Anulare act administrativ . Sentința 117/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA NR. 117
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2008
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Elena Canțăr Președințe SECȚIE
GREFIER - - -
XXX
S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE B, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal s-a prezentat reclamantul, lipsind pârâtul MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei de către grefier după care,
Reclamantul depune un set de înscrisuri.
Curtea a constatat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul părții prezente.
Reclamantul solicită admiterea acțiunii și anularea Ordinului de destituire. Precizează că măsura de destituire s-a aplicat în perioada în care se afla în incapacitate temporară de muncă. Menționează că a făcut demersurile necesare pentru a ieși din starea de incompatibilitate, formulând cerere de suspendare din funcția de expert, atât în 2006, cât și în 2007. Arată că Biroul Local de Expertize, deși avea obligația să-i comunice că nu este posibilă suspendarea, ci radierea, i-a comunicat acest lucru numai la solicitarea sa. Menționează că atunci când a primit adresa a depus cerere de radiere.
CURTEA:
Asupra acțiunii de față;
Prin acțiunea formulată la 01.04.2008, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale B anularea Ordinului nr.42/21.03.2008, emis de pârât și reintegrarea sa în funcția deținută anterior, cu plata drepturilor bănești cuvenite până la efectiva reintegrare.
În motivare a arătat că măsura de destituire a fost aplicată în perioada în care se afla în incapacitate temporară de muncă (dovedită cu certificat medical), deci ordinul este lovit de nulitate absolută.
A mai precizat că a luat măsuri pentru încetarea stării de incompatibilitate, încă din luna august 2006, depunând în acest sens cererea de suspendare din activitatea de expert la Biroul local de expertize, înregistrată sub nr.2008/21.08.2006.
Reclamantul a susținut că a formulat o nouă cerere la Biroul de expertize înregistrată sub nr.3480/27.10.2007 și că a aflat că nu e posibilă suspendarea din funcția de expert decât cu ocazia citării la comisia de disciplină.
A mai motivat că obligația de a-i comunica faptul că nu e posibilă suspendarea sa din funcție, ci numai radierea aparținea biroului local de expertize.
La dosar a depus: copie de pe Ordinul nr.42/21.03.2008, emis de pârât, certificat de concediu medical, adresele nr.3480/26.10.2007, nr.303/21.01.2008, alte acte.
Examinând acțiunea, probele administrate în cauză, precum și legislația aplicabilă, Curtea constată că acțiunea este nefondată.
Prin Ordinul nr.42/21.03.2008, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a dispus, începând cu 01.04.2008, destituirea din funcția publică de conducere de director executiv adjunct, coordonator al domeniului dezvoltare rurală, la Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală
Motivarea care se regăsește în considerentele ordinului constă în aceea că reclamantul a exercitat activitate de expert judiciar agricol, calitate incompatibilă cu cea de funcționar public, cererea de radiere a acestuia din Biroul central de expertize tehnice judiciare fiind formulată la 01.02.2008.
În drept, autoritatea pârâtă a considerat că sunt aplicabile prevederile art.77 alin.2 lit.j și art.101 alin.1 lit.b din Legea 188.
Reclamantul, în cuprinsul acțiunii, a apreciat că există două cauze apte să conducă la anularea ordinului, respectiv încălcarea prevederilor art.117 din Statutul funcționarului public și ale Codului Muncii, motivat de faptul că s-a procedat la încetarea raporturilor de serviciu în perioada incapacității de muncă, iar pe fond s-a invocat lipsa de vinovăție pentru neîncetarea stării de incompatibilitate.
Referitor la prima apărare, respectiv aceea a încetării raporturilor de muncă în perioada incapacității de muncă, dovedită cu concediu medical, Curtea arată că:
Legalitatea și temeinicia unui act administrativ se apreciază în raport de data emiterii acestuia.
Ordinul nr.42 a fost emis la 21.03.2008, urmând să producă efecte începând cu 1 aprilie 2008.
Certificatul de concediu medical (fila 5 ) a fost eliberat la 25 martie 2008, perioada acordării fiind aceea de 24 martie 2008 - 31 martie 2008.
Rezultă cu certitudine că la data emiterii Ordinului 42/21.03.2008 reclamantul nu se afla în stare de incapacitate de muncă, această stare intervenind eventual ulterior, concediul medical fiind acordat la 25.03.2008, cu începere de la 24 martie 2008.
Legea 188/1999, privind statutul funcționarului public prevede în art.117 că dispozițiile acesteia se completează cu prevederile legislației muncii, în măsura în care nu contravin legislației specifice funcției publice.
Analizând prevederile din Codul Muncii, respectiv dispozițiile art.60 alin.1 lit.a, Curtea constată că nu poate fi dispusă concedierea pe durata incapacității temporare de muncă.
Aceleași dispoziții proteguitoare se regăsesc și în cuprinsul art.36 din Legea 188/1999
În speța de față, așa cum a rezultat din analiza actelor aflate la dosar, rezultă că la data când s-a dispus încetarea raporturilor de funcție ale reclamantului acesta se afla în activitate, concediul medical fiind acordat ulterior și luat în evidență tot ulterior, pe 25 martie 2007 (fila 5).
Astfel fiind, nu se îndeplinește condiția privind interdicția încetării raporturilor de funcție pe perioada incapacității de muncă, această stare intervenind ulterior adoptării Ordinului nr.42/21.03.2008.
Ca urmare, sub acest aspect, Ordinul care formează obiectul anulării este emis cu respectarea prevederilor legale, la data emiterii reclamantul fiind în activitate, și nu în concediu medical.
În ce privește starea de incompatibilitate care a condus la încetarea raporturilor de funcție, Curtea reține că într-adevăr reclamantul s-a aflat în stare de incompatibilitate.
Astfel, acesta a formulat cererile cu nr.2008/21.08.2006 și 3480/26.10.2007 pentru suspendarea din activitatea de expert, însă conform legislației aplicabile în materie, respectiv OG 2/2000, aprobată prin legea 256/2002, măsura suspendării se constituie într-o sancțiune disciplinară, motiv pentru care biroul de expertize nu a dat curs cererilor reclamantului.
În perioada în care s-a aflat în stare de incompatibilitate, reclamantul a fost desemnat ca expert în mai multe cauze, iar referirea din cererile depuse în cadrul acelor dosare privind suspendarea este lipsită de efecte juridice.
Curtea precizează că reclamantul nu poate invoca în sprijinul său necunoașterea legii privind desfășurarea activității de expert, el trebuia să cunoască faptul că statutul experților nu permite suspendarea pentru cauze de incompatibilitate, ci numai radierea.
Cum a formulat cererile inițiale greșit, acestea rămân în riscul său și în consecință soluția adoptată de pârât este întemeiată.
Astfel fiind, urmează ca acțiunea reclamantului să fie respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul, domiciliat în Tg J, strada - -, Bl.3,.1,.1, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Mai 2008
Președinte, |
Grefier, |
Red.jud.
Președinte:Elena Canțăr PreședințeJudecători:Elena Canțăr Președințe
