Anulare act administrativ . Sentința 1092/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR- ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII- contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1092
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 02.03.2010
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Canacheu Claudia
GREFIER - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B și AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică de la 23.02.2010, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea la 02.03.2010.
CURTEA,
La data de 30.06.2009 a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe plângerea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiul B - Serviciul de Administrare a Contribuabililor și Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor împotriva refuzului nejustificat de emitere a deciziei de rambursare de TVA de către DGFPMB, urmare a cererii rambursare de TVA depusă de și înregistrată la DGFP-MB sub nr. 40173 în data de 10 octombrie 2007, având ca obiect rambursare de TVA în sumă de 2.088.379 RON, și în subsidiar, împotriva refuzului nejustificat de soluționare a contestației înregistrată la ANAF sub nr.24198 din 27 februarie 2009.
A solicitat instanței să pronunțe o hotărâre prin care să soluționeze cererea de rambursare TVA, în sensul admiterii acesteia, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, în calitate de rezident, persoană impozabilă înregistrată și care nu este obligată să se înregistreze în scopuri de TVA în România, stabilită în alt stat membru al UE, a formulat și înregistrat la DGFPMB cererea de rambursare de TVA nr.40173/10.10.2007 pentru suma de 2.088.379 RON reprezentând TVA aferent facturilor de achiziție de material feroviar de la Compania de Transport Feroviar B și facturilor constând în taxe de transport feroviar pentru vagoane și taxe accesorii pentru transport pe teritoriul României.
Cererea a fost însoțită de documente justificative, dar DGFPMB a solicitat, la data de 23.10.2007, refacerea documentației aferente și ulterior, a solicitat clarificări cu privire la această documentație, la datele de 17.12.2007, 25.04.2008, 03.07.2008, 21.08.2008.
La data de 07.11.2008, pârâta i-a comunicat faptul că s-a adresat autorităților competente în vederea obținerii de informații suplimentare privind natura operațiunilor desfășurate de reclamant în România, fără a preciza necesitatea și natura informațiilor în concret și autoritățile cărora li s-a adresat o astfel de cerere.
În consecință, la data de 27.02.2009, reclamantul a formulat, în temeiul art.205-218 Cod procedură fiscală, o contestație împotriva refuzului nejustificat de soluționare a cererii de rambursare TVA, dar nu a primit nici un răspuns.
Reclamantul a apreciat că din corespondența purtată cu DGFPMB rezultă reaua credință a acestei pârâte în soluționarea cererii reclamantului și încercarea de tergiversare, astfel încât este vorba despre un refuz nejustificat de soluționare a cererii și de emitere a actului administrativ fiscal.
Au fost invocate dispozițiile pct.49 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, susținându-se că reclamantul a îndeplinit obligațiile impuse de acest text de lege, încă din data de 20.11.2007.
Organele fiscale au obligația de a manifesta bună-credință conform art.12 din Codul d e procedură fiscală, fără a aduce atingeri termenelor prevăzute pentru soluționarea cererilor și fără a prejudicia interesele contribuabililor.
În materia rambursărilor de TVA de către persoanele impozabile neînregistrate, care nu sunt obligate să se înregistreze în scopuri de TVA în România, stabilite în alt stat membru al UE, este prevăzut un termen special de maxim 6 luni pentru emiterea deciziei de rambursare, termen care curge de la data depunerii cererii la organele fiscale.
Scopul instituirii acestui termen special în condițiile în care există un termen general aplicabil în materie fiscală, de 45 de zile, conform art.70 din nr.OG92/2003, este acela de a elimina posibilitatea tergiversării soluționării unei astfel de cereri și prejudicierea dreptului aferent.
A fost invocată jurisprudența CJCE și s-a apreciat că solicitările DGFPMB apar ca vădit nejustificate reprezentând doar încercări de tergiversare a soluționării cererii în condițiile în care toate lămuririle suplimentare solicitate reieșeau cu claritate din actele depuse la dosarul cererii de rambursare.
Referitor la contestația formulată la data de 27.02.2009, reclamantul a precizat că nu a primit răspuns în termenul de 45 de zile, astfel încât și cu privire la aceasta există un refuz nejustificat de soluționare, conform art.8 din Legea nr.554/2004.
Reclamantul a depus la dosar copii ale următoarele înscrisuri: cererea de rambursare TVA nr.40173/10.10.2007, facturi, adresele prin care DGFPMB i-a solicitat lămuriri și răspunsurile la aceste adrese, contestația nr.24198/27.02.2009, practica CJCE.
La termenul din 23.02.2010, pârâta ANAF a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive cu privire la pct.1, 3 și 4 din acțiune, iar pârâta DGFPMB a invocat excepția inadmisibilității pct. 1 și 3 din acțiune, precum și excepția lipsei calității procesuale pasive cu privire la pct. 2 din acțiune.
Analizând actele aflate la dosar, Curtea reține în fapt că, prin cererea nr. 40173/10.10.2007, reclamantul a solicitat rambursarea TVA pentru suma de 2.088.379 RON, atașând cererii declarația 308, facturile nr.-/04.05.2007, -/07.06.2007 și -/01.08.2007, emise de Compania de Transport Feroviar B, facturile nr.RR--/07/30.03.2007 și RR--/07/17.04.2007, emise de - Transport și documentele de plată aferente, certificat de plătitor de TVA.
DGFPMB a solicitat, prin adresa nr.40173/23.10.2007, refacerea declarației 308 iar prin adresa nr.47277/17.12.2007 a solicitat lămuriri suplimentare cu privire la documentația depusă, reclamantul comunicând la data de 04.02.2008, contractul pe care l-a încheiat cu - Transport
Pârâta solicită, la data de 25.04.2008, noi lămuriri cu privire la faptul că în contract nu apare explicit numele părților și că există neconcordanțe în extrasele de cont în privința facturilor achitate.
Deși reclamantul a dat lămuririle solicitate și a completat dosarul cu noi documente, pârâta i-a solicitat, prin adresa nr.27630/03.07.2008, a nouă clarificare cu privire la numărul uneia dintre facturile stornate, iar prin adresa nr.34750/21.08.2008 a solicitat lămuriri sub aspectul respectării ordinii de întocmire a facturilor de către Compania de Transport Feroviar B
În vederea soluționării cererii formulate de reclamant, DGFPMB a solicitat, prin adresa nr.74574/20.10.2009, un punct de vedere de la MFP - Direcția Generală Coordonare Inspecție Fiscală cu privire la dreptul de rambursare a TVA de către contribuabilul nerezident pentru facturile corectate, dar care sunt înregistrate în contabilitatea societății românești și care au același obiect și valoare cu cele întocmite incorect, dar înregistrate în contabilitatea societății românești.
Acest punct de vedere a fost solicitat față de aspectele rezultate în urma verificării încrucișate realizate la Compania de Transport Feroviar B, de Activitatea de Inspecție Fiscală/Serviciul de Inspecție Fiscală 4.
Pentru obținerea relațiilor solicitate, DGFPMB a revenit cu o nouă adresă către MFP la data de 07.12.2009, dar nu a primit răspuns până la data soluționării prezentei cauze.
În ceea ce privește excepțiile invocate de pârâți, Curtea reține următoarele:
DGFPMB a invocat excepția inadmisibilității pct.1 din acțiune prin care se contestă refuzul nejustificat de emitere a deciziei de rambursare de TVA de către DGFPMB, cu motivarea că reclamantul a formulat contestație împotriva acestuia la ANAF.
Acest capăt de cerere apare ca inadmisibil câtă vreme ANAF nu a soluționat contestația reclamantei, această soluție fiind, în opinia pârâtei, singura ce poate fi atacată la instanța de contencios administrativ conform art.218 alin.2 din OG nr.92/2003.
Curtea apreciază că această excepție este neîntemeiată și urmează să fie respinsă, având în vedere că dispozițiile art. 209 alin.3 din OG nr.92/2003 invocate în susținerea excepției se referă la contestarea refuzului nejustificat de emitere a actului administrativ fiscal.
Or, în speță, sunt incidente dispozițiile art.2 alin.1 lit.h din Legea nr.554/2004 vizând nesoluționarea în termenul legal a unei cereri și nu dispozițiile art.2 alin.1 lit.i din aceeași lege care definesc refuzul nejustificat de a soluționa o cerere ca fiind exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane.
În speță nu a fost exprimat de către pârâta DGFPMB, în mod explicit, cu exces de putere, voința de a nu soluționa cererea reclamantei de emitere a deciziei de rambursare TVA, ci nu a fost soluționată această cerere în termenul pe care reclamanta îl indică drept termen reglementat de lege în acest scop.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art.1 și 8 din Legea nr.554/2004, reclamanta are dreptul de a se adresa instanței de contencios administrativ în scopul nesoluționării cererii într-un anumit termen, acțiunea sa nefiind inadmisibilă pentru motivul că, fiind calificată în mod greșit poziția pârâtei față de cererea de rambursare TVA, reclamanta a exercitat calea de atac prevăzută de art.209 alin.3 din OG nr.92/2003.
Este însă întemeiată, excepția inadmisibilității pct.3 din acțiune prin care reclamanta solicită ca instanța să soluționeze cererea de rambursare TVA, întrucât competența de soluționare a unei astfel de cereri revine, potrivit OG nr.92/2003, organului fiscal competent, în speță DGFPMB.
Instanța de contencios administrativ nu se poate substitui acestui organ fiscal și exercita atribuțiile stabilite prin lege în sarcina acestuia, respectiv nu poate stabili dacă reclamanta are sau nu dreptul la rambursarea TVA, atâta timp cât acesta nu a pronunțat o soluție cu privire la cererea reclamantei.
După soluționarea de către organul fiscal competent a cererii de rambursare TVA, în cazul în care soluția nu este favorabilă reclamantei, aceasta poate contesta actul administrativ fiscal la instanța de contencios administrativ, după parcurgerea procedurii contestării pe cale administrativă, reglementată de OG nr.92/2003.
Până la soluționarea cererii de către DGFPMB, instanța nu se poate pronunța cu privire la existența dreptului reclamantei de a obține rambursarea TVA, ci poate analiza doar dacă a fost respectat sau nu termenul legal de soluționare a cererii și dispune, conform art.18 alin.1 din Legea nr.554/2004, obligarea pârâtei la soluționarea cererii.
Față de aceste considerente, Curtea va admite excepția inadmisibilității pct.3 din acțiune pe care îl va respinge ca inadmisibil, iar în raport de această soluție nu va mai fi analizată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de ANAF cu privire la acest capăt de cerere.
Curtea constată că ANAF nu are calitate procesuală pasivă cu privire la pct.1 din acțiune care vizează nesoluționarea cererii reclamantei de rambursare TVA, având în vedere, așa cum s-a arătat, că revine DGFPMB competența de soluționare a acestei cereri potrivit OG nr.92/2003.
Astfel, nu există identitate între pârâta ANAF și persoana obligată în raportul juridic dedus judecății referitor la acest capăt de cerere, urmând să fie admisă excepția și respins pct.1 din acțiune în contradictoriu cu ANAF, ca fiind formulat împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
De asemenea, se reține că pârâta DGFPMB nu are calitate procesuală pasivă cu privire la pct.2 din acțiune prin care este reclamat refuzul nejustificat al ANAF de a soluționa contestația formulată împotriva refuzului nejustificat de soluționare a cererii de rambursare TVA.
Conform art.209 alin.3 din OG nr.92/2003, contestațiile formulate de cei care se consideră lezați de refuzul nejustificat de emitere a actului administrativ fiscal se soluționează de către organul ierarhic superior organului fiscal competent să emită acel act.
În condițiile în care reclamanta a formulat o contestație în temeiul dispozițiilor art.209 alin.3 din OG nr.92/2003, competența de soluționare a acesteia revine ANAF, astfel încât nu există identitate între pârâta DGFPMB și cel obligat în raportul juridic dedus judecății sub aspectul solicitării de la pct.2 din acțiune.
În consecință, va fi admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a DGFPMB cu privire la pct.2 din acțiune care va fi respins, în consecință, față de această pârâtă.
Pe fondul cauzei, Curtea apreciază că sunt neîntemeiate pct.1 și 2 din acțiune având în vedere dispozițiile art.70 alin.1 și 2 din OG nr.92/2003 potrivit cărora cererile depuse de către contribuabil se soluționează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare.
În situațiile în care, pentru soluționarea cererii, sunt necesare informații suplimentare relevante pentru luarea deciziei, acest termen se prelungește cu perioada cuprinsă între data solicitării și data primirii informațiilor solicitate.
Se constată că sunt incidente dispozițiile art.70 alin.2 Cod proc. fiscală față de împrejurarea că pentru soluționarea cererii, DGFPMB a solicitat în mai multe rânduri lămuriri suplimentare reclamantei și, în final, au fost solicitate relații de la MFP, acestea nefiind comunicate până la data soluționării acțiunii.
Mai întâi, a fost necesară refacerea documentației atașate cererii de rambursare întrucât în cererea inițială nu au fost completate toate rubricile, iar după depunerea de către reclamantă a contractelor încheiate cu Compania de Transport Feroviar B și - Transport, s-a constatat că nu rezultă dacă vagoanele achiziționate de reclamantă sunt mijloace de transport noi sau second-hand, nici modul de utilizare a acestora și nici natura prestațiilor de servicii efectuate de - Transport, pentru a se aprecia cu privire la aplicarea dispozițiilor pct.49 alin.5 lit.c din nr.HG44/2004.
În aceste condiții, a fost necesară depunerea de noi documente de către reclamantă, dar nici acestea nu au fost suficiente pentru soluționarea cererii având în vedere că în contractul cadru nr.835/15.02.2007 pentru închirierea de vagoane nu sunt menționate explicit părțile contractante, iar în extrasele de cont prin care se atesta plata facturilor a cărei TVA se solicită la rambursare, plată efectuată de Compania de Transport Feroviar B, existau neconcordanțe cu privire la numărul facturilor față de cele atașate cererii de rambursare.
Întrucât și după comunicarea relațiilor de către reclamantă nu au putut fi clarificate neconcordanțele menționate, s-au solicitat noi lămuriri sub acest aspect, dar reclamanta nu a prezentat facturile inițiale care au fost stornate, decât prin adresa nr.-/01.10.2008, precizând că nu a putut obține de la furnizorul român informațiile privind motivele nerespectării ordinii facturilor pentru care se solicită rambursarea TVA.
Pârâta a solicitat prin adresa nr.40173/19.12.2007, MFP - Direcția de legislație în domeniul TVA, un punct de vedere cu privire la operațiunile desfășurate de reclamantă pe teritoriul României, acesta fiind transmis la 28.01.2008.
De asemenea, a solicitat Activității de Inspecție Fiscală - Serviciul Inspecție Fiscală din cadrul DGFPMB efectuarea unei investigații încrucișate la Compania de Transport Feroviar B în urma căreia a fost încheiat procesul-verbal nr./23.07.2009 în care au fost menționate mai multe constatări cu privire la facturile pentru care se solicită rambursarea TVA.
Astfel, aceste facturi nu sunt evidențiate în contabilitatea societății românești, iar în luna octombrie 2007 au fost emise 3 facturi de stornare a facturilor care aveau datele cumpărătorului și valoarea TVA în lei scrise cu pixul, facturile stornate fiind anulate fără a fi înregistrate în contabilitatea societății românești.
În raport de constatările investigației încrucișate, pârâta a solicitat prin adresa nr.74574/20.10.2009, un punct de vedere MFP - Direcția Generală de Coordonare Inspecție Fiscală cu privire la dreptul de rambursare TVA către contribuabilul nerezident pentru facturile corecte, dar care nu sunt înregistrate în contabilitatea societății românești și care au același obiect și valoare cu cele întocmite incorect, dar înregistrate în contabilitatea societății românești.
Până la data soluționării acțiunii, MFP nu a comunicat punctul de vedere solicitat de DGFPMB.
Curtea constată că relațiile solicitate reclamantei, dar și cele solicitate MFP sunt relevante pentru soluționarea cererii de rambursare TVA și au determinat prelungirea termenului de soluționare a cererii, în conformitate cu dispozițiile art.70 alin.2 din OG nr.92/2003, neputându-se reține că pârâta DGFPMB nu a soluționat în termenul legal cererea reclamantei.
În consecință, va fi respins ca neîntemeiat pct.1 din acțiunea formulată în contradictoriu cu DGFPMB.
Totodată, va fi respins ca neîntemeiat și pct.2 din acțiunea formulată în contradictoriu cu ANAF, având în vedere că din probele administrate nu se reține un refuz nejustificat de soluționare a cererii de rambursare TVA, ANAF având obligația de a soluționa contestația întemeiată pe dispozițiile art.209 alin.3 din OG nr.92/2003 în cazul în care aceasta are ca obiect refuzul nejustificat de emitere a unui act administrativ fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția inadmisibilității pct.1 din acțiunea formulată de reclamanta, cu sediul ales la & Case, în B,-, sector 2, în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B, SERVICIUL DE ADMINISTRARE A CONTRIBUABILILOR, cu sediul în B,-, sector 2, și AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ DE SOLUȚIONARE A CONTESTAȚIILOR, cu sediul în B,-, sector 5.
Admite excepția inadmisibilității pct.3 din acțiune pe care îl respinge ca inadmisibil.
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Agenției Naționale de Administrare Fiscală cu privire la pct.1 din acțiune pe care îl respinge, în consecință, față de această pârâtă.
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a DGFPMB cu privire la pct.2 din acțiune pe care îl respinge, în consecință, față de această pârâtă.
Respinge, ca neîntemeiat, pct. 1 din acțiunea formulată în contradictoriu cu DGFPMB.
Respinge, ca neîntemeiat, pct.2 din acțiunea formulată în contradictoriu cu ANAF.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 02.03.2010.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
Red.
Tehnodact. /5 ex./01.04.2010
Președinte:Canacheu ClaudiaJudecători:Canacheu Claudia
