Anulare act administrativ . Sentința 116/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 116
Ședința publică din data de 14 ianuarie 2009
Curtea constituită din:
JUDECĂTOR 1: Aceea Dispus Detașării Sale Urmau Aibă
GREFIER:
Pe rol fiind soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE și - INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reclamantul, lipsind pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și - ministrul internelor și reformei administrative.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
La interpelarea Curții, reclamantul arată că își menține acțiunea față de, ministru la momentul emiterii ordinului. Depune interogatoriul propus a fi luat pârâtului și solicită să se facă aplicarea dispozițiilor art. 225 Cod procedură civilă față de faptul că pârâtul a semnat personal citația la data de 4 decembrie 2008. Arată că nu mai are înscrisuri de depus.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Reclamantul solicită admiterea acțiunii, anularea Ordinului nr. II/3432 din 11.08.2008, a consecințelor aplicării acestuia și obligarea pârâților la plata daunelor morale în cuantum de 100.000 euro. Depune concluzii scrise.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la data de 19 august 2008, reclamantul a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE și - INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, anularea ordinului nr. II/3432 din 11.08.2008, precum și obligarea pârâților la plata de daune morale de 100.000 euro, la cursul BNR din data plății.
În motivarea cererii -, reclamantul a învederat că ordinul a cărui anulare o solicită constituie un abuz și o imixtiune gravă în activitatea autonomă a Corpului Național al Polițiștilor, al cărui președinte a fost, prin - că a - încetarea - -, cu toate că - să - loc alegeri, iar o atare măsură nu s-a - decât pentru el. Arată că actul administrativ contestat este ilegal "și prin faptul că deși este transmis și prezentat ca exemplarul nr. 2, nu este semnat de ministru și nici ștampilat cu parafa corespunzătoare, ceea ce contravine uzanțelor interne și internaționale la care România este parte semnatară". Solicită totodată anularea actului și pentru imposibilitatea de punere în executare a acestuia, iar o executare forțată și ilegală se va putea realiza, arată reclamantul, doar cu producerea de consecințe juridice negative atât reclamantului, cât și "instituției" pe care o reprezintă și conduce. Măsura adoptată este în contradicție cu aprobarea verbală exprimată cu ocazia celor 3 întâlniri desfășurate cu reprezentanții CNP, recomandarea ministrului fiind în sensul ca amânarea datei alegerilor să se facă prin limitarea la minimul prevăzut de HG nr. 1305/2002.
Anularea ordinului se impune, arată reclamantul, și pentru că acesta "exprimă un mod de comportament agresiv prin forțarea limitelor legii ori interpretarea eronată a competențelor și drepturilor exprimate de aceasta, reprezintă o imixtiune, o ignorare nepermisă și o nesocotire a caracterului autonom al unei instituții de drept public, recunoscută și înființată prin lege".
Mandatul acordat unui terț, mai arată reclamantul, nu expiră din oficiu, el trebuie retras sau denunțat de mandatar (în cazul de față ul Corpului Național al Polițiștilor) și nu printr-o sesizare ori constatare din oficiu. Termenul de 4 ani este unul de recomandare, nu de decădere.
Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei în data de 13 octombrie 2008, pârâtul MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
În susținerea poziției - procesuale, a arătat că mandatul este prevăzut de lege la 4 ani, doar pe această durată polițiștii aleși în organele de conducere fiind detașați, urmând ca la încetarea - să fie numiți într-o funcție echivalentă celei din care a fost detașat, dacă este vacantă, sau în altă funcție corespunzătoare gradului profesional deținut, în condițiile legii.
Încetarea mandatului reclamantului, mai arată pârâtul, s-a produs prin expirarea termenului de 4 ani, astfel că "nu încetarea - a determinat încetarea mandatului, ci încetarea de drept a mandatului a determinat încetarea -".
Datorită faptului că reclamantul nu a luat măsurile necesare pentru organizarea ului Național în timp util, nu poate invoca propria culpă pentru a obține prelungirea -.
Examinând cererea reclamantului prin prisma actelor dosarului și a reglementărilor legale aplicabile, Curtea o apreciază ca nefondată, pentru următoarele considerente:
1. Potrivit disp. art. 49 alin. 1 și 2 din Legea nr. 360/2002, Corpul Național al Polițiștilor se înființează ca persoană juridică de drept public, reprezentând forma de organizare pe criteriu profesional, autonom, apolitic și nonprofit a polițiștilor, având ca obiective promovarea intereselor polițiștilor și apărarea drepturilor acestora.
5 al aceluiași articol prevede că "organele de conducere ale Corpului vorfi alese din 4 în 4 aniși vor reprezenta, în mod proporțional, toate categoriile de polițiști.Pe durata mandatului, polițiștii aleși în organele de conducere vor fi detașați,în condițiile stabilite prin ordin al ministrului administrației și internelor"
2. Cu prilejul primului Național al Corpului Național al Polițiștilor, din data de 19 martie 2004, reclamantul a fost ales președinte al Corpului Național al Polițiștilor ( 17 și urm.).
Urmare a acestui fapt, în temeiul textului legal mai sus invocat, reclamantul a fost detașat, prin ordinul nr. II/2730/04.06.2004 ( 49),cu data de 01.05.2004, "pe perioada mandatului, la corpul Național al Polițiștilor unde îndeplinește funcția de președinte al "
Prin ordinul nr. II/3432/11.08.2008 ( 5) s-a încetat detașarea reclamantului la Corpul Național al Polițiștilor, "ca urmare a expirării mandatului, urmând să fie numit la Poliția Română - Direcția Generală de Poliție a Municipiului B într-o funcție echivalentă celei din care a fost detașat, dacă este vacantă, sau în altă funcție corespunzătoare gradului profesional deținut, potrivit competenței".
3. În cauză se pune problema exclusiv a duratei mandatului de președinte al CNP și, corelativ, a duratei - acestuia.
Din această perspectivă, Curtea împărtășește întru totul punctul de vedere al pârâtului, privind încetarea mandatului la momentul expirării duratei acestuia.
Durata mandatului unei funcții publice nu poate fi decât imperativă, nefiind nici termen de recomandare, după cum susține reclamantul că ar fi, nici termen de decădere, după cum susține reclamantul că n-ar fi, pentru simplul fapt că nu este un termen procesual.
Este durata unui mandat de drept public și este imperativă. Prin urmare, ea fiind prevăzută de lege, orice posibilitate de prelungire trebuie prevăzută expres de lege, ceea ce nu este cazul în speța de față.
4. Reclamantul face o surprinzătoare afirmație, în sensul că "mandatul acordat unui terț nu expiră din oficiu, el trebuie retras sau denunțat de mandatar", omițând că ne aflăm pe tărâmul dreptului public.
Face astfel confuzie între diferitele forme de încetare a mandatului; încetarea în speță, prin expirarea duratei mandatului, are în vedere încetarea la termen a mandatului, atunci când a fost stabilit pe o anumită perioadă de timp (aici durata acestuia fiind limitată la 4 ani prin lege); retragerea sau denunțarea mandatului are în vedere încetarea înainte de termen a mandatului, din motive de regulă imputabile persoanei care ocupă funcția respectivă.
Retragerea mandatului la care face referire reclamantului este reglementată de art. 44 alin. 1 din HG nr. 105/2002, potrivit căruia " Președintele Corpuluipoate fi eliberat din funcțiede către ul național al Corpului, prin vot secret, cu majoritatea simplă a voturilor valabil exprimate, la propunerea Consiliului național al Corpului, pentru neîndeplinirea atribuțiilor specifice, săvârșirea de abuzuri sau alte fapte incompatibile cu calitatea sa", fiind vorba prin urmare de ipoteze diferite, de încetare înainte de termen a mandatului sau de încetare prin împlinirea termenului.
5. De altfel, chiar dacă am admite că, peste termenul legal de 4 ani și peste textul de lege, este posibilă o continuare de facto a exercitării funcției de președinte al CNP, nu există nici un temei pentru a obliga pârâtul să accepte detașarea sa în continuare, sine die, peste termenul legal de 4 ani; pentru că textul art. 49 alin. 5 teza finală din legea nr. 360/2002, privind detașarea pe durata mandatului nu poate avea în vedere decât durata legală a mandatului, - de 4 ani.
6. Cu toate că afirmă, reclamantul nu probează, nici măcar nu explicitează de ce ordinul contestat "exprimă un mod de comportament agresiv prin forțarea limitelor legii ori interpretarea eronată a competențelor și drepturilor exprimate de aceasta"
Ordinul contestat este întru totul în conformitate cu legea, ceea ce forțează legalitatea este nesocotirea de către Consiliul Național al Corpului, adică de reclamant și alte persoane aflate în aceeași situație cu acesta, a prevederilor legii privind întrunirea congresului o dată la 4 ani (în sesiuni ordinare), congres cu privire la care Consiliul Național al Corpului adoptă decizia, urmând a dispune Biroului executiv central convocarea pentru participare.
Astfel, prin pasivitatea sa, acest Consiliu, din care face parte și reclamantul, a dus implicit la prelungirea de facto a unui mandat legal limitat, putând, dacă am admite interpretarea reclamantului, să prelungească la infinit mandatul, fără nici un fel de control, cât timp convocarea validă a congresului se dispune de Consiliul Național al Corpului și se face de Biroul executiv.
S-ar putea ajunge, prin ipoteză, să se eludeze spre pildă prevederea din art. 42 alin. 2 din HG nr. 1305/2002, care limitează la maxim două numărul mandatelor de președinte al Corpului, nu prin acumularea a mai mult de două mandate, ci prin mărirea, prin proprie voință, a duratei mandatului, ajungându-se astfel, implicit, nu doar la eludarea legii, dar și la nesocotirea voinței electorilor, de care trebuie ținut seama o dată la 4 ani, când se redeschide competiția pentru funcție.
7. Orice neajunsuri în activitatea conducerii Corpului Național al Polițiștilor, organizarea defectuoasă și lipsa de prevedere pentru preîntâmpinarea unei astfel de situații nu pot fi imputate pârâtului.
Împrejurarea că, înainte de expirarea duratei mandatului, a fost adoptată Hotărârea nr. 85/21.04.2008 a Consiliului Național, nu dovedește diligența conducerii Corpului, din care făcea parte și reclamantul, cât timp data fixată pentru ținerea congresului a fost data de 19 septembrie 2008.
Nimic nu împiedica prin urmare conducerea CNP să dispună convocarea ului cu mult înainte de expirarea duratei mandatului, având în vedere că oricum data acestuia urma a fi fixată la cel puțin trei luni de la convocare, în respectarea prevederilor art. 32 alin. 2 din HG nr. 1305/2002, spre pildă se putea stabili imediat după (2-4 aprilie 2008), dar înainte de alegerile locale din vara anului 2008.
8. Un alt motiv de nelegalitate invocat de reclamant ar fi acela că exemplarul 2 al ordinului, comunicat Corpului Național al Polițiștilor, nu este semnat de ministru și ștampilat corespunzător, fără a indica temeiul de nelegalitate.
Reclamantul susține doar că aceasta "contravine uzanțelor interne și internaționale la care România este parte semnatară", fără a preciza despre ce uzanțe este vorba și cum poate deveni (sau a devenit) România semnatară a unor uzanțe (interne și internaționale).
Nu există nici un text de lege care să prevadă o atare condiție de validitate a unui ordin.
9. Susținerea privind pretinsa imposibilitate de punere în executare a ordinului, ca motiv de nelegalitate, va fi înlăturată din raționamentul juridic al cauzei, fiind lipsită de orice temei.
Aspectele ce țin de punerea în executare a ordinului, fiind subsecvente emiterii acestuia, nu pot afecta validitatea actului, care se raportează la cerințele de legalitate la momentul emiterii lui.
10. Motivele de nelegalitate privind numirea sa implicită pe o funcție inferioară fără acordul său, privind pretinsa încălcare a anumitor drepturi salariale, a cărei reparație se poate face doar prin anularea ordinului nu vor fi examinate și avute în vedere la soluționarea cauzei, fiind invocate pentru prima oară prin concluziile scrise depuse la dosar cu prilejul dezbaterii pe fond a pricinii.
Reținând considerentele expuse mai sus, Curtea apreciază ordinul contestat ca temeinic și legal, astfel că va respinge prezenta acțiune ca vădit nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul,. în mun. B, Șoseaua nr. 85-93, -. A,. 8,. 42, sector 2, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE și - INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, cu sediul în mun. B, nr. 1A, sector 1.
Definitivă. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 14 ianuarie 2009.
JUDECĂTOR GREFIER
Președinte:Aceea Dispus Detașării Sale Urmau AibăJudecători:Aceea Dispus Detașării Sale Urmau Aibă
