Anulare act administrativ . Decizia 1143/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE NR. 1143/CA/2008
Ședința publică de la 28 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elisabeta Lazăr
JUDECĂTOR 2: Ștefan Făt
JUDECĂTOR 3: Marieta Florea
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâtul G împotriva sentinței civile nr.1231/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția comercială și de contencios administrativ în dosar nr-
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: - fără delegație de reprezentare la dosar pentru pârâtul recurent, precum și reclamantul intimat asistat de av..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul de față este scutit de plata taxei de timbru conform art.15 lit.a din Legea nr.146/1997.
Din partea reclamantului intimat s-a depus la dosar întâmpinare, din care 1 ex. se comunică cu reprezentanta pârâtului recurent.
Nefiind alte cereri, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta pârâtului recurent susține recursul așa cum a fost formulat și motivat, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței civile atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantului și menținerii Deciziei emisă de ITM Fără cheltuieli de judecată.
Mandatara reclamantului intimat solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de pârât și menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile atacate, pentru motivele expuse în întâmpinarea depusă la dosar. Cu cheltuieli de judecată justificate la dosar, reprezentând onorar avocațial și transportul la instanță. Depune concluzii scrise.
CURTEA DE APEL
Reclamantul a solicitat în dosarul - al Tribunalului Gorj în contradictoriu cu pârâtul INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ să se dispună anularea deciziei de sancționare nr.81/03.09.2007 prin care a fost destituit din funcția publică, reintegrarea sa în funcția deținută anterior,plata drepturilor bănești aferente funcției de la data destituirii și până la data reintegrării conform indexărilor salariale și reactualizarea sumelor cu rata inflației, cu acordarea cheltuielilor de judecată.
In motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că în aplicarea sancțiunii disciplinare nu au fost respectate dispozițiile art.35 al. 1 și 2 din HG nr. 1210/2003 privind conținutul actului de sancționare, în sensul că nu cuprinde descrierea faptei, motivele pentru care au fost înlăturate apărările reclamantului, instanța la care se atacă actul. Se susține că în faza cercetării disciplinare au fost încălcate prev. art. 25 și 28 din HG nr. 1210/2003, prin necitarea și neaudierea titularului sesizării,prin nepronunțarea asupra probelor propuse de reclamant. Pe fond reclamantul arată că nu se face vinovat de nerespectarea conducerii autorității, nu a avut conduită necorespunzătoare față de colegi și nu a întreprins nimic care să aducă atingere prestigiului instituției, ci a încercat să apere instituția. In drept s-au invocat prevederile art. 64,93 din Legea nr. 188/1999, HG nr. 1210/2003, Legea nr. 7/2004.
Cauza a fost strămutată la Tribunalul Hunedoara iar Secția comercială și contencios administrativ a Tribunalului Hunedoara prin Sentința nr. 1231/CA/10.06.2008 a admis acțiunea în contencios administrativ așa cum a fost formulată,a anulat dispoziția de destituire din funcție atacată,a dispus reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior,cu obligarea pârâtului la plata drepturilor bănești de care ar fi beneficiat reclamantul în funcție de la data destituirii până la data reintegrării. Pârâtul a fost obligat la plata unor cheltuieli de judecată în sumă de 2688,23 lei.
Instanța a reținut prin considerentele expuse că Decizia de sancționare nu cuprinde elementele obligatorii cerute de art. 35 alin.1 și 2 din HG. nr. 1210/2003 în sensul că nu cuprinde descrierea faptei,ci numai în mod generic cu trimitere la art.12 din L7/2004 se reține că reclamantul a avut o conduită necorespunzătoare față de colegi,de conducere și de instituția publică pârâtă. Instanța a mai reținut că la cercetarea disciplinară nu au fost consemnate declarațiile persoanelor care au sesizat comisia de disciplină fiind încălcate prev. art. 29 din HG nr. 1210/2003, nu s-a redactat și comunicat reclamantului referatul impus de art.30 al.2 din hotărâre.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ G solicitând a se dispune modificarea hotărârii și respingerea acțiunii reclamantului.
Prin motivele de recurs se arată că sancțiunea a fost aplicată în urma raportului întocmit de comisia de disciplină care a constatat că reclamantul a avut o atitudine necorespunzătoare față de colegii săi,față de conducere și a adus grave prejudicii de imagine instituției,ceea ce s-a menționat și în decizia de sancționare,astfel că în mod greșit s-a reținut că nu există o descriere a faptei ce constituie abatere disciplinară,fiind respectate prevederile art. 30 și 35 din HG 1210/2003,au fost audiate persoanele care au sesizat comisia de disciplină fiind respectate prevederile.art.28 din același act normativ. Se arată că reclamantul prin atitudinea sa a încălcat Codul d e conduită, pe fondul unor abateri repetate în acest sens fiind sesizat și parchetul cu plângere penală.
Recursul este scutit de plata timbrajului.
Reclamantul intimat depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului,apreciind că instanța a interpretat corect prevederile legale care au condus la concluzia nulității actului.
Analizând sentința atacată prin prisma criticilor pârâtului instanța apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr.81/2007, reclamantul a fost sancționat cu destituirea din funcția publică. S-a reținut că, potrivit referatului comisiei de disciplină, a avut o conduită necorespunzătoare față de colegi,de conducere și de instituția publică pârâtă.
Potrivit art.75 din Legea nr. 188 / 1999 privind Statutul funcționarilor publici, încălcarea de către funcționarii publici, cu vinovăție, a îndatoririlor de serviciu atrage răspunderea disciplinară, contravențională, civilă sau penală, după caz. Încălcarea cu vinovăție de către funcționarii publici a îndatoririlor corespunzătoare funcției publice pe care o dețin și a normelor de conduita profesională și civică prevăzute de lege constituie abatere disciplinară și atrage răspunderea disciplinară a acestora (art. 77-Legea nr.188/1999).
Legea nr.7 din 18 februarie 2004 privind Codul d e conduită a funcționarilor publici, stabilește că funcționarii publici au obligația de a asigura un serviciu public de calitate în beneficiul cetățenilor, prin participarea activă la luarea deciziilor și la transpunerea lor în practică, în scopul realizării competențelor autorităților și ale instituțiilor publice. În exercitarea funcției publice, funcționarii publici au obligația de a avea un comportament profesionist, precum și de a asigura, în condițiile legii, transparența administrativă, pentru a câștiga și a menține încrederea publicului în integritatea, imparțialitatea și eficacitatea autorităților și instituțiilor. Obiectivele codului d e conduită urmăresc să asigure creșterea calității serviciului public, o bună administrare în realizarea interesului public, precum și să contribuie la eliminarea birocrației și a faptelor de corupție din administrația publică prin reglementarea normelor de conduită profesională necesare realizării unor raporturi sociale și profesionale corespunzătoare creării și menținerii la nivel înalt a prestigiului instituției funcției publice și al funcționarilor publici; informarea publicului cu privire la conduita profesională la care este îndreptățit să se aștepte din partea funcționarilor publici în exercitarea funcțiilor publice; crearea unui climat de încredere și respect reciproc între cetățeni și funcționarii publici, pe de o parte, și între cetățeni și autoritățile administrației publice, pe de alta parte
Conform art.7 din Legea 7/2004" Funcționarii publici au obligația de a apăra în mod loial prestigiul autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea, precum și de a se abține de la orice act ori fapt care poate produce prejudicii imaginii sau intereselor legale ale acesteia.
(2) Funcționarilor publici le este interzis:
a) să exprime în public aprecieri neconforme cu realitatea în legătură cu activitatea autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea, cu politicile și strategiile acesteia ori cu proiectele de acte cu caracter normativ sau individual;
b) să facă aprecieri neautorizate în legătură cu litigiile aflate în curs de soluționare și în care autoritatea sau instituția publică în care își desfășoară activitatea are calitatea de parte;
c) să dezvăluie informații care nu au caracter public, în alte condiții decât cele prevăzute de lege;
d) să dezvăluie informațiile la care au acces în exercitarea funcției publice, dacă această dezvăluire este de natură să atragă avantaje necuvenite ori să prejudicieze imaginea sau drepturile instituției ori ale unor funcționari publici, precum și ale persoanelor fizice sau juridice;
e) să acorde asistență și consultanță persoanelor fizice sau juridice în vederea promovării de acțiuni juridice ori de altă natură împotriva statului sau autorității ori instituției publice în care își desfășoară activitatea.
Potrivit art. 12 alin.1 și 2 din Legea 7/2004" În relațiile cu personalul din cadrul autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea, precum și cu persoanele fizice sau juridice, funcționarii publici sunt obligați să aibă un comportament bazat pe respect, bună-credință, corectitudine și amabilitate.
Funcționarii publici au obligația de a nu aduce atingere onoarei, reputației și demnității persoanelor din cadrul autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea, precum și persoanelor cu care intră în legătură în exercitarea funcției publice, prin:
a) întrebuințarea unor expresii jignitoare;
b) dezvăluirea unor aspecte ale vieții private;
c) formularea unor sesizări sau plângeri calomnioase."
Instanța de fond a analizat valabilitatea deciziei de sancționare prin prisma mențiunilor obligatorii pe care trebuie să le conțină, dispoziții care sunt cuprinse și în HG1210/2003, art.35 alin.2, respectiv "Actul administrativ de sancționare a funcționarului public trebuie să cuprindă în mod obligatoriu sub sancțiunea nulității absolute:
a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;
b) precizarea prevederilor din procesul-verbal al comisiei de disciplină;
c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de funcționarul public în timpul cercetării disciplinare prealabile;
d) temeiul legal în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică;
e) termenul în care sancțiunea disciplinară poate fi contestată;
f) instanța competentă la care actul administrativ prin care s-a dispus sancțiunea disciplinară poate fi contestat".
În Decizia 81/2007 se indică sancțiunea disciplinară aplicată și temeiul acesteia (art. 77 alin. 3 lit. e din Legea 188/1999 și art.7 și 12 din Legea7/2004 însă așa cum a reținut instanța de fond fapta care constituie abatere disciplinară nu este descrisă în concret. Astfel, pârâta, în decizia de sancționare, s-a limitat la a se referi la "comportamentul necorespunzător funcționarilor publici", însă trebuia, în mod concret, să arate în ce constă acel comportament,cât și faptele care au adus atingere prestigiului instituției dat fiind faptul că prin chiar art.12 al.2 din Legea7/2004 s-au prevăzut modalități alternative de săvârșire a abaterii disciplinare.
Prin urmare, decizia nu conține descrierea faptei, astfel că, în mod corect, instanța a apreciat că este incidentă sancțiunea nulității absolute în temeiul art. 35 alin1 și 2 din HG 1210/2003.
În ce privește critica relativ la audierea persoanei care a formulat sesizarea, instanța reține că potrivit art. 28 al. 2 lit. a din hotărâre:"Activitatea de cercetare a abaterii disciplinare impune: a) audierea persoanei care a formulat sesizarea;"iar conform art. 29 alin.1" Audierea persoanelor prevăzute la art. 28 alin. (2) lit. a)-c) trebuie consemnată în scris într-un proces-verbal, sub sancțiunea nulității. Procesul-verbal se semnează de președinte, de membrii comisiei de disciplina, de secretarul acesteia, precum și de persoana audiată.
Din probele dosarului rezultă că a fost audiată doar titulara uneia dintre sesizări - în 3.09.2007,însă ceilalți titulari ai sesizărilor nu au fost audiați. Dar chiar și în ce privește sesizarea formulată de persoana audiată,instanța de fond a reținut neîntocmirea și necomunicarea referatului prevăzut de art.30 care prevede: "În urma administrării probelor, membrii comisiei de disciplină vor întocmi un referat în care se consemnează rezultatele activității de cercetare desfășurate de comisia de disciplină. Referatul va fi adus la cunoștința funcționarului public împotriva căruia a fost formulată sesizarea, precum și persoanei care a sesizat comisia de disciplina, în vederea formulării unor eventuale obiecții în termen de maximum 5 zile lucrătoare de la data luării la cunoștință."
În ce privește formularea unei plângeri penale împotriva reclamantului,chiar recurentul susține că s-a dispus neînceperea urmăririi penale,astfel că acest aspect nu poate să fie reținut ca probă împotriva reclamantului
Analizând starea de fapt și normele legale aplicabile se apreciază că decizia de sancționare este nelegală, descrierea faptelor fiind de o manieră generală și fără a evidenția un comportament necorespunzător din partea reclamantului.
In consecință, se constată că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 304 pct. 9 și 304/1 Cod procedură civilă, astfel că în temeiul art.312 al.1 C.pr. civ. recursul pârâtului este nefondat și va fi respins.
In temeiul art. 274 din Codul d e procedură civilă, va fi obligat pârâtul să plătească reclamantului 2778 lei cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariul avocațial dovedit cu chitanța nr.119/28 10 2008 în valoare de 2500 lei și cheltuieli de transport în sumă de 278 lei justificate cu bonul de benzină.<LLNK 52004 7 10 20 0>
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul G împotriva sentinței civile nr.1231/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția comercială și de contencios administrativ în dosar nr-
Obligă recurentul să plătească intimatului 2778 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28 Octombrie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Tehnored./2 ex./05.11.2008
Jud.fond
Președinte:Elisabeta LazărJudecători:Elisabeta Lazăr, Ștefan Făt, Marieta Florea
