Anulare act administrativ . Sentința 108/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA NR.108/CA
Ședința publică de la 27 mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Roșculeț Leocadia
Grefier - - -
Pe rol pronunțarea asupra cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanta " " I, cu sediul în I,-, județul I, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor - - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, având ca obiect - anulare act administrativ.-
La apelul nominal, făcut în ședința publică, lipsă reprezentanții părților din proces.
Procedura legal îndeplinită.
Se dă citire referatului cauzei, de către grefier, referat din care rezultă că dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 26 mai 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din această hotărâre, și că s-a dispus amânarea pronunțării pentru astăzi 27 mai 2008 la cererea reprezentantei pârâtului pentru a se depune concluzii scrise.
După deliberare,
CURTEA DE APEL,
Asupra acțiunii în contencios administrativ și fiscal de față;
Prin acțiunea înregistrată sub nr- reclamanta "" Ias olicitat anularea deciziei nr. 215 din 31.07.2007 emisă de - - Direcția Generală de soluționare a contestațiilor.
Prin decizia nr. 215 din 31.07.2007, a fost soluționată contestația formulată de reclamantă împotriva deciziilor referitoare la obligațiile de plată accesorii nr. 35.110/06.04.2007 și 35.111/06.04.2007, emise de Ministerul Finanțelor Publice - ANAF - Administrația Finanțelor Publice I, prin care s-a stabilit de plată suma totală de 5.121.912 Ron, reprezentând diverse obligații fiscale.
A fost desființată decizia de calcul accesoriu nr. 35.110/06.04.2007 pentru suma de 12.247 lei și s-au anulat deciziile referitoare la obligațiile de plată accesorii pentru suma de 3.837.429 lei, reprezentând accesorii stabilite prin decizia nr. 35.110/06.04.2007 și pentru suma de 1.140.979 lei, reprezentând accesorii TVA stabilite prin decizia nr. 35.111/06.04.2007, respingându-se contestația pentru suma de 131.257 lei.
Prin decizia de calcul accesorie nr. 35.111/06.04.2007, organele fiscale au stabilit accesorii în sumă de 1.140.979 lei aferente TVA, respectiv majorări de întârziere în sumă de 1.066.858 lei pe perioada 12.02.1999-05.04.2007 și penalități de întârziere în sumă de 74.121 lei, pe perioada 30.09.2001-31.12.2005.
Prin decizia de calcul accesorie nr. 35.110/06.04.2007, organele fiscale au stabilit accesorii în sumă de 3.837.429 lei, aferente accizelor, respectiv majorări de întârziere în sumă de 3.582.078 lei, pe perioada 12.02.1999 - 31.12.2006 și penalități de întârziere în sumă de 255.351 lei, pe perioada 30.09.2001-31.12.2005.
Debitele ce au constituit baza de impunere pentru calculul accesoriilor, decizia nr. 35.110/06.04.2007 și decizia nr. 35.111/06.04.2007 au fost stabilite prin procesul-verbal nr. 340/12.02.1999 încheiat de organele Gărzii Financiare
Precizează reclamanta că organul de soluționare s-a aflat în eroare cu privire la această situație atât cu privire la titlul executor cât și cu privire la contestația la executare formulată de reclamantă și care a format obiectul dosarului nr. 27.491/2001 al Judecătoriei Iași în cadrul căruia s-a pronunțat încheierea de suspendare a executării silite, întrucât cauza rămânând în nelucru pentru lipsa părților, contestația la executare s-a perimat.
În condițiile în care s-a dispus perimarea contestației la executare, în cauză apreciază reclamanta sunt aplicabile dispozițiile art. 254 Cod procedură civilă, potrivit cărora "perimarea are drept urmare că toate actele de procedură făcute în acea instanță nu-și produc efectele", astfel că părțile sunt repuse în situația anterioară declanșării procesului, care se consideră că nici nu a existat, fiind înlăturat efectul de întrerupere a cursului prescripției prevăzută de art. 16 alin. fin. din Decretul nr. 167/1958.
Executarea silită inițiată în baza procesului-verbal nr. 340/12.02.1999 a fost constatată perimată prin sentința civilă nr. 13.416/25.07.2001 Judecătoriei Iași, având în vedere dispozițiile legale aplicabile în materie la acea dată, respectiv dispozițiile art. 389 Cod procedură civilă și nr.OG 11/1996.
Față de situația de fapt expusă mai sus precum și față de dispozițiile legale menționate, organul de soluționare era obligat să dea curs dispozițiilor art. 89 și 91 din OG92/2003 (în forma inițială), potrivit cu care dreptul organului fiscal de a stabili obligațiile fiscale se prescrie în termen de 5 ani, iar dacă organul fiscal constată împlinirea termenului de prescripție a dreptului de a stabili obligații fiscale, va proceda la încetarea procedurii de emitere a titlului de creanță fiscală.
În dovedirea acțiunii reclamantul a depus copia deciziei contestate și înscrisurile în dovedirea acțiunii (filele 8-19).
La data de 23.01.2008 pârâtul a depus întreaga documentație care a stat la baza emiterii actului administrativ contestat (filele 27-83).
Prin întâmpinarea formulată pârâtul solicită respingerea acțiunii și menținerea deciziei nr. 215 din 31.07.2007, cu precizarea că reclamantul nu a făcut mențiunea în mod expres dacă reclamantă solicită anularea deciziei în totalitate sau numai în parte, având în vedere faptul că prin această decizie a fost admisă în parte contestația. În dovedirea celor susținute în întâmpinare pârâtul a depus înscrisuri (filele 88-123).
La termenul din 18.02.2008 reclamanta a depus precizările la acțiune în sensul că solicită anularea în întregime a deciziei nr. 215/31.07.2007 emisă de -ANAF - Direcția de Soluționare a Contestațiilor și în dovedirea acestor precizări a depus înscrisuri (filele 131-215).
La aceste precizări pârâtul a formulat întâmpinare prin care face mențiunea că reclamanta nu aduce argumente din care să rezulte că nu datorează aceste sume și nu depune înscrisuri din care să rezulte o altă situație de fapt decât cea constatată de organele fiscale. În dovedirea celor susținute pârâtul a depus înscrisuri (filele 220-262).
Curtea examinând întreg materialul probator urmează a constata că acțiunea este întemeiată avându-se în vedere următoarele considerente:
Prin decizia nr. 215/31.07.2007 emisă de Direcția generală de soluționare a contestațiilor din cadrul Ministerului Economiei și Finanțelor s-a dispus:
1. desființarea deciziei de calcul accesorii nr. 35.110 din 06.04.2007 pentru suma de 12.247 lei, reprezentând accesorii aferente unor impozite, taxe și contribuții, astfel cum acestea au fost individualizate în cuprinsul deciziei, urmând ca organele fiscale să reanalizeze cauza în funcție de considerentele reținute în decizie;
2. anularea deciziilor referitoare la obligațiile de plată accesorii pentru suma de 3.837.429 lei, reprezentând accesorii accize stabilite prin decizia nr. 35.110/06.04.2007 și pentru suma de 1.140.979 lei, reprezentând accesorii TVA stabilite prin decizia nr. 35.111/06.04.2007, urmând ca organele fiscale din cadrul Administrației Finanțelor Publice I să emită decizii de calcul accesorii la încetarea efectului suspensiv la plata debitelor ce le-au generat;
S-a respins contestația formulată, ca nemotivată, pentru suma de 131.257 lei, reprezentând accesorii aferente impozitelor, taxelor și contribuțiilor, astfel cum au fost individualizate în cuprinsul deciziei.
Referitor la desființarea deciziei de calcul accesorii nr. 35.110/06.04.2007, pentru suma de 12.247 lei, cu consecința reanalizării cauzei de către organele fiscale, se apreciază că soluția dată de organul de soluționare a contestației este nelegală deoarece suma de 12.247 lei, reprezintă diferența dintre suma de 3.849.676 lei și suma de 3.837.429 lei, și se datorează unei erori, făcută chiar de către pârâtă, la preluarea soldului de la marii contribuabili. Acest fapt, rezultă chiar din referatul cu propuneri de soluționare a contestației nr. 42.593 din 04.05.2007 întocmit de Administrația Finanțelor Publice a mun.
Se va observa că suma corectă ce reprezintă obligațiile fiscale accesorii cu titlu de accize din decizia nr. 35.110 este de 3.837.429 lei și este formată din:
- 3.582.078 lei, reprezentând majorări accize, și
- 255.251 lei, reprezentând penalități accize, ambele sume fiind calculate la baza de impunere stabilită prin procesul-verbal nr. 340 din 12.02.1999.
Deoarece suma de 12.247 lei reprezintă o eroare strecurată în evidența organului fiscal, recunoscută, soluția de desființare a deciziei pentru această sumă cu consecința reanalizării cauzei sub acest aspect și a întocmirii ulterioare a unei noi decizii este nelegală, soluția care se impunea fiind aceea a anulării deciziei sub acest aspect raportat la dispozițiile art. 216 alin. 2 din Codul d e procedură fiscală.
Referitor la anularea deciziilor nr. 35.110 și 35.111 din 06.04.2007, reprezentând accesorii la accize și TVA calculate, de asemenea la debitul stabilit prin procesul-verbal nr. 340 din 12.02.1999, cu consecința ca organele fiscale din cadrul Administrației Finanțelor Publice să emită o nouă decizie de calcul accesorii la încetarea efectului suspensiv la plata debitelor care le-au generat, constatăm că soluția este nelegală, organul fiscal făcând confuzie între obligația de plată principală și cea accesorie, precum și a efectelor juridice pe care le produc.
Emiterea celor două titluri de creanță pentru obligații de plată accesorii, respectiv decizia nr. 35.110 și 35.111 din 06.04.2007, este nelegală, fiind dată cu încălcarea prevederilor art. 91 alin. (1) din Codul d e procedură fiscală, conform cărora "Dreptul organului fiscal de a stabili obligații fiscale se prescrie în termen de 5 ani", iar potrivit alin. (2), "Termenul de prescripție a dreptului prevăzut la alin. (1) începe să curgă de la data de 01 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanța fiscală potrivit art. 23 ".
Potrivit art. 23 din Codul d e procedură fiscală, dreptul de creanță fiscală și obligația fiscală corelativă se în momentul în care, potrivit legii, se constituie baza de impunere care le generează, din acest moment născându-se dreptul organului fiscal de a stabili și determina obligația fiscală datorată.
Curtea va reține că dreptul de a stabili obligația fiscală de către organul fiscal, având în vedere cele două decizii accesorii contestate și dispozițiile legale menționate mai sus, era prescris.
Nu este relevant în cauză suspendarea unui titlu executor, acesta vizând exclusiv procedura execuțională în ceea ce privește baza de impunere - procesul-verbal nr. 340/1999, organul de soluționare a contestației fiind investit de către reclamantă să cerceteze legalitatea și temeinicia emiterii celor două titluri de creanță pentru obligații fiscale accesorii, prin prisma motivelor invocate în cuprinsul contestației fiscale formulate.
Se va observa că organele fiscale nu puteau emite cele două decizii vizând obligații de plată accesorii nu atât în considerarea faptului că ar fi existat o cerere de suspendare a executării obligației fiscale prevăzute în procesul-verbal nr. 340/1999, ci în considerarea dispozițiilor art. 91 din Codul d e procedură fiscală, organul fiscal neputându-se investi a priori cu cercetarea și emiterea unor astfel de obligații.
Contestația la executare formulată împotriva executării silite începută în baza procesului-verbal nr. 340 și care a format obiectul dosarului nr. 27.491/2001 a Judecătoriei Iași, a fost constatată perimată, efectul de întrerupere al cursului prescripției prevăzut de art. 16 alin. fin. din Decretul nr. 167/1958, fiind înlăturat.
Referitor la respingerea contestației formulate de reclamantă ca nemotivată, pentru suma de 131.257 lei, se va avea în vedere că obligațiile fiscale stabilite prin decizia de calcul accesorii nr. 35.111 trebuie să aibă la bază evidența contabilă a contribuabilului, și întrucât din evidența contabilă nu reiese că ar datora această sumă, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 64 din Codul d e procedură fiscală, potrivit cărora "Documentele justificative și evidențele contabile ale contribuabilului constituie probe la stabilirea bazei de impunere". Obligațiile de plată stabilite neregăsindu-se în contabilitatea societății reclamante, neproducându-se alte dovezi din partea organului fiscal cu privire la acestea, soluția dată de organul de soluționare a contestației este nelegală.
Obligațiile fiscale stabilite prin cele două titluri de creanță contestate care nu au legătură cu accesoriile la accize și TVA, calculate la baza de impunere prin procesul-verbal nr. 340/12.02.1999, au fost achitate, astfel cum s -a arătat în contestația fiscală formulată și dovedit cu actele depuse odată cu contestația.
Din contestația formulată de reclamant filele 49-51 rezultă cu certitudine că în mod nelegal Comisia de soluționare a contestațiilor a respins contestația formulată de reclamant ca fiind nemotivată pentru suma de 131.257 lei reprezentând accesorii aferente impozitelor, taxelor și contribuțiilor, deoarece prin contestație a fost motivată și dovedită această susținere, mai ales că a făcut mențiunea expresă că, accesoriile solicitate prin deciziile nr. 35.110 și 35.111 din 06.04.2007 nu sunt datorate, motivat de faptul că acest debit a fost achitat de reclamant în termen legal, sens în care se află la dosar și ordinele de plată.
Așa fiind, și având în vedere cele reținute, urmează a fi admisă acțiunea promovată de reclamanta ""- I în contradictoriu cu -ANAF-Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și a se dispune anularea Deciziei nr. 215 din 31.07.2007 și să se anuleze în totalitate titlurile de creanță nr. 35.110 și 35.111 din 06.04.2007.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea promovată de reclamanta "" A, cu sediul în I,-, județul I în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor - F - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor.
Dispune anularea Deciziei nr. 215 din 31.07.2007 emisă de F- F- Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor.
Anulează în totalitate titlurile de creanță nr. 35110 și 35111 din 06.04.2007.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 27 mai 2008.-
PREȘEDINTE,
Grefier,
Red.
Tehnored.
27.06.2008/2 ex.-
Președinte:Roșculeț LeocadiaJudecători:Roșculeț Leocadia
