Anulare act administrativ . Sentința 1172/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1172
Ședința publică de la 18 martie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Petrovici Cristina
Grefier - -
Pe rol pronunțarea asupra acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică de 18 februarie 2009, susținerile fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea cauzei la 25 februarie 2009, 4 martie 2009, 11 martie 2009 și apoi la 18 martie 2009, când a pronunțat următoarea hotărâre:
CURTEA,
Asupra actiunii in contencios administrativ de;
La data de 31.07.2008 sub nr. 4614/2 s-a inregistrat cererea reclamantei prin care a chemat in judecata pe parata DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE A JUDETULUI I pentru ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna anularea in tot a deciziei nr. 47/28.02.2007 emisa de parata privind solutionarea contestatiei inregistrata sub nr. -/11.12.2007 si implicit anularea in parte a deciziei de impunere nr. 248/12.11.2007 a ANAF privind obligatiile siscale suplimentare de plata stabilite de inspectia fiscala, in sensul obligarii ANAF sa admita la deductibilitate pentru reclamanta suma in cuantum de - lei reprezentand TVA aferent facturilor nr. -/8.10.2004, -/12.01.2005, -/31.03.2005 si -/30.06.2005.
In fapt, reclamanta a aratat ca la 24.07.2005 a solicitat paratei rambursarea unui sold cu suma negativa de TVA, cu control anticipat.
Reclamanta considera decizia contestata ca netemeinica si nelegala.
A aratat ca din 2004 externalizat activitatea de intretinere si reparare a materialului rulant, prin HG nr. 47/2004 fiind aprobat contractul de mentenanta material rulant si feroviar pentru circulatia in tunel, incheiat intre reclamanta si - TRANSPORT SA.
Si actele aditionale la contract au fost aprobate prin HG nr. 1501/2007.
Societatea cocontractanta avea obligatia sa presteze anumite servicii, iar reclamanta s-a obligat sa plateasca prestatorului pretul pentru serviciile standard, respectiv "pretul mantenantei", adica suma de - euro.
Acest pret avea o componenta fixa si una variabila, acestea fiind detaliate in anexa 9 la contract, aferent fiecarui an de servicii.
Plata facturii, se facea potrivit contractului si in baza unui raport lunar al - TRANSPORT SA cu privire la serviciile standard prestate pentru intretinerea vagoanelor, precum si a listei de lucrari si valoarea acestora, daca este cazul, pentru serviciile standard executate pentru intretinerea depourilor si a uzinei.
Prin actul adintional nr. 7/2005 aprobat prin HG nr. 1501/2007 s-a stipulat efectuarea unor inspectii comune cu scop exclusiv pentru inspectare si constatare fizica a nivelului de executare a serviciilor standard, dar atributiile comisiei au fsot doar de constatatare fizica a executarii lucrarilor si nu de certificare, sau valorivicare a calitatii acestora.
Conform art. 8.2 din contract partile nu au inteles sa detalieze in factura fiscala, cantitatea si valoarea serviciilor prestate, indifierent de natura acestora, respectiv cuantificabile sau necuantificabile fizic.
de cele aratate, reclamanta a invocat ca nu poate fi retinuta cupla partilor pentru neindeplinirea obligatiilor contractuale si faptul ca procesele verbale nu au fost certificate de comisiile tehnice care aveau atributii de certificare, verificare a calitatii lucrarilor.
Reclamanta considera ca in temeiul Ordinului MFP nr. 1792/2002 prin acordarea "bunului de plata" au fsot certificate serviile ca fiind prestate corespunzator.
Nu reiese de nicaieri obligatiia partilor de a prezenta in afara facturii fiscale si alte documente justificative pentru a putea beneficia de deducerea de TVA.
A aratat ca facturile fiscale care au facut obiectul controlului, indicate in precedent au fost intocmite cu respectarea dispozitiilor art. 146 al. 1 si 155 al. 5 Cod fiscal.
Reclamanta a sustinut ca si in cazul in care retinerile organelor fiscale ar fi corecte, in baza principiului de drept "legea speciala deroga de la legea generala" contractul si actele aditionale fiind aprobate prin HG, reprezinta exceptii de la prevederile legale aplicabile in materia fiscalitatii.
In drept, au fsot invocate prevederile legii nr. 554/2004, legea nr. 571/2003, OG nr. 92/2003, nr. 1792/2002.
In dovedirea cererii sale reclamanta a depus copii de pe deciziile atacate, contestatia adresata paratei, facturi fiscale si procese verbale, contractul de mentenanta cu anexe si acte aditionale, adrese.
La 22.10.2008 parata a depus documentatia care a stat la baza emiterii deciziei contestate.
La 19.11.2008 reclamanta a depus note de sedinta prin care a invocat exceptia de inadmisibilitate a deciziei nr. 47/2007 a paratei si inadmisibilitatea in parte a deciziei de impunere atacate.
La acelasi termen parata a depus intampinare prin care a solicitat respingerea ca nefondata a actiunii reclamantei.
La 8.01.2009 reclamanta a invocat exceptia nelegalitatii deciziilor contestate prin actiune.
Parata a depus concluzii scrise la 18.02.2009.
Cu privire la exceptiile invocate de reclamanta instanta considera ca acestea sunt aparari de fond, deoarece de obiectul actiunii anularea in tot a deciziei nr. 47/28.02.2007 si in parte a deciziei de impunere nr. 248/12.11.2007, in mod evident ca nu se poate vorbi nici de inadmisibilitatea acestor decizii, ci doar de nelegalitatea sau netemeinicia lor ca acte administrativ fiscale, apecte ce tin de fondul cauzei prin care se cerere anularea respectivelor acte, actele neputand fi anulate decat daca se constata nelegalitatea sau netemeinicia lor.
De asemenea reclamanta este in eroare si cu privire la dispozitiile legale referitoare la exceptia de nelegalitate.
Astfel potrivit art. 4 din legea nr. 554/2004 aceasta exceptie vizeaza alte acte administrative unilaterale care au legatura cu solutionarea cauzei pe fond si nu chiar actele a caror anulare se solicita, in privinta acestora nefiind vorba despre exceptia de nelegalitate, ci nelegalitatea poate constitui un motiv de anulare a actului contestat.
Prin urmare va respinge exceptia de nelegalitate a deciziilor contestate, deorece aceasta nu este o veritabila exceptie si nu priveste acte administrative distincte de cele atacate prin actiunea reclamantei.
Analizand actele si lucrarile dosarului curtea retine ca actiunea reclamantei este neintemeiata pentru urmatoarele considerente.
Prin decizia nr. 47/28.02.2008 parata a respins contestatia reclamantei impotriva deciziei de impunere nr. 248/12.11.2007 pentru TVA in suma de - lei.
In motivarea deciziei paratei s-a retinut ca deductibilitatea taxei pe valoare adaugata este conditionata de prestarea efectiva a serviciilor achizitionate, conform art. 145 al. 3 din Codul Fiscal.
Dispozitiile sus indicate, in vigoare la momentul emiterii facturilor pentru care se solicita admiterea la deductibilitate a sumei de - lei, dispuneau "acă bunurile și serviciile achiziționate sunt destinate utilizării în folosul operațiunilor sale taxabile, orice persoană impozabilă înregistrată ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată are dreptul să deducă:
a) taxa pe valoarea adăugată datorată sau achitată, aferentă bunurilor care i-au fost livrate sau urmează să îi fie livrate, și pentru prestările de servicii care i-au fost prestate ori urmează să îi fie prestate de o altă persoană impozabilă".
Din acest text de lege reiese fara dubiu ca una dintre conditiile legale pentru a se admite deducerea TVA-ului este aceea potrivit careia serviciile sa fi fost prestate, sau sa urmeze a fi prestate ulterior emiterii facturii.
Astfel indiferent de prevederile contractuale dintre reclamanta si prestatorul serviciilor - TRANSPORT SA, deducerea TVA-ului se face pentru serviciile prestate, sau care urmau a fi prestate.
Asa fiind constatarea faptului ca serviciile nu au fost prestate nici anterior si nici ulterior emiterii facturilor nr. -/8.10.2004, -/12.01.2005, -/31.03.2005 si -/30.06.2005, indreptateau organele fiscale sa refuze, potrivit art. 145 al. 3 din Codul fiscal in vigoare la data emiterii facturilor si data naterii dreptului de deducere, sa refuze deducerea TVA-ului din facturi care priveau serviciile neprestate.
Chiar si in textul invocat de reclamanta in actiune, art. 146 Cod fiscal text in vigoare abia din 1.01.2007, ulterior emiterii facturilor si nasterii dreptului de deducere, se prevede ca "entru p. exercitarea dreptului de deducere a taxei, persoana impozabilă trebuie să îndeplinească următoarele condiții:
a) pentru taxa datorată sau achitată, aferentă bunurilor care i-au fost ori urmează să îi fie livrate sauserviciilor care i-au fost ori urmează să îi fie prestate în beneficiul său, să dețină o factură care să cuprindă informațiile prevăzute laart. 155alin. (5)".
Asa fiind conditia ca serviciile sa fi fost prestate sau urmau sa fie prestate ulterior emiterii facturii, este mentinuta si in prezent, pentru a se putea exercita dreptul de deducere.
de aceste dispozitii legale sunt fara relevanta prevederile contractuale invocate de reclamanta din contractul incheiat cu - TRANSPORT SA si ale actelor aditionale, care fac referire la faptul ca "procesele verbale incheiate au caracter de informare si constatare cu privire la tipul si nivelul serviciilor standard cuantificabile fizic.", "iar continutul lor nu va afecta obligatia de a efectua plata facturii si nici nu vor putea fi considerate obiectie sau refuz de acceptare la plata".
Prevederile contractuale, indiferent ca au fost aprobate sau nu prin hotarari de guvern, nu sunt obligatorii decat pentru partile din contract, iar faptul ca procesele verbale sus indicate nu dau dreptul de a refuza plata facturii sau nu pot constitui refuz de acceptare la plata, priveste doar obligatia de plata a facturilor si nu au nici o legatura cu deducerea TVA-ului aferent facturilor.
Deducerea TVA-ului este o operatiune fiscala careia ii sunt aplicabile dispozitiile codului fiscal si ale actelor normative ce reglementeaza operatiuile de deducere.
Astfel si pct. 48 din HG nr. 44/2004 in vigoare la momentul de referinta, cel la care se putea efectua operatiunea de deducere, prevede ca "Pentru a deduce cheltuielile cu serviciile de management, consultanță, asistență sau alte prestări de servicii trebuie să se îndeplinească cumulativ următoarele condiții:
- serviciile trebuie să fie efectiv prestate.".
Prevederile contractuale referitoare la plata facturilor sunt aplicabile numai in raporturile contractuale.
In mod evident nu se pot retine sustinerile reclamentei din notele de sedinta prin care a invocat inadmisibilitatea actelor contestate referitoare la aplicabilitatea principiului de drept "specialia generalibus derogant" pe motiv ca ar fi fost aproate prin hotarari de guvern, contractul si actele aditionale si astfel in situatia respectiva se deroga de la prevederile legale aplicabile in materia fiscalitatii.
Se retine ca in primul rand prin hotarari de guvern nu se poate deroga de la prevederi cuprinse intr-o lege de principiul ierarhiei actelor normativ, prevazut de art. 4 din legea nr. 24/2000.
Astfel ca prin contractul, chiar aprobat prin HG nu se poate deroga de la prevederile din Codul fiscal invocate in precedent.
Pe de alta parte, pentru ca legea speciala sa deroge de la cea generala trebuie ca cele doua acte normative de putere egala sa vizeze acelasi domeniu de reglementare, ori nici HG 47/2004 si nici HG nr. 1501/2007 nu contin prevederi referitoare la exercitarea dreptului de deducere, ci numai prevederi referitoare la raporturile contractuale dintre reclamanta si - TRANSPORT SA.
Instanta analizeaza in cererea de anulare a unor acte administrative legalitatea si temeinicia acelor acte in raport de dispozitiile legale indicente in cauza.
Cat priveste sustinerea reclamantei ca deciziile contestate exced cadrului contractual astfel cum partile contractante l-au stabilit, o astfel de sustinere nu poate fi retinuta deoarece obiectul cauzei nu este interpretarea contractului intre reclamanta si cocontractantul acesteia, nu este vorba despre interpretarea clauzelor contractului.
Reclamanta nu a dovedit ca serviciile la care s-au referit facturile -/8.10.2004, -/12.01.2005, -/31.03.2005 si -/30.06.2005 si pentru care nu a fost admisa deducerea, au fost efectiv prestate si prin urmare aceasta nu indeplineste conditiile prevazute de Codul fiscal mai sus invocate pentru a beneficia de deducerea sumei de - lei.
De asemenea prevederile art. 973 cod civil potivit caruia "conventiile nu au efect decat intre partile contractante", demonstreaza odata in plus ca sustinerile reclamantei nu pot fi retinute, deoarece prevederile contractului nici nu pot modifica si nici nu au prioritate de actele normative din domeniul fiscal referitoare la deducerea TVA-ului.
De altfel reclamanta nici nu a fost consecventa in sutinerile sale, sustinand la un moment dat ca prevederile din contracte nu pot fi retinute de organele fiscale deoarece se aplica adagiul "res alios acte neque nocere, neque pordesse potest" si art. 973 cod civil (penultimul paragraf din pag. 5 actiunii).
Nici prevederile nr. 1792/2002 nu sunt aplicabile in speta deoarece reclamanta nu este o institutie publica, precum cele la care se refera ordinul respectiv.
de cele retinute mai sus instanta constata legale si temeinice actele contestate si neintemeiata contestatia reclamantei, si in baza celor aratate si a textelor de lege invocate, a art 218 cod procedura fiscala, art. 1, 10 si 18 din legea nr. 554/2004 va respinge ca neintemeiata contestatia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Respinge exceptia de nelegalitate a actelor contestate de reclamanta.
Respinge actiunea reclamantei cu sediul in B,-, sector 1 in contradictoriu cu paratii AGENTIA NATIONALA DE ADMINISTRARE FISCALA - DIRECTIA GENERALA DE SOLUTIONARE A CONTESTATIILOR cu sediul in B,-, sector 5, ca neintemeiata.
Cu drept de recurs in 15 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica, astazi, 18.03.2009.
PRESEDINTE,
- - GREFIER,
- -
RED. CP (4 EX).
Președinte:Petrovici CristinaJudecători:Petrovici Cristina
