Anulare act administrativ . Decizia 1042/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 1042/R-
Ședința publică din 07 noiembrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gabriela Chiorniță președinte secție
JUDECĂTOR 2: Ioana Miriță
JUDECĂTOR 3: Ioana Bătrînu
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de recurenta ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI D, cu sediul în D,-, -.parter, județul V și DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE, cu sediul în Râmnicu V,-, județul V, împotriva sentinței nr.914/02.09.2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimat fiind domiciliat în, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, nu au răspuns părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței că la dosar s-a depus prin serviciul registratură note scrise din partea intimatului.
Curtea având în vedere actele și lucrările dosarului constată recursul în stare de judecată și se retrage pentru deliberare.
CURTEA
Constată că prin acțiunea înregistrată la 22 aprilie 2008, reclamantul Vac hemat în judecată pe pârâtele Administrația Finanțelor Publice a Municipiului D și Direcția -ă a Finanțelor Publice V pentru a se dispune anularea actelor fiscale nr.6421/26.03.2008 și nr.16633/31.03.2008, precum și a chitanței de încasare a taxei speciale pentru autoturisme, cu obligarea pârâtelor la restituirea acesteia, respectiv a sumei de 3.415 lei, actualizată cu rata dobânzii legale, până la data achitării.
În motivare s-a arătat că, reclamantul a cumpărat în luna februarie 2008 un autoturism marca Volkswagen, fabricat în anul 2000 și importat din Germania la înmatricularea căruia a fost nevoit să achite suma de 3.415 lei, cu titlu de taxă specială, obligație nelegală în raport cu art.90 din Tratatul Comunității Europene, raport la dispozițiile art.148 alin.2 din Constituția României.
Prin sentința nr.914/2008, Tribunalul Vâlceaa respins excepția inadmisibilității acțiunii și a admis acțiunea anulând cele două acte fiscale enunțate. Au fost obligate pârâtele să restituie reclamantului suma de 3.415 lei, actualizată cu rata dobânzii începând de la 17 martie 2008, până la data plății, și s-a luat act că reclamantul a renunțat la cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că dispozițiile art.2141-2143din Codul fiscal cuprindeau reglementări legale, contrare celor stipulate în art.90 paragraful 1 din Tratatul Constitutiv CE. Aceste din urmă dispoziții legale fac parte din ordinea de drept a României ca efect al Tratatului de Aderare ratificat prin Legea nr.157/2005, prin care s-a asumat obligația respectării prevederilor legale din tratatele originare ale comunității adoptate și înainte de aderare.
Împotriva sentinței a formulat recurs pârâta DGFP V, atât în nume propriu cât și în numele subunității sale Rm.V, și, invocând dispozițiile art.304 pct. 9 și art.3041Cod pr.civilă, a solicitat admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantei, în principal, ca inadmisibilă și, în subsidiar, ca neîntemeiată.
Acțiune este inadmisibilă pentru faptul că reclamanta nu se încadrează în situațiile expres prevăzute de art.2143Cod fiscal privind scutirea de la plata taxei speciale.
Instanța a interpretat greșit dispozițiile art.90 alin.1 din Tratatul CE și în mod greșit nu a reținut că taxa de primă înmatriculare plătită de reclamant nu se aplică exclusiv autoturismelor second-hand provenite din alte state membre ale UE, ci se aplică tuturor autoturismelor noi sau second-hand înmatriculate pentru prima dată în România, indiferent că provin din România sau din alte state membre ale UE. Prin urmare, criteriul "primei înmatriculări în România" conferă taxei speciale un regim de maximă generalitate, care nu depinde de proveniența geografică ori națională a autovehiculelor și care, astfel, nu încalcă dispozițiile art.90 din Tratatul CE.
De asemenea, instanța de fond nu a reținut în mod corect caracterul taxei speciale plătite de reclamant, respectiv acela de taxă specială de primă înmatriculare în România, iar nu de taxă specială pentru fiecare înmatriculare în România sau taxă specială de reînmatriculare în România.
În final, recurenta a arătat că, datorită modificărilor legislative suportate de taxa de primă înmatriculare prin OUG nr.50/21.04.2008, respectiva taxă poartă numele de taxă pe poluare pentru autovehicule, iar diferența de sumă dintre taxa plătită în perioada 01.01.2007-30.06.2008 în temeiul Codului fiscal și cea care trebuie plătită în temeiul OUG nr.50/2008 se restituie contribuabilului, potrivit unei proceduri stabilite în Normele metodologice de aplicare a ordonanței.
Intimatul-reclamant a solicitat în scris respingerea recursului ca nefondat, arătând că taxa specială este nelegală și discriminatorie în raport cu legislația comunitară și jurisprudenței CJCE, este o taxă cu efect echivalent contrară art. 25 CE, și nu este percepută în temeiul unui act administrativ. Instanța nu poate reține argumentul referitor la noua reglementare a taxei primită prin OUG nr.50/2008, întrucât taxa a fost percepută de la început în mod nelegal.
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate, în raport de dispozițiile art.304 și art.3041Cod pr.civilă, Curtea constată că recursul este nefondat.
În ce privește motivul de inadmisibilitate, mod corect a apreciat prima instanță că acțiunea reclamantului este admisibilă, aceasta nefiind fondată pe îndeplinirea vreuneia dintre condițiile excepționale de scutire de la plata taxei de primă înmatriculare, ci pe caracterul nelegal al perceperii taxei în situațiile considerate de lege neexcepționale.
Apreciind ca fiind nelegală măsura impunerii plății taxei de primă înmatriculare în temeiul art. 2141-2143Cod fiscal, reclamanta a solicitat restituirea ei atât pe cale administrativă, cât și pe cale judiciară, potrivit dispozițiilor Legii nr. 554/2004.
De asemenea, Curtea constată că în mod corect a dispus prima instanță restituirea către reclamant a taxei de primă înmatriculare, întrucât dispozițiile art.2141-2143Cod fiscal contravin dispozițiilor art.90 paragraful 1 din Tratatul de instituire a Comunității Europene în măsura în care impun plata taxei de primă înmatriculare în România și pentru autoturismele importate din alte state membre ale UE și care au fost deja înmatriculate în respectivele state.
Potrivit art. 25 "între statele membre sunt interzise taxele vamale la import și la export sautaxele cu efect echivalent".
Intimatul-reclamant a cumpărat un autoturism care a fost înmatriculat inițial în Germania, stat membru UE.
În această situație, un autovehicul care a fost deja înmatriculat într-un stat membru UE este impus la plata taxei de primă înmatriculare la înmatricularea sa pentru prima dată în România, măsură care este împovărătoare prin raportare la autoturismele înmatriculate deja în România și revândute în această țară și care, la reînmatricularea ulterioară revânzării, nu sunt taxate.
Taxa respectivă produce astfel un efect echivalent unei taxe vamale de import, fapt interzis de dispoziția comunitară sus expusă.
Nu poate fi reținut niciunul din argumentele invocate de recurentă în ce privește caracterul de maximă generalitate al taxei de primă înmatriculare în România și, respectiv, caracterul special al acesteia pentru prima înmatriculare în România, iar nu pentru fiecare înmatriculare sau pentru reînmatriculare în România, nefiind de natură și forță a înlătura argumentele reținute de instanță anterior.
De asemenea, nu poate fi reținut argumentul ce vizează noua reglementare a taxei și faptul că diferența plătită în plus, sub incidența Codului fiscal, se restituie contribuabilului, acesta nefiind de natură să confere taxei - îndeosebi în mod retroactiv - legalitate în raport de dispozițiile art. 25 și 90 paragraful 1 din Tratatul CE.
Pentru cele expuse, potrivit art.312 alin.1 Cod pr.civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI D, cu sediul în D,-, - parter, județul V și DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE, cu sediul în Râmnicu V,-, județul V, împotriva sentinței nr.914/02.09.2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimat fiind domiciliat în, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 noiembrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
24.11.2008
Red.GC
EM/2 ex.
Jud.fond.
Președinte:Gabriela ChiornițăJudecători:Gabriela Chiorniță, Ioana Miriță, Ioana Bătrînu
