Anulare act administrativ . Decizia 1077/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 1077/R-
Ședința publică din 21 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gina Achim judecător
- -, judecător
- -, judecător
- -, grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare,recursul declarat de reclamantul, domiciliat în Rm.V,-, -.3,.A,.39, județul V, împotriva sentinței nr. 1064 din 30 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele- pârâte ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI Rm.V și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns intimata -pârâtă DGFP V prin consilier jr., în baza delegației de la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este timbrat legal prin anularea timbrului judiciar în valoare de 0,15 lei, precum și a chitanței nr. -/2008, emisă de Trezoreria Rm.V, din care rezultă că s-a achitat taxa judiciară în valoare de 2,00 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează că la dosar au fost depuse întâmpinare de către intimata- pârâtă DGFP V și concluzii scrise din partea recurentului- reclamant.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Reprezentantul intimatei- pârâte DGFP V, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică, pentru motivele menționate în întâmpinarea depusă la dosar și susținută oral în ședință publică.
CURTEA
Asupra recursului de față, contată:
Prin acțiunea înregistrată la data de 23.06.2008, reclamantul G,în contradictoriu cu pârâtele RM. și V, a cerut anularea actului administrativ fiscal nr. 11706 din 3.03.2008, care reprezintă răspunsul la plângerea prealabilă, constatarea nesoluționării în termen legal și a refuzului nejustificat de a soluționa această cerere de către pârâta V și de a răspunde la procedura prealabilă efectuată,precum și a refuzului pârâtei de a răspunde la adresa nr.14904 din 17.03.2008 și obligarea celor două pârâte la restituirea sumei de 5757 lei, reprezentând taxă de primă înmatriculare, achitată cu chitanța nr. - din 25.07.2007, actualizată cu rata inflației de la data plății,precum și la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea acțiunii, reclamantul a învederat în esență, că în cursul lunii iulie 2007 achiziționat din Germania un autoturism fabricat în anul 2001 și pentru a-l putea înmatricula, a fost obligat să achite în contul bugetului de stat suma de 5757 lei, reprezentând taxă specială auto la prima înmatriculare, percepută în temeiul art. 214/1-214/3 Cod pr.fiscală.
La data de 28.02.2008, a solicitat la Rm.V restituirea sumei respective și plata dobânzii legale, întrucât taxa percepută contravine dispozițiilor cuprinse în art.90 paragraf l din Tratatul
Prin adresa nr. 11706 din 3.03.2008,V a respins cererea, fără a prezenta o justificare reală a acestui refuz.
A mai precizat reclamanta, că refuzul de a restitui taxa percepută, este nelegal, întrucât potrivit art.148 alin.2 din Constituție, prevederile statelor constitutive ale, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
În cauză sunt îndeplinite și aplicabile prevederile art.90, paragraf l din Tratatul potrivit cărora în nici un stat membru nu se aplică,direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică,direct sau indirect, produselor naționale similare.
Aceste dispoziții, interzic discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară.
Pârâta Vad epus la dosar întâmpinare,prin care a cerut respingerea acțiunii, motivat pe argumentele:
Sub un prim aspect, s-a invocat excepția tardivității formulării plângerii prealabile, în raport de dispozițiile art.103 alin.1 Cod pr.civilă și art.7 din Legea nr.554/2004 și excepția inadmisibilității capătului de cerere, privind constatarea refuzului nejustificat al V de a răspunde la procedura prealabilă, în cauză cerându-se restituirea unei sume și nu emiterea unui act administrativ.
Pe fondul cauzei, s-a cerut respingerea acțiunii ca neîntemeiată, motivând că plata taxei speciale, este reglementată de art.214 /1 și 2 din Legea 571/2003, care au fost în vigoare la data efectuării plății, respectiv 12.07.2007.
Trebuiau avute în vedere și modificările legislative aduse acestei taxe prin nr.OUG50/21.04.2008, prin care s-a instituit taxa de poluare pentru autovehicule și care a intrat în vigoare la data de 1.07.2008 ( filele 9-13 dosar).
Prin Sentința nr.1064/30.09.2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, a fost admisă excepția tardivității formulării plângerii prealabile, invocată de intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice V și respinsă acțiunea, ca inadmisibilă.
Pentru a hotărî în acest mod, a reținut în considerente, că potrivit art. 7 alin.1 și 7 din Legea 554/2004, cu modificări ulterioare, înainte de a se adresa instanței, persoana care se consideră vătămată într - un drept al său,ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual,trebuie să solicite autorității publice emitente,în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea în tot sau în parte a acestuia.
Plângerea prealabilă se poate introduce, pentru motive temeinice, și peste termenul de 30 de zile, dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului. Termenul de 6 luni este termen de prescripție.
În speță actul administrativ care l-a vătămat pe reclamant, este chitanța nr. - din 25.07.2007, prin care a fost obligat să plătească taxa de primă înmatriculare și nu adresa nr. 11706 din3.03.2008, prin care, de fapt, așa cum recunoaște și reclamantul, i s-a răspuns la plângerea prealabilă.
Întrucât reclamantul a luat la cunoștință de actul administrativ la data de 25.07.2008, când a efectuat plata taxei ( fila 8 dosar ),iar plângerea prealabilă s-a făcut la data de 28.02.2008 ( fila 6 dosar ), peste termenul de 6 luni prevăzut de art.7 alin.7 din Legea 554/2004, tribunalul a reținut, că procedura prealabilă nu s-a efectuat în termenul prevăzut de lege, fapt pentru care a admis excepția invocată de pârâtă.
Reținând că una din excepțiile invocate este întemeiată, tribunalul a constatat, că este de prisos, a se analiza și cealaltă excepție privind inadmisibilitatea capătului doi de acțiune și de a se antama fondul cauzei, acțiunea fiind respinsă ca inadmisibilă, pentru neefectuarea în termen legal a procedurii prealabile.
Împotriva acestei soluții, a fost formulat recurs în termen legal de către reclamant, fiind invocate critici de nelegalitate, încadrabile în dispozițiile art.304 pct.5,8 și 9 Cod pr.civilă, sub aspectul, că:
- în mod greșit, instanța de fond a respins acțiunea sa ca fiind tardivă, câtă vreme a solicitat restituirea sumei de 5757 lei, încasată cu încălcarea dreptului comunitar și nu era necesară efectuarea procedurii prealabile.
În acest sens, a exemplificat Decizia nr.4260/29.11.2006, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-a statornicit, că, în cazul cererii de restituire a unor sume de bani, percepute cu titlu de taxe, care nu erau datorate, nu se pune problema îndeplinirii procedurii prealabile, important fiind, ca cererea de restituire, să fie formulată, în termenul de prescripție prevăzut de lege.
A mai arătat că și în situația în care, s-ar considera că chitanța de plată reprezintă un act administrativ, cererea ar fi trebuit rezolvată favorabil, deoarece, este introdusă în termen și față de prevederile nr.OUG50/2008.
- În ceea ce privește fondul cauzei, a susținut că pârâta, în mod nejustificat, nu i-a răspuns la cererea de restituire a taxei de primă înmatriculare, pretinzând, că nu a demonstrat că este scutit de plata acestei taxe, în raport de dispozițiile ar.2143din Codul fiscal, deși în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art.148 alin.2 din Constituția României și dispozițiile art.90, paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene.
Dezvoltând aceste prevederi legale, recurentul a susținut, că aceste prevederi, limitează libertatea statelor, în materie fiscală, de a restricționa libera circulație a mărfurilor, interzicând taxele discriminatorii și protecționiste.
A concis, cu precizarea, că instanța este datoare să constate, că art.2141- art.2143din Codul fiscal, sunt reglementări contrare și nu pot fi menținute în continuare, ca aplicabile în speța de față.
Din analiza acestor critici, prin raportare la probatoriul administrat și, la dispozițiile art.3041cod pr.civilă, instanța apreciază recursul ca fiind fondat, deoarece, instanța de fond, s-a pronunțat în mod greșit pe excepția de tardivitate, fără a analiza fondul cauzei.
Astfel, instanța de fond, a calificat acțiunea reclamantului ca fiind o acțiune de anulare a unui act administrativ, deși obiectul, se referă la refuzul de a-i restitui taxa de primă înmatriculare, precum și refuzul de a-i răspunde, la adresa nr. 14904/17.03.2008.
În speță, nu sunt aplicabile dispozițiile art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004, privind contenciosul administrativ, cu privire la revocarea unui act administrativ individual, în totul sau în parte, ci sunt aplicabile dispozițiile art.8 pct.1 din aceeași lege, care stipulează că, persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ, unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut la art.2 alin 1 lit.h (faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul de 30 de zile de la înregistrarea cererii, dacă, prin lege, nu se prevede un alt termen), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate.
În mod greșit, reține instanța de fond, că chitanța nr.- (25.07.2007, este actul administrativ care l-a vătămat pe reclamant, în condițiile în care plata a fost făcută benevol și nu, răspunsul primit cu adresa nr.11706/03.03.2008, la plângerea sa prealabilă.
Răspunsul primit de către reclamant, nu se referă la imposibilitatea restituirii taxei, ca urmare a formulării tardive a plângerii prealabile și nu s-a înaintat în termenul de 30 de zile, stipulat prin art.2 lit.h din Legea nr.554/2004, modificată.
În aceste condiții, chiar dacă reclamantul, ar fi depășit termenul de 30 de zile la formularea cererii de restituire a taxei, răspunsul pârâtei, îl repune în termen, însă, așa cum s-a precizat, obiectul acțiunii, îl reprezintă "refuzul restituirii", pentru care, nu este necesară efectuarea procedurii prealabile. Potrivit răspunsului menționat, recurentul a efectuat și procedura prealabilă, termenul socotindu-se nu de la data achitării taxei, ci de la apariția dispozițiilor legale, care nu reglementează plata (OUG nr.50/2008).
Față de cele menționate, în temeiul art.312 alin.5 Cod pr.civilă, se va admite recursul, se va casa sentința și se va trimite cauza spre rejudecare, la aceeași instanță de fond, pentru a se pronunța asupra fondului cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de reclamantul, domiciliat în Rm.V,-, -.3,.A,.39, județul V, împotriva sentinței nr. 1064 din 30 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele- pârâte ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI Rm.V și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE
Casează sentința de mai sus și trimite cauza spre rejudecare la prima instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.
TC/4 ex.
5.12.2008
Președinte:Gina AchimJudecători:Gina Achim, Constantina Duțescu, Ioana Bătrînu
