Anulare act administrativ . Sentința 109/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECTIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV
DOSAR NR -
SENTINȚA NR. 109
Ședința publică din data de 21 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Maria Stoicescu
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea acțiunii formulată potrivit Legii contenciosului administrativ de către reclamantul domiciliat în B, str. -,. 5,. A,. 4,. 14, județul B în contradictoriu cu pârâtele AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ JURIDICĂ cu sediul în B, sector 5,- și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în B,-, județul
Acțiunea scutită de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit reclamantul și pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Juridică și Direcția Generală a Finanțelor Publice
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Față de împrejurarea că în prezenta cauză pârâtele au solicitat judecarea cauzei în lipsă, Curtea constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei de față constată:
Prin sentința nr. 2556 din 26 noiembrie 2007, Tribunalul Buzău - Secția comercială și de contencios administrativ, a respins excepția de necompetență materială invocată de pârâta ANAF B și a admis acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtele P B și ANAF B, a dispus anularea constatărilor privind pe reclamant din raportul de audit nr. - din 4.08.2006, întocmit de pârâta ANAF - Direcția de Audit Public Intern și a obligat pârâta DGFP B să acorde reclamantului stimulentele lunare pe perioada august - decembrie 2006 - ianuarie 2007.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că referitor la excepția de necompetență materială invocată de ANAF B, excepția este neîntemeiată, deoarece DGFP B este instituția care a încălcat dreptul la acordarea stimulentelor reclamantului și având în vedere calitatea de autoritate administrativă locală a pârâtei în conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. 1 teza I din Legea nr. 554/2004, coroborat cu disp. art. 2 pct. 1 lit. Cod pr. civilă, instanța competentă să soluționeze litigiul este tribunalul, iar în ce privește fondul cauzei, a reținut că acțiunea este întemeiată, deoarece din raportul de audit nr. - din 4 august 2006, întocmit de ANAF, rezultă că reclamantul se face vinovat, întrucât nu a sesizat organele de urmărire penală privitor la dispariția alcoolului, încălcând astfel disp. art. 106 din OG nr. 92/2003,însă nu îi revenea o astfel de obligație întrucât face parte din personalul de execuție, fiind consilier serviciu investigații fiscale din cadrul
Reținerea din raportul de audit că este vinovat de întocmirea constatărilor cuprinse în procesul verbal din 19 iulie 2006, de faptul că nu a avut în vedere constatările din 8 iunie 2006, în sensul că ar fi trebuit să calculeze efectele fiscale ale dispariției alcoolului din rezervoare, iar porumbul depistat cu ocazia inventarierii ar fi trebuit confiscat întrucât nu existau documente de proveniență, nu este întemeiată, fiind simple aprecieri ale auditorului intern care a întocmit actul, iar nu a încălcat atribuțiile prevăzute de art. 92 alin. 2 lit. a-j din codul d e procedură, întrucât sesizarea organelor de urmărire penală nu este cuprinsă între aceste atribuții, astfel că pârâtele au vătămat drepturile reclamantului la acordarea stimulentelor prin măsura administrativă propusă prin raportul de audit, considerente pentru care a admis acțiunea.
Împotriva sentinței au declarat recurs pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Agenția Națională de Administrare Fiscală B, criticând hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând aceleași motive de recurs, respectiv că instanța de fond în mod eronat a respins excepția de necompetență materială invocată de cele două recurente - pârâte, deoarece primul capăt de cerere din acțiunea formulată de intimatul reclamant, era anularea constatărilor din raportul de audit nr. - din 4 august 2006, raport de audit care este un act administrativ întocmit de către ANAF B - Direcția de Audit Public Intern, care este o instituție publică centrală, potrivit art. 1 din HG nr. 495/2007, privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, astfel că potrivit disp. art. 3 alin. 1 Cod pr. civilă, Curtea de apel este instanța care judecă în primă instanță astfel de acțiuni.
In ceea ce privește fondul cauzei, cele două recurente au arătat că instanța de fond a reținut eronat, că mențiunile privind pe reclamant din raportul de audit sunt neîntemeiate, considerând ca fiind aprecieri ale auditorului intern care a întocmit actul respectiv și că prin acest act nu s-a prevăzut expres care este atribuția încălcată de reclamant din aprobat prin nr. 1820/2003, potrivit prevederilor art. 185 alin. 3 din Codul fiscal, republicat, intimatul reclamant alături de echipa de control trebuia să solicite suspendarea autorizației de antrepozit fiscal pe o perioadă de 1-6 luni, în cazul în care s-a constatat săvârșirea uneia dintre faptele contravenționale ce atrag suspendarea autorizației, situație în care nu și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu prevăzute de aprobat prin nr. 1820 /2003, art. 41 lit. f și g și nu a sesizat organele de urmărire penală la constatarea dispariției alcoolului din rezervoarele agentului economic.
Cât privește stimulentele s-a arătat că acestea reprezintă drepturi salariale, instituția nefiind obligată să-le acorde lună de lună necondiționat, așa cum este acordat salariul, iar, măsura dispusă de neacordarea stimulentelor în ce privește pe intimat, este o măsură administrativă care nu este condiționată de vreo sancțiune disciplinară, ele fiind două sancțiuni de sine stătătoare, fiecare din ele având la bază o cercetare finalizată prin încheierea unui act anume, în cazul intimatului cercetarea Direcției de Audit Public Intern, este finalizată prin încheierea raportului atacat în instanță, considerente pentru care în mod greșit, prima instanță a înlăturat constatările privind pe intimatul reclamant din raportul de audit.
Curtea de APEL PLOIEȘTI, prin decizia 202/12.02.2008, a admis recursurile declarate de ANAF B și DGFP B, a casat sentința recurată,a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Buzău și a dispus trimiterea cauzei spre competentă soluționare în primă instanță la Curtea de APEL PLOIEȘTI, fond contencios administrativ, formându-se dosarul -.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului reține următoarele:
Potrivit raportului de audit nr. -/4 august 2006, întocmit de ANAF, la data de 8 iunie 2006, o echipă de consilieri din cadrul celor două pârâte din care a făcut parte reclamantul, a efectuat un control inopinat la SC" Comart "SRL, au constat mai multe nereguli în ceea ce privește producția de alcool, au aplicat agentului economic sancțiuni contravenționale, fiind încheiate procese verbale în acest sens. După efectuarea acestui control, pârâta ANAF B, a solicitat DGFP B, prin adresa 36131/13.06.2006, ca la finalizarea inspecției fiscale, ce se derula la acest agent economic să se țină seama de procesul verbal de control din 8 iunie 2006, și de cel de constatare și sancționare a contravențiilor nr. - din aceeași dată, precum și să se dispună și administreze o expertiză tehnică pentru a se stabili perioada în care puteau fi produse cele 12 tone alcool brut, identificate la 8 iunie 2006, solicitarea ANAF fiind reiterată prin adresa 36131 din 24 iulie 2006.
Organele de specialitate din cadrul DGFP B,din care face parte și reclamantul, ce îndeplinește funcția de consilier în cadrul serviciului investigații fiscale nu s-au conformat dispozițiilor ANAF și nu au ținut seama de constatările din actul de control din 8 iunie 2006, întocmit în ceea ce privește SC" Comart"SRL B, necalculând doar efectele fiscale ale dispariției alcoolului din rezervoare, nedispunând confiscarea porumbului depistat cu ocazia inventarierii fără documente de proveniență, nesesizând organele de urmărire penală la constatare dispariției alcoolului și neadministrând expertiza tehnică în conformitate cu art. 54 din OG 92/2003, acestea fiind neregulile reținute în sarcina reclamantului prin raportul de audit(filele 8-26), neîndeplinind atribuțiile de serviciu prevăzute de art. 41 lit. f și g din 1820/2003.
Constatările auditorului intern din cadrul ANAF în ceea ce privește pe reclamant care împreună cu alți salariați din cadrul DGFP B au principale atribuții de serviciu, urmărirea respectării disciplinei financiare și a tuturor dispozițiilor legale în această materie, fac dovadă deplină până la proba contrară, care incumbă reclamantului conform art. 1169 civ., probă ce nu a fost făcută în prezenta cauză, nu a dovedit că la finalizarea inspecției fiscale efectuată la agentul economic în discuție a valorificat constatările din actul de control din 8 iunie 2006 și s-a conformat dispozițiilor ANAF, astfel că în actele de control încheiate ulterior a ținut seama de existența alcoolului brut, de utilizarea materiei prime la producerea cantității de 12 tone alcool, și a luat măsurile ce se impuneau în conformitate cu art. 185 alin. 3 cod fiscal, respectiv a solicitat suspendarea autorizației de antrepozit fiscal și a sesizat organele de urmărire penală la constatarea dispariției alcoolului din rezervoarele agentului economic, neavând nicio relevanță împrejurarea că este personal de execuție sau de conducere.
În ceea ce privește măsura de neacordare a stimulentelor pe o perioadă de 6 luni, propusă prin raportul de audit de către ANAF și confirmată de DGFP B, prin adresa 31077/2006 (fila 28), Curtea constată că aceasta este o măsură administrativă și nu una disciplinară fiind aplicabile dispozițiile HG 154/1997 și nu cele din Legea 188/1999 cu modificările și completările ulterioare, și din HG 1210/2003, în prezent abrogată prin HG 1344/2007 privind comisiile de disciplină pentru funcționarii publicii, neavând nicio relevanță împrejurarea că, nu s-a stabilit îndeplinirea condițiilor răspunderii disciplinare conform rapoartelor comisiei de disciplină din cadrul DGFP B, nr- (filele 82-84) dosar Tribunal
Astfel, în conformitate cu HG 154/1997, stimulentele financiare se acordă cu respectarea anumitelor criterii, în condiții strict determinate, pe baza aprobării conducătorilor instituțiilor, respectiv președintele ANAF, avându-se în vedere în principal contribuția efectivă în activitatea de confiscare și valorificare a bunurilor, de aplicare și încasare de penalități, de identificare și atragere de venituri bugetare, competența profesională în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu.
În ceea ce îi privește pe reclamant, aceste stimulente nu pot fi acordate întrucât dreptul în cauză este condiționat de îndeplinirea mai multor criterii, ce vizează performanțele angajaților, ori nu a îndeplinit atribuțiile de serviciu, nu s-a conformat dispozițiilor ANAF, cum rezultă din raportul de audit -/2006,vocația acestuia de a primi stimulente neputând fi efectivă, prerogativa acordării acestora aparținând conducătorilor din Ministerul Finanțelor și din unitățile subordonate.
Apărările reclamantului, potrivit cărora nu a fost sancționat disciplinar, iar comisia de disciplină din cadrul DGFP B, a concluzionat că nu se poate reține o sancțiune disciplinară după ce a analizat raportul de audit, nu au nicio relevanță, întrucât răspunderea disciplinară așa cum este reglementată de Legea 188/1999 și cea administrativă sunt distincte, nu se exclud ci se pot cumula, iar constatările auditorului intern din raportul întocmit nu pot fi cenzurate de comisia de disciplină ci de către instanța de contencios administrativ.
Față de aceste considerente, Curtea constată că în mod corect auditorul intern a reținut mai multe nereguli în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu de către reclamant, constatările acestuia din raportul de audit sunt reale și dovedite de înscrisurile depuse la dosar, măsura administrativă de neacordare a stimulentelor pe o perioadă de 6 luni lui,este legală, acțiunea nu este întemeiată, urmând să fie respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de către reclamantul domiciliat în B, str. -,. 5,. A,. 4,. 14, județul B în contradictoriu cu pârâtele AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ JURIDICĂ cu sediul în B, sector 5,- și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în B,-, județul B, ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21 aprilie 2008.
Președinte,
- - Grefier,
- -
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Red.MS/24.04.2008/5 ex
Tehnored. DL
Președinte:Maria StoicescuJudecători:Maria Stoicescu
