Anulare act administrativ . Decizia 1081/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 1081/
Ședința publică din 06 noiembrie 2009
Completul compus din:
- - Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra recursului promovat de Prefectul Județului M, din Târgu - M, nr.1, județul M, împotriva Sentinței nr.420/09 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
În lipsa părților.
La data de 05 noiembrie 2009 s-a depus la dosar prin serviciul registratură din partea Prefectului județului M concluzii scrise.
Se constată că judecarea cauzei a avut loc în ședința publică din data de 03 noiembrie 2009, desfășurarea dezbaterilor și concluziile părților s-au consemnat în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie, iar pronunțarea s-a amânat pentru ziua de astăzi, 06 noiembrie 2009.
CURTEA,
Prin sentința nr. 420/09.06.2009, pronunțată de Tribunalul Mureș în dos. nr-, a fost admisă acțiunea formulată de Consiliul Județean M în contradictoriu cu Instituția Prefectului M și, ca atare, a dispus anularea ordinului nr. 61/2009 emis de Prefectul Județului
Pentru a pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin acțiunea formulată, se arată în considerentele hotărârii atacate, reclamanta, formulând cererea de anulare a ordinului prin care pârâtul a dispus constituirea unei echipe de verificare, a considerat că actul administrativ este nelegal întrucât pârâtul și-a arogat o competență generală de control în afara prevederilor legale în materie.
Prima instanță menționează că pârâtul a formulat, la rândul lui, întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii reclamantului, susținând că obiectivele controlului au fost clar stabilite prin ordinul atacat și în conformitate cu prevederile legale.
Pe fondul cauzei, prima instanță arată că prin ordinul atacat, emis de pârât, s-a dispus constituirea unei echipe de verificare a activității reclamantei ce urma a verifica modul de alocare în anul 2008 unor sume din Fondul de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului pentru finanțarea unor cheltuieli curente și de capital ale autorităților administrației publice locale, a modului de repartizare către autoritățile publice locale a unor sume provenite din același fond și din rectificarea bugetului de către reclamantă, precum și legalitatea cheltuielii acestor fonduri de către autoritățile locale beneficiare.
Instanța de fond reține că reclamanta a parcurs procedural prealabilă obligatorie, astfel cum este ea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Raportându-se la dispozițiile art. 19 alin. 1 lit. c din Legea nr. 340/2004 privind prefectul și instituția prefectului, prima instanță reține că prefectul are competența de a verifica legalitatea actelor administrative ale consiliului județean, ale consiliului local, ale primarului, iar potrivit art. 20 din același act normativ reține că prefectul are competența de a verifica măsurile întreprinse de primar sau de președintele consiliului județean în calitatea lor de reprezentanți. În fine, se mai invocă și dispozițiile art. 3 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, referitoare la tutela administrativă.
Or, concluzionează instanța de fond, obiectivele controlului stabilit prin actul administrativ supus analizei nu vizează îndeplinirea sarcinilor publice delegate autorității județene, cu atât mai mult cu cât revine Curții de Conturi a exercita controlul asupra modului de formare, administrare și întrebuințare a resurselor financiare ale statului și sectorului public, potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 94/1992 rep. astfel că competențele prefectului nu se pot suprapune peste competențele altor instituții ale statului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat, în termen, recurs Instituția Prefectului județului M solicitând ca, prin admiterea recursului, să se dispună casarea în întregime a sentinței civile nr. 420/2009 și, în rejudecare, instanța să dispună respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată și nefondată. În motivele recursului se susține, în esență, că ordinul atacat și anulat de prima instanță se circumscrie verificării legalității, atribut al prefectului conform art. 19, 20 și 26 din Legea nr. 340/2004, prin legalitate înțelegându-se caracteristica unei operațiuni de a respecta toate prevederile legale care îi sunt aplicabile, în vigoare la data efectuării acesteia. Or, pretinde recurentul, prin obiectivele de control s-a urmărit respectarea verificării respectării legalității și a principiilor constituționale în virtutea prerogativelor legale conferite de lege prefectului, cu atât mai mult cu cât este vorba de sume din Fondul de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului. În continuare aduce ca argument dispozițiile art. 6 alin. 1 și alin. 2 lit. b, c, f și k din HG460/2004. Astfel, recurentul susține că ordinul de constituire a comisiei de efectuare a controlului nu încalcă nicio normă prevăzută de Constituție sau de lege, argumentând că intimata a și comunicat anumite acte solicitate ca urmare a emiterii ordinului. În final, recurentul susține că prin anularea ordinului de către prima instanță aceasta a cenzurat și lipsit pe prefect de una din atribuțiile cele mai importante conferite de lege acestuia, în calitatea sa de reprezentant al Guvernului pe plan local, respectiv de atributul de verificare a legalității actelor, contrar dispozițiilor Legii nr. 340/2004.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul Consiliul Județean Mas olicitat respingerea recursului și menținerea în integralitate a hotărârii judecătorești ca fiind temeinică și legală. Motivele întâmpinării sunt, în esență, reluări ale argumentelor prezentate și în fața primei instanțe.
Analizând actele de la dosar, prin prisma motivelor de recurs invocate, a apărărilor formulate de intimat prin întâmpinare, având în vedere și principiul devolutiv prevăzut de art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs reține următoarele:
Ordinul, a cărui anulare s-a solicitat prin acțiunea introductivă de instanță și care a și fost admisă astfel cum a fost formulată de către instanța de fond, prevedea la art. 1 constituirea unei echipe, la nivelul Instituției Prefectului județului M, pentru verificarea activității din cadrul Consiliului Județean M, iar la art. 2 se prevedea obiectivele verificării ( 5 dos. primă instanță), și anume: verificarea punctuală a modului de alocare în anul 2008 unor sume din Fondul de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului pentru finanțarea unor cheltuieli curente și de capital ale autorităților administrației publice locale; verificarea modului de repartizare către autoritățile publice locale a unor sume provenite din același fond și din rectificarea bugetului de către Consiliul Județean M; verificarea legalității cheltuirii acestor fonduri de către autoritățile beneficiare, toate aspectele ce rezultau din aceste verificări urmând a face obiectul unui raport care urma a fi înaintat conducerii instituției pentru a fi dispuse măsurile legale ce se impun.
În drept, ordinul are la bază temeiul juridic prevăzut de art. 19 lit. e din Legea nr. 340/2004, care prevede ca atribuție a prefectului "verificarea legalității actelor administrative ale consiliului județean, ale consiliului local sau ale primarului", art. 20, care prevede că prefectul poate să"verifice măsurile întreprinse de președintele consiliului județean în calitatea lor de reprezentanți ai statului în unitatea administrativ - teritorială și poate sesiza organele competente în vederea stabilirii măsurilor necesare, în condițiile legii", precum și art. 26 alin. 1 din același act normativ, care prevede că "pentru îndeplinirea atribuțiilor ce îi revin, prefectul emite ordine cu caracter individual sau normativ, în condițiile legii".
De asemenea, în ordin mai sunt menționate, ca temei juridic, în ce privește structura subordonată direct Instituției Prefectului, și dispozițiile art. 6 alin. 2 lit. b, c, f și k din nr.HG 460/2006 pentru aplicarea Legii nr. 340/2004.
În raport cu aceste aspecte de fapt, în temeiul Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, instanța este îndrituită să cerceteze, în primul rând, legalitatea emiterii actului administrativ atacat, lucru pe care, de altfel, instanța de fond l-a făcut pe larg în hotărârea atacată. Sigur, în ce privește oportunitatea actului administrativ, în ipoteza că actul administrativ ar fi fost legal emis, nu revine instanței de a cerceta, aceasta fiind o chestiune ce rămâne la latitudinea organului administrativ emitent.
Reținând ca pertinente argumentele din hotărârea atacată, instanța de recurs mai adaugă că ordinul atacat, și anulat de prima instanță, prevede o verificare generală a intimatului Consiliul Județean M, deși art. 20 din Legea nr. 340/2004 prevede expres că doar măsurile întreprinse de președintele consiliului județean pot fi verificate. Or, este evident că nu pot fi verificate, în acord cu dispozițiile art. 20, modul de alocare de către Consiliul Județean M, știut fiind că Președintele Consiliului Județean nu face altceva decât pune în executare dispozițiile luate de Consiliu. Eventual, putea fi prevăzut în ordin că se procedează la verificarea măsurilor luate de către Președintele Consiliului Județean M în executarea dispozițiilor și deciziilor administrative luate de intimat și nicidecum verificată "activitatea" Consiliului Județean M, tocmai pentru că o astfel de verificare excede cadrului legal invocat de recurent și prevăzut de art. 20 din Legea nr. 340/2004.
În ce privește art. 19 alin. 1 lit. e din Legea nr. 340/2004, este de observat că verificarea Prefectului este limitată, ca atribuție, la legalitatea actelor administrative ale Consiliului Județean. Aceasta înseamnă, pe de-o parte, că ordinul emis de recurent trebuie să cuprindă în conținut referirea la actele administrative ce urmează a fi verificate, iar verificarea nu putea cuprinde modul de realizare și de punere în aplicare a unor astfel de acte administrative, ci strict verificarea dacă aceste acte administrative au fost emise de intimat în acord cu legea.
Or, modul în care la art. 2 din ordinul anulat de prima instanță se dispune verificarea "activității" Consiliului Județean M, chiar dacă activitatea este una circumscrisă la modul de alocare și de repartizare a unor sume din Fondul de rezervă bugetar al Guvernului, excede atribuției legale prevăzute de art. 19 alin. 1 lit. e din Legea nr. 340/2004 pentru că nu este vizat un sau mai multe acte administrative, cu atât mai mult cu cât nici nu sunt identificate astfel de acte în cuprinsul ordinului anulat, și pentru că este vizat, prin ordin, verificarea nu a actelor administrative, ci a "activității" Consiliului Județean, acest din urmă aspect contravenind chiar dispozițiilor constituționale, care prevăd la art. 120 paragraf 1 ca și principiu de bază autonomia locală.
De altfel, trebuie observat că "verificarea modului de utilizare a fondurilor publice" prefectul o are, ca atribuție, doar în raport cu serviciile deconcentrate, potrivit art. 1 alin. 2 din HG460/2006, și atunci doar în măsura delegării atribuțiilor de către miniștri. Ca atare, cu atât mai mult, o asemenea verificare privind utilizarea unor fonduri de către administrație publică locală nu poate cădea în sarcina Prefectului, în caz contrar contravenind nu numai dispozițiilor Legii nr. 340/2004, dar și chiar și dispozițiilor constituționale, care prevăd o structură ierarhică, în anumite limite, doar în ce privește serviciile deconcentrate ale ministerului, în raport cu Prefectul, și nicidecum în ce privește administrația publică locală.
Art. 26 din Legea nr. 340/2004 se referă la o chestiune de "procedură", respectată de altfel prin însuși emiterea ordinului, astfel că nu se pune problema respectării legalității cu privire la aceste temei de drept.
În ce privește art. 6 din HG460/2006, este evident că hotărârea de Guvern este dată în aplicarea Legii nr. 340/2004, neputând excede cadrului legal și nici interpretul nu poate excede, inclusiv în ce privește ordinul anulat de instanța de fond, și, în al doilea rând, acest text din HG460/2006 face referire la structuri de specialitate ale instituției prefectului, ceea ce înseamnă că, odată în plus, Prefectul Județului M nu poate da dispoziții structurilor de specialitate decât strict în acord cu atribuțiile legale indicate anterior.
Așadar, conchizând, instanța de recurs constată că, din perspectiva atribuțiilor legale prevăzute de Legea nr. 340/2004, indicate în ordinul anulat de prima instanță, acest act administrativ este nelegal și pentru rațiunile arătate mai sus, alături de cele indicate și de instanța de fond.
Pe cale de consecință, instanța va respinge ca nefondat recursul formulat de Instituția Prefectului Județului M, formulat împotriva sentinței nr. 420/09.06.2009 a Tribunalului Mureș, pentru temeiurile de fapt și de drept invocate mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de Prefectul Județului M din Târgu - M, nr.1, județul M, împotriva Sentinței nr. 420/09 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 6 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE: Nemenționat - | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
4 exp./06.01.2010
Jud.fond.
Pentru considerentele de fapt și de drept ce vor rezulta din cuprinsul deciziei
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de Prefectul Județului M din Târgu - M, nr.1, județul M, împotriva Sentinței nr.420/09 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 06 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE/ss/semnătura indescifrabil
JUDECĂTOR/ss/semnătura indescifrabil
JUDECĂTOR/ss/semnătura indescifrabil
GREFIER
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
