Anulare act administrativ . Decizia 1145/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - anulare act administrativ -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr.1145
Ședința publică din4 iunie 2009
PREȘEDINTE: Morariu Adriana
JUDECĂTOR 2: Sas Remus
JUDECĂTOR 3: Nechifor Veta
Grefier - -
Pe rolul instanței se află pronunțarea asupra recursului declarat dereclamanta, domiciliată în S,-, - scara C,.11, județul S,împotrivasentinței nr.143 din 29 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava- Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cupârâta-intimatăAutoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr.290/2003.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 28 mai 2009, susținerile avocatului recurentei fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat dar care face parte integrantă din prezenta, când, pentru a verifica înscrisurile depuse și pentru a acorda apărătorului recurentei posibilitatea de a-și prezenta detaliat apărarea prin concluzii scrise, pronunțarea s-a amânat pentru astăzi, 4 iunie 2009.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin sentința nr.143 din 29 ianuarie 2009 a Tribunalului Suceava, a fost respinsă, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr.290/2003
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanta nu a depus înscrisuri pentru dovedirea dreptului de proprietate al autorului său, asupra bunurilor arătate în cererea de acordare de măsuri reparatorii, că nu pot fi luate în considerare confirmările eliberate de Primăria satului și nici adeverința emisă de aceeași instituție întrucât nu ar exista suport scriptic pentru eliberarea acestor înscrisuri.
Cât privește declarațiile martorilor și (filele 32, 33), prima instanță le-a înlăturat motivat de faptul că acestea au fost scrise de reclamantă, doar semnătura fiind legalizată de Biroul Notarului.
A mai reținut prima instanță că reclamanta nu a făcut dovada calității de refugiat a celorlalți autori după care a solicitat acordarea de despăgubiri sau compensații, că chiar din declarația acesteia ar rezulta că autorii săi, cu excepția tatălui ei, au rămas pe teritoriul fostei,condiții în care reclamanta nu este îndreptățită să beneficieze de prevederile Legii nr.290/2003.
Împotriva sentinței tribunalului, a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs a arătat că în mod greșit prima instanță i-a respins pretențiile, întrucât a făcut dovada faptului că este unica moștenitoare a tatălui său, născut în anul 1908 în localitatea, fosta și decedat în anul 1994 în localitatea S, că acesta a făcut parte, în perioada 1940, din 14 Vânători de M și a fost evacuat din R în S, că martorii care au dat declarațiile în acest dosar sunt locuitori ai satului și l-au cunoscut pe tatăl ei precum și bunurile pe care acesta le-a avut în proprietate.
Cea de-a doua situație se referă la faptul că tatăl reclamantei nu a beneficiat de drepturile succesorale cuvenite după mama acestuia, numita, care a fost deportată în, fiind considerată o victimă a represaliilor din perioada 1930-1940 și reabilitată în 1990, fără a primi despăgubiri pentru bunurile situate în comuna, și.
În mod greșit, arată recurenta, tribunalul nu i-a luat în considerare actele depuse la dosar, inclusiv titlul de proprietate din 1920 emis de fostul rege al II-lea, după cum nici declarațiile de martori, cu care a făcut dovada proprietății bunurilor rămase după autorii săi.
Recursul este întemeiat.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.1) din Legea nr.290/2003, "(1) Cetățenii români deposedați ca urmare a părăsirii forțate a, de Nord și a, precum și ca urmare a celui de-al Mondial și a aplicării Tratatului de între România și Aliate și Asociate, semnat la la 10 februarie 1947, au dreptul la despăgubiri sau compensații pentru bunurile imobile avute în proprietatea lor în aceste teritorii, precum și pentru recolta neculeasă din anul părăsirii forțate a bunurilor, în condițiile prezentei legi.
(2) De prevederile prezentei legi beneficiază foștii proprietari, moștenitorii legali ai acestora, până la gradul al IV-lea inclusiv, sau moștenitorii testamentari ai acestora, dacă au la data formulării cererii cetățenia română".
Cu privire la dovada proprietății bunurilor pretins rămase pe aceste teritorii, art.5 din același act normativ prevede că aceasta poate fi făcută cu "acte doveditoare, certificate de autorități sau declarația autentică a petentului, însoțită de declarațiile a cel puțin 2 martori, de asemenea, autentificate".
Doar pentru terenurile forestiere legea prevede că dovada proprietății se poate face numai cu "înscrisuri: acte de proprietate, extrase de carte funciară, cadastru, registre și alte evidențe ale amenajamentelor silvice etc. cu dată certă, din perioada respectivă (alin.6 al art.5 din lege).
În speță, din actele și lucrările dosarului rezultă că bunica paternă a reclamantei, a avut patru căsătorii, din prima dintre ele (cu numitul ) rezultând doi copii: (născut în 1905 - decedat în 1974), care la rândul său a avut trei copii (, și ), toți în viață și aflați pe teritoriul fostei și, tatăl reclamantei (născut în 1908 - decedat în 1994), aceasta fiind singurul său copil (certificat de moștenitor nr.20/1995 din 11.01.1995 eliberat de notariatul de Stat S (fila 22 dosar fond).
a făcut parte din 14 de Vânători de M, înființat la data de 01.08.1939, conform 2879 din 20.07.1939 și a avut garnizoana de dislocare în localitatea La data de 29.06.1940, în urma cedării și de Nord, ui 14 Vânători de Mis -a fixat garnizoană de în localitatea Reghin, iar la 06.08.1940 acest batalion este dislocat în garnizoana Tîrgu
În conformitate cu ordinul Stat, Secția I, nr.14123 din 02.10.1940, 14 Vânători de Maf ost evacuat din R în S (adresa - 02405 din 19 septembrie 2005 - fila 24, foaie matricolă - filele 25, 26 dosar fond).
Tatăl reclamantei nu s-a mai întors pe teritoriul fostei, rămânând în România și lăsând pe teritoriul cedat, în satul, următoarele bunuri: 5 ha teren arabil cultivat, o casă din cărămidă construită în 1905, 1000 curte și 2000 teren grădină, așa cum rezultă din declarațiile martorilor și (filele 32, 33 dosar fond), martori care locuiesc în comuna, care l-au cunoscut pe tatăl reclamantei, dar pentru că nu știu să scrie românește ci doar să vorbească, declarațiile au fost scrise într-adevăr de reclamantă, însă exactitatea celor declarate a fost confirmată de Primarul, iar declarațiile au fost autentificate ulterior la notariat, potrivit dispozițiilor legale mai sus-citate.
În ce o privește pe bunica petentei, este adevărat că aceasta nu a părăsit forțat și să vină pe teritoriul României, ci a fost deportată în în 1949 (ocazie cu care i-a fost confiscată averea), iar apoi reabilitată (în 1990).
Textul art.1) din Legea nr.290/2003 trebuie interpretat în ce privește calitatea de refugiat, în sensul că nu este necesar ca și fostul proprietar să fi părăsit forțat unul din teritoriile enumerate de lege, ci este suficient ca doar moștenitorii acestora să fi părăsit forțat respectivele teritorii pentru a beneficia de dispozițiile acestei legi, altfel ar fi inechitabil ca aceste categorii de moștenitori să nu poată beneficia de averea lăsată de autorii lor.
Referitor la averea lăsată de bunica reclamantei la data decesului (1963), din actele depuse la dosar rezultă existența urătoarelor bunuri:
- în localitatea: 36 ha teren arabil cultivat în moșia, 30 ari grădină cultivați, 1 casă de locuit construită din lampaci în 1928 de 90 compusă din 5 camere, 30 ari curte, titlul de proprietate nr.-/04.06.1938 în numele al II-lea pentru suprafața de 6 ha teren în moșia, declarațiile martorilor și, a căror exactitate a fost confirmată de primarul comunei - și autentificate la Notariatul "" din.
- în localitatea: 3,5 ha teren cultivat intravilan, 3,2, ha teren arabil cultivat și o casă acoperită cu țiglă, în suprafață de 90, cu 8 camere, construită în 1918, situată pe- (fostă ), așa cum rezultă din "Confirmarea" nr.340 din 25.11.2008 eliberată de Primăria Orașului și semnată de Primarul.
În ce privește casa acoperită cu țiglă în suprafață de 70 cu 5 camere, construită în 1920, aceasta nu poate face obiectul despăgubirilor sau compensațiilor prevăzute de prezenta lege, întrucât această construcție a fost demolată, autoarea reclamantei urmând să fie despăgubită cu suma de 70.537 ruble (Actul Comisiei de prețuire și determinare a pagubelor în legătură cu demolarea construcțiilor 17 mai 1973 - fila 52 dosar fond).
Instanța mai reține din ansamblul probator administrat în cauză, că toate bunurile lui (tatăl reclamantei) și chiar și cele ale mamei acestuia ( ), au rămas în proprietatea statului, verii reclamantei nepretinzând și neintrând în posesia bunurilor rămase după defuncta lor bunică, încât acest lucru, apreciază curtea, profită reclamantei.
Față de cele expuse mai sus, instanța, constatând că tribunalul a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală, în temeiul art.312 alin.1) - 3) din Codul d e procedură civilă va admite recursul și va modifica sentința tribunalului, în sensul că, în baza art.8) alin.5) și 6) din Legea nr.290/2003 și art.18 alin.1) din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ, va admite acțiunea reclamantei și va anula decizia nr.954/4.06.2008 emisă de pârâtă și va admite contestația reclamantei în sensul arătat mai sus.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat dereclamanta, domiciliată în S,-, - scara C,.11, județul S,împotrivasentinței nr.143 din 29 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava- Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cupârâta-intimatăAutoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr.290/2003.
Modifică sentința tribunalului în sensul că:
Admite acțiunea reclamantei.
Anulează decizia nr.954/4.06.2008 și, pe cale de consecință, admite contestația nr.4393/2007 formulată de petenta.
Constată că reclamanta este beneficiara Legii nr.290/2003, având dreptul la despăgubiri sau compensații pentru următoarele bunuri imobile proprietatea autorului reclamantei, rămase pe teritoriul:
1) În localitatea: 36 ha teren arabil cultivat în moșia, 30 ari grădină cultivați, una casă de locuit construită din lampaci în 1928, în suprafață de 90 compusă din 5 camere, 30 ari curte;
2) În localitatea: 3,5 ha teren intravilan cultivat, 3,2 ha teren arabil cultivat, una casă acoperită cu țiglă în suprafață de 90 cu 8 camere, construită în 1918;
3) În localitatea: 5 ha teren arabil cultivat, una casă din cărămidă construită în 1905, 1000 curte și suprafața de 2000 grădina (intravilan).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 4 iunie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./09.06.2009
jud.fond
Președinte:Morariu AdrianaJudecători:Morariu Adriana, Sas Remus, Nechifor Veta
