raportare la autoturismele înmatriculate deja în România și revândute în această țară și care, la reînmatricularea ulterioară revânzării, nu sunt taxate.
Taxa respectivă produce astfel un efect echivalent unei taxe vamale de import, fapt interzis de dispoziția comunitară sus expusă.
Nu poate fi reținut niciunul din argumentele invocate de recurentă în ce privește caracterul de maximă generalitate al taxei de primă înmatriculare în România și, respectiv, caracterul special al acesteia pentru prima înmatriculare în România, iar nu pentru fiecare înmatriculare sau pentru reînmatriculare în România, nefiind de natură și forță a înlătura argumentele reținute de instanță anterior.
De asemenea, nu poate fi reținut argumentul ce vizează noua reglementare a taxei și faptul că diferența plătită în plus, sub incidența Codului fiscal, se restituie contribuabilului, acesta nefiind de natură să confere taxei - îndeosebi în mod retroactiv - legalitate în raport de dispozițiile art. 25 și 90 paragraful 1 din Tratatul CE.
Pentru cele expuse, potrivit art.312 alin.1 Cod pr.civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI V, cu sediul în Râmnicu V,-, județul V, în nume propriu și în numele subunității ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI RM, împotriva sentinței nr.957/09.09.2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și de contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-, intimat-reclamant fiind domiciliat în Râmnicu V,-, -0,.D,.3, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 noiembrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
26.11.2008
Red.
EM/2 ex.
Jud fond.
Președinte:Gabriela ChiornițăJudecători:Gabriela Chiorniță, Ioana Miriță, Ioana Bătrînu
