Anulare act administrativ . Decizia 1128/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 1128/
Ședința publică din 12 2008
Completul compus din:
- Președinte
- - Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra recursului formulat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în Tg.-M, str.-.- nr.1-3, prin reprezentanții legali, împotriva sentinței civile nr. 479 din o3 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș - secția Contencios Administrativ și fiscal - în dosarul nr-.
În lipsa părților.
dezbaterilor s-a consemnat în Încheierea ședinței publice din o9 2008, care face parte integrantă din prezenta, pronunțarea fiind amânată pentru data de astăzi, 12 2008.
CURTEA,
Asupra recursului de față,
Prin sentința nr. 479/03.07.2008 a Tribunalului Mureș - Secția CAF, s-a admis în parte contestația formulată de reclamanta - SRL Târgu M, în contradictoriu cu pârâta DGFP M, s-a anulat pct. 2 din Decizia nr. 35/12.09.2005 a DGFP M și procesul verbal nr. 2948/13.10.2003 a DGFP M - Direcția Control Fiscal, în ceea ce privește suma de 68.768 lei, și s-a respins ca neîntemeiată contestația cu privire la celelalte dispoziții din decizia atacată. S-a respins de asemenea și petitul privind suspendarea executării actului atacat, cu cheltuieli de judecată.
În considerentele hotărârii atacate, s-a reținut că în urma unui control desfășurat de DGFP M - Direcția Control Fiscal, au fost stabilite în sarcina reclamantei prin procesul verbal nr. 2948/13.10.2003 obligații bugetare în cuantum de 2.513.306.337 lei, însă prin Decizia nr. 35/12.09.2005 a DGFP M ca urmare a admiterii contestației formulate împotriva procesului verbal, s-a respins ca neîntemeiată contestația pentru suma de 68.768 lei, compusă din impozit pe veniturile realizate în România de persoane juridice nerezidente, dobânzi și penalități de întârziere aferente; penalități de 10 % aferente impozitului pe veniturile realizate în România de aceste persoane; TVA, dobânzi și penalități aferente, precum și majorări de întârziere și dobânzi aferente impozitului pe profit; aspecte care de altfel au fost analizate de instanța de fond.
În decizia atacată s-a reținut că între reclamantă și, Cipru, au fost derulate în perioada septembrie 2001 - mai 2003, 7 contracte de leasing operațional, având ca obiect autoturisme, a căror valoare a fost majorată cu cote cuprinse între 35-37 % față de valoarea de intrare (valoare reprezentată de chirie și beneficii). În fapt, în contractele de leasing au fost prevăzute rate de leasing defalcate în "principal" și "beneficii"; dar, potrivit constatărilor a obținut venituri sub formă de beneficii din România, mai mari decât cele prevăzute în scadențarele aferente contractelor, prin plata "chiriilor" diferite de beneficii, și neimpozitate. Astfel, valoarea amortizabilă la locator (nerecuperabilă de la utilizator) este inclusă integral în rate de leasing, fără a se lua în calcul "chiria", care nu s-a dovedit că ar reprezenta o cheltuială pe care finanțatorul o recuperează prin rate de leasing, și cu atât mai puțin cu beneficii.
Prin neevidențierea beneficiilor reale ale societății la valoare reală, s-a omis plata de către petentă a impozitului pe veniturile părții cocontractante, venituri în sumă de 420.630 lei, potrivit art. 25 din OG nr. 51/1997, art. 2 din OG nr. 83/1998 coroborate cu cele ale art. 12 pct. 2 din Decretul nr. 261/1982 de ratificare a Convenției privind evitarea dublei impuneri dintre România și Cipru.
În raport de aceste constatări, prima instanță a reținut că, părțile au indicat expres, în contractele încheiate, partea din ratele de leasing constând în beneficiu, față de care au calculat și reținut la sursă impozitul, aspect confirmat și de expertiza contabilă dispusă în cauză; iar pe de altă parte, "chiria" a fost inclusă în partea "principală" a ratei de leasing, nefiind inclusă în beneficii.
De asemenea, prima instanță a constatat că în mod eronat s-a reținut de către organele de control, precum și prin decizia atacată că petenta ar datora TVA aferent unor operațiuni de prestări-servicii facturate către și, întrucât potrivit raporturilor contractuale dintre părți, petenta a prestat servicii către cele două companii străine, constând în trecerea frontierei a bunurilor din import livrate de parteneri externi, acestea fiind incluse în categoria serviciilor de consultanță, caz în care potrivit art. 7 alin. 1 lit. c pct. 5 din Legea nr. 345/2002, locul prestării serviciului este locul unde beneficiarul are stabilit sediul activității, deci în afara teritoriului țării. În aceste condiții, după cum a reținut și expertiza contabilă, raporturile contractuale dintre părți pot fi incluse în categoria serviciilor de consultanță; și potrivit dispozițiilor legale petenta nu datorează TVA.
S-a mai reținut de către prima instanță, că la data de 23.07.2003, reclamanta a achitat prin două ordine de plată suma de 612.876.033 lei, în contul executorului judecătoresc, ca urmare a popririi înființate de executor împotriva DGFP în solidar cu alți debitori. Pentru că plata a fost făcută în termen, instanța de fond a apreciat că această plată liberatorare, în înțelesul art. 452 și urm. Cod procedură civilă, exonerează reclamanta de la plata accesoriilor (dobânzi, majorări de întârziere și penalități).
Petitul privind suspendarea executării actului a fost respins întrucât în cauză nu s-a justificat urgența, din motive neimputabile reclamantei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termenul legal pârâta DGFP M, criticând hotărârea atacată ca nelegală, prin premisa disp. art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, pentru următoarele motive:
În ceea ce privește impozitul pe veniturile realizate de persoane juridice nerezidente (21.032 lei) și accesoriile (8.524 lei), s-a susținut că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a legii, întrucât în baza dispozițiilor legale avute în vedere la soluționarea în fond a pricinii, sumele sunt datorate, pentru că sume achitate cu titlu de "chirie" sunt cheltuieli pentru utilizator și venituri pentru locator, sau mai exact, fiind o cheltuială deductibilă pentru locator, urmează ca aceasta să fie impusă la sursă asupra venitului nerezidentului; și că noțiunea de redevență include și noțiunea de chirie.
Referitor la TVA-ul în cuantum de 30.135 lei și obligații accesorii aferente - 5.327 lei - sume apreciate de prima instanță ca nefiind datorate, s-a arătat că din analiza contractelor nu se poate susține că acestea ar fi încadrabile în categoria serviciilor de consultanță; și mai mult, facturile au fost emise pentru prestări de servicii (servicii de neutralizare vagoane) ai căror beneficiari erau societăți străine, de către reclamant în calitate de intermediar, prestatorul fiind - SA. În acest caz, locul prestării serviciilor este cel unde acestea sunt prestate efectiv, ceea ce atrage incidența disp. art. 7 alin. 1 lit. d pct. 2 și art. 7 alin. 2 din Legea nr. 345/2002.
Examinând hotărârea atacată, prin prisma acestor motive, precum și din oficiu, potrivit art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Referitor la impozitul pe veniturile realizate de persoana juridică nerezidențială, Curtea constată că, în cazul prezentelor contracte de leasing operațional, potrivit art. 2 lit. d din OG nr. 51/1997, rata de leasing reprezintă cota de amortizare stabilită potrivit actelor normative în vigoare, și nu beneficiu, stabilit de părți. În prezenta cauză determinantă este stabilirea naturii juridice a cotei părți din rata de leasing, numit contractual "chirie", și inclusă în noțiunea de "principal". După cum a susținut și recurenta, și de altfel s-a arătat în expertiza contabilă extrajudiciară, sumele achitate cu titlu de chirie de către utilizator, reprezintă pentru această parte o cheltuială, înregistrată ca atare în contabilitatea reclamantei, iar pentru locator un venit urmând a fi așadar impusă, prin stopaj de sursă, ca un venit realizat în urma executării contractelor, de către nerezident, în raport de disp. art. 25 din OG nr. 51/1997, și ale art. 12 pct. 2 din Decretul nr. 261/1982 de notificare a Convenției privind evitarea dublei răspunderi între Români și Cipru.
În ceea ce privește TVA-ul aferent sumelor facturate de către reclamantă, și apreciate a fi nedatorate de către aceasta, Curtea constată că prestatorul serviciilor de neutralizare a vagoanelor a fost - SA Mai mult, reclamanta și-a exercitat dreptul de deducere a TVA-ului înscrisă în facturile emise de către prestatorul - SA, dar nu a calculat și colectat TVA aferent facturilor emise către cele două persoane juridice nerezidente. Or, în acest caz este cert că locul prestării serviciului fiind în România, operațiunile nu sunt scutite de TVA, nefiind operațiuni de export, ci dimpotrivă, acestea se supun regimului de impozitare din România. Și nu în ultimul rând, natura juridică a contractelor, analizată prin prisma obiectului real acestora, este aceea a unui contract de prestări servicii, de către - SA, reclamanta fiind intermediarul beneficiarilor reali ai serviciilor prestate, ceea ce atrage, potrivit art. 7 alin. 1 lit. d pct. 2 din Legea nr. 345/2002.
În consecință, prin prisma considerentelor de mai sus, Curtea apreciază ca întemeiat recursul promovat în cauză, urmând ca potrivit art. 312 alin. 1, 3 Cod procedură civilă, să-l admită ca atare, modificând hotărârea atacată, să respingă contestația formulată de reclamanta - SRL Târgu M, pentru anularea Deciziei nr. 35/12.09.2005 a DGFP
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în Tg. M, str. -. - nr.1-3, împotriva sentinței civile nr. 479/o3 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosar nr-.
Modifică hotărârea atacată în sensul că respinge contestația formulată de - SRL, cu sediul în Târgu M,-, jud.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, din 12 2008.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, - | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Dact. Sz.
7 ian.2009
2 exemplare
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
