Anulare act administrativ . Sentința 105/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția Comercială și de Contencios
Administrativ și Fiscal-
Dosar nr-
SENTINȚA nr.105/CA/2008 -
Ședința publică din 9 iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ovidiu Blaga
GREFIER: - -
Pe rol fiind judecarea în primă instanță a cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanta - Production SRL, cu sediul în O, str. - -, nr.1, jud. B în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile - Administrația Fondului pentru Mediu, cu sediul în B, nr.294, Corp A, sector 6, având ca obiect:anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă reprezentantul reclamantei - avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.11/27.09.2007 emisă de Baroul Bihor - Cabinet individual, lipsă fiind pârâtul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, învederându-se instanței că acțiunea este legal timbrată cu suma de 4 RON reprezentând taxă judiciară de timbru, achitată prin chitanța seria - nr.270-1-54 și timbru judiciar în valoare de 0,3 RON, precum și faptul că s-a comunicat pârâtului răspunsul expertului la obiecțiuni, după care:
Nefiind alte cereri, instanța închide faza probatorie și acordă părții prezente cuvântul pe fond.
Reprezentantul reclamantei solicită admiterea contestației, anularea în parte a deciziei nr.33/11.09.2007, cât și a deciziei de impunere nr.10203/16.07.2007, respectiv a raportului de inspecție nr.10202/16.07.2007 emise de Administrația Fondului pentru Mediu din cadrul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile, reținând ca și obligație de plată a - Production SRL, reprezentând contribuție la fondul de mediu, suma de 5.38 RON, potrivit raportului de expertiză contabilă întocmit de expertul contabil.
Cu cheltuieli de judecată în sumă de 5000 RON reprezentând onorariu expert.
Apreciază că reclamanta nu datorează contribuția de 3% la fondul de mediu deoarece produsele reclamantei, livrate la export în proporție de 99%, nefiind utilizate în țară, nu constituie factor poluant în România, situație în care nu pot genera obligații de plată la fondul de mediu.
Nu datorează nici contribuția de 10.000 lei/kg pentru cantitățile de ambalaje introduse pe piața națională întrucât reclamanta, având contract cu o unitate specializată în recuperarea și valorificarea deșeurilor, a valorificat aceste ambalaje potrivit nr.HG349/2002.
Raportul de expertiză întocmit în cauză stabilește în sarcina reclamantei obligația la plata sumei de 5,38 lei, contribuție pentru emisiile de poluanți din atmosferă, cu majorări de neplată.
Depune la dosar concluzii scrise.
INSTANȚA
deliberând:
Constată că prin cererea înregistrată la instanță la 27.09.2007, reclamanta - Production SRL Oaf ormulat contestație în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile - Administrația Fondului pentru Mediu B, solicitând anularea Deciziei nr.33/11.09.2007 emisă de Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile - Administrația Fondului pentru Mediu, cât și a Deciziei de impunere nr.10203/16.07.2007, respectiv a Raportului de inspecție fiscală nr.10202/16.07.2002 emise de Administrația Fondului pentru Mediu din cadrul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile Cu cheltuieli de judecată.
De asemenea, a solicitat și suspendarea executării actelor administrative atacate, cerere admisă de instanță prin sentința nr.189/CA/06.11.2007.
În motivarea contestației, reclamanta a arătat că prin Decizia de impunere nr.10203/16.07.2007, respectiv Raportul de inspecție fiscală nr.10202/16.07.2002 încheiate de Administrația Fondului pentru Mediu s-au stabilit în sarcina reclamantei - Production SRL obligații la Fondul pentru Mediu în sumă totală de 403.957 lei, din care 175.554 lei datorie și 228.403 lei majorări de întârziere.
Reclamanta a contestat cele două acte însă prin Decizia nr.33/11.09.2007 Administrația Fondului pentru Mediu a respins contestația ca neîntemeiată și a menținut decizia de impunere nr.10203/16.07.2007, cât și raportul de inspecție fiscală nr.10202/16.07.2002.
Referitor la natura obligației, arată că, cu toate că art.85 Cod procedură fiscală stabilește în conținutul deciziei de impunere și baza de impunere și cuantumul obligației atât pentru fiecare obligație, cât și pentru perioada impozabilă, actele atacate nu cuprind aceste elemente, care nu sunt evidențiate nici măcar în anexele privind calculul sumelor datorate.
Referitor la cota de 3% din valoarea ambalajelor comercializate de producători și importatori, apreciază că nu e încadrează în această categorie întrucât societatea exportă produsele pe care le realizează, situație în care destinație finală a produsului în procesul de distrugere și reciclare nu este mediul ambiant din România. Se poate stabili o contribuție de 3% pentru produsele comercializate pe teritoriul României, ceea ce nu s-a concretizat în actele administrativ-fiscale atacate, luându-se ca și bază de impunere veniturile totale din contul 701 rezultând din vânzarea produselor finite, atât cele vândute la export, cât și cele de la intern.
Motivarea din decizia nr.33/2007, pct.5, în sensul că, potrivit art.9 lit.d din Legea nr.293/2002, cota de 3% se aplică pentru perioada 07.06.2002-02.10.2003 pentru ambalajele comercializate atât în România, cât și în afara României este aberantă, întrucât legea nu are aplicabilitate extrateritorială, neputându-se percepe procentul de 3% pentru produse care, exportate fiind, nu au cum să polueze mediul din România, în înțelesul Legii nr.73/2000, respectiv a Legii nr.293/2002.
În ce privește încadrarea produselor reclamantei ca și ambalaje, consideră că acestea nu întrunesc elementele pentru a fi considerate ambalaje în înțelesul legii, acestea fiind în concret pungi din hârtie personalizate cu destinația de reclamă.
Astfel, apreciază că se impune aplicarea cotei de 3% doar pentru produsele comercializate în România, care pot fi considerate ambalaje, urmând a fi exceptate produsele destinate exportului, care nu afectează mediul ambiant din România, fapt pentru care solicită anularea actelor administrativ-fiscale atacate, odată cu admiterea contestației.
În drept, invocă prevederile art.8 al.1, art.15 al.1 din Legea nr.554/2004, modificată prin Legea nr.262/2007, art.175 Cod procedură fiscală.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile - Administrația Fondului pentru Mediu Bas olicitat respingerea acțiunii ca nefondată, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea întâmpinării, pârâtul a arătat că motivele invocate de reclamantă în acțiune nu sunt de natră a atrage anularea actelor administrative fiscale emise de Administrația Fondului pentru Mediu.
Actele contestate de reclamantă au fost emise de Administrația Fondului pentru Mediu cu respectarea prevederilor nr.OG92/2003, care prevede la art.43 al.2 elementele obligatorii pe care trebuie să le conțină actele administrative fiscale. Mai mult, art.46 din același cod stabilește în mod explicit lipsa cărui element din conținutul unui act administrativ atrage nulitatea acestuia, respectiv " numele, prenumele și calitatea persoanei împuternicite a organului fiscal, numele, prenumele ori denumirea contribuabilului, a obiectului actului administrativ sau a semnăturii persoanei împuternicite a organului fiscal". Se poate constata că toate aceste elemente sunt prezente în conținutul actelor contestate.
Referitor la cota de 3% din valoarea ambalajelor comercializate datorată Fondului pentru mediu, urmare a verificărilor efectuate, pârâta a constatat că în perioada 07.06.2002-02.10.2003, reclamanta - Production SRL a produs și comercializat ambalaje conform Cod 2121 - hârtiei și cartonului ondulat și a ambalajelor din hârtie și carton, respectiv pungi de hârtie.
Din analiza funcțiilor principale pe care le îndeplinesc pungile de hârtie, rezultă că acestea se încadrează în categoria ambalajelor, fiind destinate să cuprindă bunuri în scopul manipulării, distribuției și prezentării acestora de la producător până la utilizator sau consumator.
Referitor la încadrarea produselor comercializate ca și ambalaje, arată că, conform nr.OUG86/2003, se constituie venit la Fondul pentru mediu: "10.000 lei/kg din greutatea ambalajelor introduse pe piața națională de producătorii și importatorii de bunuri ambalate, cu excepția celor utilizate pentru medicamente".
În drept a invocat prevederile nr.OG92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, republicată și nr.HG1050/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a acesteia.
La termenul din 09.06.2008, după depunerea raportului de expertiză contabilă întocmit de expertul, reclamanta a solicitat admiterea în parte a contestației, anularea în parte a actelor administrative atacate, reținându-se ca și obligație de plată a - Production SRL, reprezentând contribuție la fondul de mediu, suma de 5,38 lei.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin Decizia de impunere nr.10203/16.07.2007, respectiv Raportul de inspecție fiscală nr.10202/16.07.2002 încheiate de Administrația Fondului pentru Mediu s-au stabilit în sarcina reclamantei - Production SRL obligații la Fondul pentru Mediu în sumă totală de 403.957 lei, din care 175.554 lei datorie și 228.403 lei majorări de întârziere.
Prin Decizia nr.33/11.09.2007 Administrația Fondului pentru Mediu a respins contestația reclamantei și a menținut decizia de impunere nr.10203/16.07.2007, cât și raportul de inspecție fiscală nr.10202/16.07.2002.
Instanța reține, referitor la susținerile reclamantei privind nelegalitatea actelor emise, că baza de impunere pentru ambalajele comercializate a fost stabilită pe baza contului 701 - venituri din vânzarea produselor finite, cu cele două analitice 701.01 - venituri produse finite export și 701.02 - venituri produse finite intern, pentru lunile iunie 2002 și octombrie 2003 și, de asemenea, pe baza jurnalelor de vânzări din lunile respective, la care s-a aplicat procentul de 3%.
Se constată astfel că sunt neîntemeiate afirmațiile reclamantei conform cărora Raportul de inspecție nr.10202/16.07.2002 și Decizia de impunere nr.10203/16.07.2007 ar fi netemeinice și nelegale deoarece nu ar întruni condițiile impuse imperativ de lege, respectiv art.43 al.2 lit.e, f și art.85 Cod procedură fiscală.
Actele contestate de reclamantă au fost emise de Administrația Fondului pentru Mediu cu respectarea prevederilor nr.OG92/2003, care prevede la art.43 al.2 elementele obligatorii pe care trebuie să le conțină actele administrative fiscale. Mai mult, art.46 din același cod stabilește în mod explicit lipsa cărui element din conținutul unui act administrativ atrage nulitatea acestuia, respectiv " numele, prenumele și calitatea persoanei împuternicite a organului fiscal, numele, prenumele ori denumirea contribuabilului, a obiectului actului administrativ sau a semnăturii persoanei împuternicite a organului fiscal" și se poate constata că toate aceste elemente sunt prezente în conținutul actelor contestate.
În Decizia de impunere nr.10203/16.07.2007 se indică drept temei juridic Legea nr.73/2000 pentru Fondul de mediu, fiind aplicată cota de 3% din valoarea ambalajelor comercializate de producătorii și importatorii de ambalaje pe perioada 07.06.2002-02.10.2003; contribuția de 10.000 lei/kg, respectiv 5000 lei/kg din greutatea ambalajelor introduse pe piața națională de producătorii și importatorii de bunuri ambalate, pe perioada 03.10.2003-31.12.2003 și contribuția încasată pentru emisiile de poluanți în atmosferă ce afectează factorii de mediu, pe perioada 07.06.2002-31.12.2003.
În ceea ce privește cota de 3% din valoarea ambalajelor comercializate de producători și importatori, pârâta a aplicat această cotă deoarece, urmare a verificărilor efectuate, a constatat că în perioada 07.06.2002-02.10.2003, reclamanta - Production SRL a produs și comercializat ambalaje conform Cod 2121 - hârtiei și cartonului ondulat și a ambalajelor din hârtie și carton, respectiv pungi de hârtie.
Cele reținute de instituția pârâtă sunt contrazise, însă, de expertiza întocmită în cauză de expertul contabil și expertul asistent, experții opinând în concluzii, pct.1, că: "- Production SRL nu datorează cota de 3% din valoarea produselor livrate la export în perioada 07.06.2002-31.12.2003".
Ca prim argument al experților, faptul că nu se datorează cota de 3% din valoarea produselor finite, respectiv ambalaje livrate la export, rezultă din prevederile art.10 al.2 lit.a din nr.OUG93/2001 pentru modificarea și completarea Legii nr.73/2000, în conformitate cu care prin proiectele din Planul național de acțiune pentru protecția mediului se urmărește controlul și reducerea poluării, poluarea însemnând introducerea unui poluant care poate aduce prejudicii sănătății umane sau calității mediului. produse și livrate pe piața externă nu pot fi considerate ca fiind poluatoare pe teritoriul țării, deci produse finite, vândute la export de societatea reclamantă, în perioada 07.06.2002-02.10.2003, nefiind utilizate pe plan național, nu se pot considera ca fiind un factor poluant pe teritoriul României și, prin urmare, nu generează obligații la Fondul pentru mediu, respectiv nu se datorează cota de 3% din valoarea ambalajelor fabricate și exportate în perioada menționată.
De asemenea, dacă importatorii de ambalaje datorează cota de 3% din valoarea ambalajelor introduse în țară ca și contribuție la Fondul de mediu ( art.9 lit.d din Legea nr.293/2002 pentru aprobarea nr.OUG93/2001 pentru modificarea și completarea Legii nr.73/2000), considerând că prin importurile respective s-a introdus un factor poluant, prin reciprocitate, ambalajele destinate exportului nu pot fi tratate la fel din punct de vedere al taxei pentru Fondul de mediu, deoarece nu sunt utilizate în România, deci nu pot aduce prejudicii calității mediului. Astfel reclamanta, care are calitatea de producător-exportator și nu de producător-comerciant de ambalaje pe plan național sau importator, prin faptul că nu comercializează produsele pe teritoriul României, ci le exportă, nu datorează cota de 3% din valoarea acestora, neintroducând deci pe piața națională factori poluanți.
Un al treilea argument în susținerea ideii că societatea reclamantă nu datorează cota de 3% din valoarea ambalajelor produse și exportate în străinătate rezultă din textul Legii nr.293/2002 - art.9 al.1 lit.
Legea permite ca un producător sau importator care colectează deșeurile de ambalaje, pe care le-a produs sau importat, să plătească cota de 3% ca și contribuție la Fondul de mediu doar pe diferența dintre cantitățile produse sau importate și cantitățile colectate și reciclate din respectivele ambalaje.
În fapt, dacă un importator sau un producător comerciant de ambalaje pe teritoriul României recuperează toată cantitatea de ambalaje pe care au valorificat-o inițial, nu mai datorează cota de 3% la Fondul de Mediu, ori un producător-exportator nu are posibilitatea de recuperare a produselor vândute pe piața externă.
Drept urmare, contribuția de 3% pentru fondul de mediu nu este un impozit pentru toți producătorii sau importatorii, ci o contribuție datorată de cei care poluează aerul, apa și solul, Legea nr.73/2000 modificată stabilind aplicarea cotei de 3% la valoarea ambalajelor comercializate, fără a lua în considerare cheltuielile, fiind astfel incorectă obiecțiunea pârâtei, care a sugerat că această cotă de 3% s-ar datora pe profit.
Cu privire la contribuția de 10.000 lei/kg, respectiv 5000 lei/kg din greutatea ambalajelor introduse pe piața națională de producătorii și importatorii de bunuri ambalate, se reține că în perioada 03.10.2003-31.12.2003 - Production SRL a făcut importuri de materii prime ambalate în cutii de carton, perioadă în care au intrat în țară și cantitățile introduse, fiind prezentate în anexa 4, 5 și 6 din raportul de expertiză.
Conform nr.HG349/2002 privind gestionarea ambalajelor și deșeurilor de ambalaje, agenții economici au obligația recuperării și reciclării deșeurilor de ambalaje (art.13 și 14).
OUG nr.86/2003 pentru modificarea și completarea Legii nr.73/2000 prevede la art.8 al.1 lit.d obligația de plată a unei sume de 10.000 lei/kg din greutatea ambalajelor introduse pe piața națională de producătorii și importatorii de bunuri ambalate.
De asemenea, aliniatul 3 al art.8 din aceeași ordonanță de urgență menționează că suma prevăzută la al.1 lit.d se va plăti numai în cazul neîndeplinirii obiectivelor anuale de valorificare și reciclare, prevăzute în nr.HG349/2002.
Cum reclamanta a transferat responsabilitatea recuperării și reciclării ambalajelor către - Aleșd SA, pe baza contractului nr.48/24.07.2002, în care se prevede preluarea deșeurilor de hârtie și carton, nu mai avea obligația plății sumei de 10.000 lei/kg din greutatea ambalajelor introduse pe piața națională, în calitate de importator, în perioada 03.10.2003-31.12.2003, obiectivele prevăzute de nr.HG349/2002 fiind îndeplinite.
Referitor la încadrare produselor comercializate de societatea reclamantă în ambalaje, instanța reține din analiza funcțiilor principale pe care le îndeplinesc pungile de hârtie, că acestea se încadrează în categoria ambalajelor, fiind destinate să cuprindă bunuri în scopul manipulării, distribuției și prezentării acestora de la producător până la utilizator sau consumator.
În finalul raportului de expertiză contabilă u fost stabilite obligații de plată în sarcina reclamantei în sumă de 5,38 lei contribuție pentru emisii de poluanți în atmosferă, cu majorări de neplată.
În consecință, în baza considerentelor expuse, în temeiul prevederilor art.18 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, instanța va admite contestația reclamantei și va dispune anularea în parte a Deciziei nr.33/11.09.2007 emisă de Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile B - Administrația Fondului pentru Mediu, cât și a Deciziei de impunere nr.10203/16.07.2007, respectiv a Raportului de inspecție nr.10202/16.07.2007 emise de Administrația Fondului pentru Mediu din cadrul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile și va reține ca și obligație de plată a - Production SRL, reprezentând contribuție la fondul de mediu, suma de 5,38 RON.
În baza prevederilor art.274 Cod de procedură civilă, instanța va obliga pârâtul la plata sumei de 5000 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei, reprezentând onorar experți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite contestația formulată de reclamanta - Production SRL, cu sediul în O, str. - -, nr.1, jud. B împotriva pârâtului Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile - Administrația Fondului pentru Mediu, cu sediul în B, nr.294, Corp A, sector 6.
Dispune anularea în parte a Deciziei nr.33/11.09.2007 emisă de Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile B - Administrația Fondului pentru Mediu, cât și a Deciziei de impunere nr.10203/16.07.2007, respectiv a raportului de inspecție nr.10202/16.07.2007 emise de Administrația Fondului pentru Mediu din cadrul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile și reține ca și obligație de plată a - Production SRL, reprezentând contribuție la fondul de mediu, suma de 5,38 RON.
Obligă pârâtul la plata sumei de 5000 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei, reprezentând onorar experți.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 9 iunie 2008.
Președinte, Grefier,
- - - -
Red.în concept--02.07.2008
Dact.-2ex.-03.07.2008
2 comunicări.-03.07.2008
-reclamanta - Production SRL - O, str. - -, nr.1, jud. B
-pârât Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile - Administrația Fondului pentru Mediu - B, nr.294, Corp A, sector 6
Președinte:Ovidiu BlagaJudecători:Ovidiu Blaga
