Anulare act administrativ . Decizia 1040/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 1040/
Ședința publică din 25 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de, cu sediul în Târgu M,--3, jud. M, împotriva sentinței nr. 398 din 19 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Mureș.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul prin av., lipsă fiind recurentul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată faptul că recursul este declarat și motivat în termen, și este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
De asemenea se constată faptul că prin Încheierea pronunțată la data de 25 2008 în ședința Camerei de Consiliu, s-a admis cererea de abținere formulată de doamna magistrat.
Reprezentantul intimatului depune la dosar concluzii scrise.
Nemaifiind alte cereri, instanța acordă cuvântul asupra recursului declarat.
Reprezentantul intimatului pune concluzii de respingere a recursului ca neîntemeiat, pentru motivele prezentate în concluziile scrise. Solicită obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de intimat, sens în care depune la dosar dovada achitării onorariului de avocat
Față de actele dosarului, instanța reține cauza pentru pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 398 din 19 iunie 2008, Tribunalul Mureșa admis acțiunea formulată de reclamantul -. SRL în contradictoriu cu Ministerul Economiei și Finanțelor - ANAF - Direcția Generală a Finanțelor Publice M dispunând anularea adresei nr. 12901 din 10.03.2008, emisă de pârâtă pe care a obligat-o să restituie reclamantului suma de 6614 lei reprezentând taxa de primă înmatriculare, achitată cu chitanța nr. TS nr. - din 21.09.2007, precum și să plătească dobânda legală aferentă, începând cu data achitării taxei speciale și până la restituirea efectivă a sumei datorate.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamantul a achitat în contul bugetului de stat taxa specială de primă înmatriculare iar prin cererea înregistrată la Direcția Generală a Finanțelor Publice M sub nr. 12901, dovedit că a solicitat restituirea taxei a cărei percepere este contrară reglementărilor comunitare, prin adresa nr. 12901 din 10.03.2008 emițându-se un răspuns negativ la cererea de restituire pe motiv că aceasta a fost încasată în baza Codului fiscal și a fost achitată în mod benevol.
Răspunsul negativ a fost considerat drept un refuz dat de pârâtă în vederea executării ori a organizării executării legii, adresa concretizând acest refuz constituind act administrativ individual conform art. 2 lin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004.
În esență, s-a relevat că potrivit art. 2141- 2143Cod fiscal și pct. 3.1. ind. 1 - 3.1. ind.2 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România, atât pentru autoturismele, autovehiculele noi cât și pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare ori din alte state. Față de aceste texte legale, instanța a reținut prevederile art. 90 paragraf 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene și hotărârea CJE în cauza Weigel (2004), subliniindu-se rostul reglementării indicate, acela de a interzice discriminarea fiscală între produsele de import și cele similare autohtone, în condițiile în care în România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse în țară și înmatriculate aici. Astfel, obiectul reglementării comunitare, conform hotărârii CJE invocată este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, iar instanța a constatat că în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național, conform art. 148 alin. 2 din Constituție.
Instanța de fond a concluzionat că suma plătită de reclamant nu a fost datorată potrivit legislației comunitare, iar taxa trebuie restituită fiind irelevant faptul că reclamantul a achitat-o în mod voluntar, altfel nici nu ar fi avut posibilitatea înmatriculării autovehiculului în România. Pârâta are calitate procesuală pasivă întrucât, deși chitanța de plată a taxei a fost depusă la o altă instituție, taxa s-a făcut venit la bugetul de stat.
Împotriva hotărârii primei instanțe a declarat recurs pârâta care a cerut modificarea acesteia în sensul respingerii acțiunii promovate de reclamant. În motivarea recursului se arată că reclamantul nu a contestat vreun act administrativ ci dispozițiile legale care dispun achitarea acestei taxe, dispoziții în vigoare, neabrogate și care nu au fost declarate neconstituționale. Cu privire la aplicarea art. 90 din Tratat, consideră că acestea nu sunt incidente în cauză deoarece taxa se achită de toți proprietarii de autovehicule, inclusiv pentru cele produse în România, indiferent de proveniența acestora, la momentul primei înmatriculări. S-au invocat totodată prevederile OUG nr. 50/2008 prin care a fost instituită taxa de poluare pe autovehicule, act normativ cu aplicabilitate începând cu 1 iulie 2008, fiind emisă și HG nr. 686/2008 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare.
Recurenta a invocat prevederile art. 11 din OUG nr. 50/2008 și procedura legală de restituire a diferenței dintre suma achitată de contribuabili în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008 cu titlu de taxă specială și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluare.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, ținând cont și de incidența prevederilor art. 3041Cod procedură civilă, instanța constată că recursul este nefondat.
Se observă că recurenta practic nu critică hotărârea primei instanțe sub aspectul incidenței și priorității normei dreptului comunitar ca argument esențial de înlăturare a aplicabilității prevederilor art. 2141- 2143Cod fiscal și ca temei al restituirii taxei speciale de primă înmatriculare. Recurenta invocă doar un act normativ emis și intrat în vigoare după pronunțarea sentinței atacate, respectiv a OUG nr. 50/2008 care include taxa de poluare, act normativ care practic prevede compensarea celor două taxe și restituirea în condițiile reglementate de normele de aplicare aprobate de HG nr. 686/2008, a eventualei diferențe.
Solicitarea recurentei nu poate fi acceptată din mai multe considerente:
Prin Ordonanța de Urgență nr. 50/2008 s-au abrogat prevederile art. 2141-2142din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal. În preambulul acestei ordonanțe se reține printre altele și necesitatea adoptării de măsuri pentru a se asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene. Acest act normativ instituie taxa de poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu (art. 1 alin. 1) iar potrivit art. 4, obligația de plată a taxei de poluare intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România. Este adevărat că prevederile art. 11 din OUG nr. 50/2008 reglementează restituirea diferenței între suma achitată de contribuabili în perioada 1 ianuarie 2007 - 31 iunie 2008 cu titlu de taxă specială autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluare, dar, la aplicarea în cazul dedus judecății a acestui articol, se constată următoarele:
Prevederile art. 2141-2143din Legea nr. 571/2003 (în prezent abrogate), pe de o parte și, prevederile OUG nr. 50/2008, pe de altă parte, reglementează două taxe distincte. Reclamanta a solicitat restituirea taxei speciale achitată și percepută la începutul anului 2008, cererea de chemare în judecată fiind formulată la o dată anterioară intrării în vigoare a OUG nr. 50/2008, care prevăd practic o compensare valorică a celor două taxe. În raport cu data formulării acțiunii, se pune doar problema aplicabilității art. 2141-2143din Legea nr. 571/2003, aspect deja clarificat prin necesitatea aplicării prioritare a normelor dreptului comunitar. OUG nr. 50/2008 nu poate fi considerată o lege de procedură care să se aplice din momentul intrării în vigoare și procesului în curs de judecată începute sub vechea lege. OUG este un act normativ care se aplică, așa cum se și prevede în art. 14 alin. 1, la data de 1 iulie 2008. Dacă am admite că acest act normativ ar retroactiva și cu privire la cauzele înregistrate anterior intrării lui în vigoare, pe lângă faptul că s-ar încălca principiul neretroactivității legii civile, s-ar ajunge la situația ca pentru cauze similare soluționate irevocabil până la 1 iulie 2008 nu s-au aplicat prevederile art. 11 din OUG nr. 50/2008, în timp ce, pentru cele care au fost soluționate doar în primă instanță, din motive care nu țin de titularul cererii de chemare în judecată, se aplică articolul menționat, situație discriminatorie. Textul art. 6 al HG nr. 686/2008, instituie o procedură de restituire, procedură care nu era reglementată la data formulării cererii de chemare în judecată și a pronunțării instanței de fond. Acceptând că pentru un autovehicul deja înmatriculat, se compensează cele două taxe și se restituie diferența la cererea contribuabilului plătitor, care trebuie să anexeze actele prevăzute la art. 6 alin. 4 și 5 din HG nr. 686/2008, ar însemna că vorbim de aceeași taxă de primă înmatriculare reglementată de articolele abrogate prin OUG nr. 50/2008, diferența fiind doar de ordin valoric. În această situație revin în discuție normele de drept comunitar, cu toate argumentele deja expuse, așa cum au fost reținute și de prima instanță.
Pornind de la realitatea că pârâta are obligația de restituire a taxei speciale corelată cu pretinsa obligație a reclamantei de a plăti taxa de poluare, înseamnă că reclamanta ar datora taxa de poluare introdusă la 1 iulie 2008, retroactiv, anterior intrării ei în vigoare pentru un autoturism deja înmatriculat, în pofida faptului că taxa de poluare, potrivit OUG nr. 50/2008 se datorează cu ocazia primei înmatriculări.
În altă ordine de idei, procedura de restituire reglementată de HG nr. 686/2008 reprezintă o etapă administrativă în cadrul căreia, pe lângă verificarea documentației depuse de contribuabil acestuia în vederea efectuării compensării sau restituirii, după caz, organul fiscal competent trebuie să constate și dacă există obligații fiscale neachitate înregistrate de către contribuabil, iar în caz afirmativ, acestea trebuind a fi compensate conform art. 116 din OG nr. 92/2003. Existența acestei proceduri speciale reglementate prin HG nr. 686/2008, practic ar obliga instanța să-și depășească și cadrul procesual dedus judecății, dar să se și substituie procedurii administrativ fiscale, încălcând și principiul disponibilității părților în procesul civil, alături de principiul neretroactivității legii civile, precum și normele legale de competență, deoarece actul normativ intrat în vigoare după formularea cererii de chemare în judecată, după pronunțarea în primă instanță, nu prevede posibilitatea de a se adresa direct instanței de judecată cu o cerere de restituire a taxei speciale.
Contrar susținerilor recurentei, dispozițiile art. 90 din Tratat au deplină aplicabilitate în speță, pentru următoarele considerente:
Art. 90 din Tratat suplimentează dispozițiile referitoare la abolirea taxelor vamale și a măsurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricăror forme de protecție care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discriminează produsele provenite din alte state membre (cauzele reunite C 393/04 și C-41/705, Air Industries ). În ceea ce privește impozitarea autoturismelor second hand importate, Curtea de Justiție a Comunităților Europene a apreciat, de asemenea, că art. 90 caută să asigure completa neutralitate a impozitării interne sub raportul concurenței între produsele deja aflate pe piața națională și produsele importate ( cauza C-387/01, Weigel).
Prin instituirea taxei din art. 2141din Codul fiscal s-a creat o situație discriminatorie între persoanele ca își achiziționează autoturisme rulate aduse din import și persoanele care își achiziționează autoturisme rulate în România, în sensul că aceștia din urmă sunt scutiți de plata acestei taxe, beneficiind astfel de o situație mai avantajoasă. Astfel, taxa este percepută doar în cazul înmatriculării în România, după 01.01.2007, a unui autovehicul care a fost anterior înmatriculat într-un alt stat membru al Uniunii decât România, nu și pentru un autovehicul care a fost deja înmatriculat în România, indiferent de nivelul de poluare.
Față de cele ce preced, instanța constată că recursul pârâtei este nefondat, inclusiv sub aspectul dobânzii legale care au fost acordate.
Văzând și prevederile art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
Urmează a se face aplicarea art. 274. pr. civ. privind obligarea pârâtei și la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu sediul în Târgu-M, str. -.-, nr. 1-3, județul M, împotriva sentinței nr. 398, pronunțată de Tribunalul Mureș la data de 19 iunie 2008 în dosarul nr-.
Obligă recurenta la plata către intimat a sumei de 1.200 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 25 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
Red.
Tehnored. BI/2ex
Jud.fond:
-8.12.2008-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
