Anulare act administrativ . Sentința 1192/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII- contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTNȚA CIVILĂ NR.1192
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 20.03.2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Bîcu Vasile
GREFIER - -
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanții, -, -, -, -, G, în contradictoriu cu pârâții GUVERNUL ROMÂNIEI PRIN PRIMUL MINISTRU, SENATUL ROMÂNIEI PRIN PREȘEDINTELE SENATULUI, CAMERA DEPUTAȚILOR PRIN PREȘEDINTELE CAMEREI DEPUTAȚILOR și MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamanții prin avocat cu împuternicire avocațială la dosar și pârâții SENATUL ROMÂNIEI prin consilier juridic cu delegație la dosar și pârâta CAMERA DEPUTAȚILOR prin consilier juridic cu delegație la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI a depus la dosar la data de 06.03.2009 întâmpinare și că pârâtul SENATUL ROMÂNIEI a depus la data de 17.03.2009 întâmpinare.
Se comunică apărătorului reclamanților copia întâmpinărilor.
Reprezentantul Camerei Deputaților depune la dosar întâmpinare, copie a acesteia fiind comunicată părților prezente.
Apărătorul reclamanților depune la dosar din partea a 14 reclamanți cereri de renunțare la judecată. Pentru ceilalți 10 reclamanți solicită respingerea acțiunii ca rămasă fără obiect.
Reprezentantul Senatului României solicită respingerea acțiunii ca rămasă fără obiect.
Reprezentantul Camerei Deputaților solicită respingerea acțiunii ca inadmisibilă cu motivarea că ordonanța președințială nu este admisibilă în materia contenciosului administrativ.
Apărătorul reclamanților solicită respingerea excepției inadmisibilității pentru motivele arătate în concluziile scrise.
Reprezentantul Senatului României solicită respingerea excepției
inadmisibilității.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la 14.01.2009, reclamanții, -, -, -, -, G, au chemat în judecată pe pârâții GUVERNUL ROMÂNIEI PRIN PRIMUL MINISTRU, SENATUL ROMÂNIEI PRIN PREȘEDINTELE SENATULUI, CAMERA DEPUTAȚILOR PRIN PREȘEDINTELE CAMEREI DEPUTAȚILOR și MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE solicitând suspendarea aplicării OUG nr. 230/2008 și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că prin Ordonanța de Urgență nr. 230 din - pentru modificarea unor acte normative în domeniul pensiilor din sistemul public, pensiilor de stat și al celor de serviciu, publicata în Of. nr. 4/05.-, s-a dispus, în art. VII, ca:
,(1) Persoanele care, Ia data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, cumulează pensia cu venituri obținute din exercitarea unor funcții remunerate în cadrul autorităților și instituțiilor publice centrale și locale, indiferent de modul de finanțare și subordonare, precum și în cadrul regiilor autonome, societăților naționale, companiilor naționale și societăților Ia care capitalul social este deținut integral sau majoritar de stat sau de o unitate administrativ-teritorială au obligația de a opta între suspendarea plății pensiei și încetarea raporturilor de muncă sau de serviciu, în termen de 15 zile de Ia intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență.
(2) În termen de 30 de zile de Ia data suspendării plății pensiei, în condițiile a/in. (1), persoanele care cumulează pensia cu venituri obținute din exercitarea unor funcții remunerate în cadrul autorităților și instituțiilor publice centrale și locale, indiferent de modul de finanțare și subordonare, precum și în cadrul regiilor autonome, societăților naționale, companiilor naționale și societăților la care capitalul social este deținut integral sau major/ de stat sau de o unitate administrativ-teritorială, sunt obligate să restituie ajutoarele, plățile compensatorii sau alte drepturi primite la data pensionării"
Acțiunea reclamanților îndeplinește condițiile prevăzute de art. 581 proc. civ.
Astfel:
1. EXIST Ǎ URGENȚ Ǎ
Legea nu a dat și nu dă o definiție urgenței, în schimb prevede 2 situații în care instanța poate aprecia existența ei și anume păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere și prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara.
În speță, potrivit art. VII alin.(1) din OUG. nr. 230/2008, reclamanții sunt obligați ca, în termen de 15 zile de Ia intrarea în vigoare a ordonanței de urgență, să opteze între suspendarea plății pensiei și încetarea raporturilor de muncă sau de serviciu.
În aceste condiții, drepturile ce s-ar păgubi prin întârziere sunt:
1. dreptul la muncă;
2, dreptul la pensie;
3 dreptul la salariu și alte venituri;
4 dreptul la condiții rezonabile de viață.
Prin conținutul lor, acestea sunt drepturi complexe fundamentale, prevăzute de Constituția României, Declarația Universală a Drepturilor Omului, normele juridice comunitare.
În acest sens, în jurisprudența O, noțiunea de "bun" înglobează orice interes al unei persoane de drept privat care are o valoare economică apreciind astfel că salariul și pensia pot fi asimilate unui drept de proprietate.
"Interdicția de a cumula pensia cu salariul echivalează practic cu o expropriere", apreciază Avocatul Poporului, arătând că acest lucru contravine articolului 44 din Constituție care stabilește că,nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire".
În acest context, Guvernul României avea obligația de a ne notifica cu privire Ia pretențiile stipulate în ordonanță.
În aceeași ordine de idei, reclamanții apreciază că prin nerespectarea unor drepturi deja câștigate și ignorarea principiului de drept privind neretroactivitatea legii, se aduce o atingere siguranței circuitului civil.
Ordonanța nr. 230/2008 nu poate desființa un drept câștigat de vreme ce dreptul la pensie este garantat de Legea fundamentală.
Teoria drepturilor câștigate este o creație a doctrinei, îmbrățișată de jurisprudență, atât în sistemul de drept romanesc, cât și în alte sisteme de drept.
2. EXIST Ǎ VREMELNICIE
Reclamanții tinde, prin prezenta cerere, la obținerea unei soluții cu caracter provizoriu, astfel cum imperativ argumentul de text o impune, până Ia soluționarea fondului cauzei, care vizează anularea actului normativ invocat.
3. NU SE Ǎ FONDUL DREPTULUI
O soluție imparțială nu se poate pronunța decât în urma unei analize atente, pe fondul dreptului, indiferent de temeiul juridic invocat.
Această analiză va trebui să aibă în vedere toate aspectele de nelegalitate ale. nr230/2009, precum și consecințele acestora în cazul neanulării actului normativ.
Or, caracterul de celeritate pe care îl imprimă soluționarea prin ordonanță președințială, precum imposibilitatea de a solicita întreaga paIetă de probatorii pe care procedura o prevede, nu permite judecătorului crearea unul cadru adecvat în acest sens.
Prin urmare, dacă prejudecarea fondului este exclus, parcurgerea raționamentului expus permite magistratului,pipăirea lui" expresie pe care doctrina și jurisprudența au consacrat-o, în dorința unei imagini cât mai plastice și mai concrete a ceea ce magistratul are de făcut în aceste situații speciale, reglementate de art. 581 proc. civ.
La 06.03.2009, pârâtul a depus întâmpinare invocând:
1. Excepția lipsei de interes a reclamanților.
Pentru a fi parte într-un proces este necesar să fie întrunite nu numai condițiile privind capacitatea și calitatea procesuală, ci și aceea a existenței unui interes legitim, născut și actual, personal și direct.
,Interesul" este calificat unanim în doctrină și In jurisprudență ca fiind o condiție de exercițiu a acțiunii civile și de promovare a oricărei forme procedurale ce intră în conținutul acesteia, nefiind suficientă afirmarea existenței unui drept actual, ci și justificarea folosului practic urmărit prin punerea în mișcare a procedurii judiciare.
În cauza dedusă judecății, exercițiul dreptului la acțiune și recunoașterea interesului legitim nu pot interveni decât în condițiile prevăzute de art. 21 și art. 52 din Constituția României, republicată, și de legea aplicabilă căii procedurale alese, respectiv de Legea nr.554/2004.
Potrivit art. 21 din Constituție,orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime".
Prin urmare, dispozițiile Legii nr.554/2004 a contenciosului administrativ își găsesc suportul în prevederile legii fundamentale, iar din analiza acestora reiese că instanțele de contencios administrativ au obligația de a analiza și de a se pronunța și prin prisma existentei interesului legitim, nu doar a dreptului subiectiv.
Se observă că, prin Decizia nr.82 din 15 ianuarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României nr.33 din 16 ianuarie 2009, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate ridicată de Avocatul Poporului și a constatat că Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.230/2008 pentru modificarea unor acte normative în domeniul pensiilor din sistemul public, pensiilor de stat și al celor de serviciu este contrară art. 115 alin.6 din Constituție.
Prin urmare, având în vedere dispozițiile art.147 alin.1 teza finală din Constituția României, republicată, precum și pe cele ale art. 31 - 32 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 230/2008 este suspendată de drept, astfel încât părțile reclamante nu justifică folosul practic urmărit prin punerea în mișcare a procedurii judiciare.
2. Excepția inadmisibilității acțiunii
Prezenta cerere de chemare în judecată este adresată instanței de contencios administrativ.
Într-adevăr, art.14 și art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004 conferă reclamantului posibilitatea de a solicita suspendarea unui act odată cu solicitarea de anulare a acestuia sau printr-o acțiune distinctă, însă numai în cazul în care se contestă un act administrativ, nu o ordonanță a Guvernului. Astfel art. 14 din lege prevede că,persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond" iar art. 15 prevede că,suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat".
Ori, ordonanțele Guvernului nu sunt acte administrative, ci sunt acte normative cu caracter de lege care, urmare a dispozițiilor derogatorii ale art.9 din Legea nr.554/2004, pot fi atacate direct cu o excepție de neconstituționalitate. Izvorul constituțional al acestei dispoziții legale îl constituie art.126 alin.(6) teza a II-a din Constituția României, potrivit căruia,instanțele de contencios administrativ sunt competente să soluționeze cererile persoanelor vătămate prin ordonanțe sau, după caz, prin dispoziții din ordonanțe declarate neconstituționale."
Unica autoritate de jurisdicție constituțională în România este Curtea Constituțională, iar Constituția și Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, nu îi conferă nici măcar acesteia competența de a suspenda dispozițiile ordonanțelor. Cu atât mai mult, instanțele de contencios administrativ nu pot avea competenta de a suspenda aplicarea unei ordonanțe a Guvernului.
Drept urmare, indiferent de temeiul legal al cererii de suspendare al unei ordonanțe a Guvernului (art.14 din Legea nr.554/2004 sau art.581 și urm. Cod proc. civ.), pentru aspectele anterior invocate, pârâtul consideră c acțiunea trebuie respinsă ca inadmisibilă.
De asemenea, pârâtul Senatul României a depus întâmpinare la 12.03.2009, arătând că nu are calitate procesuală pasivă deoarece actul a cărui anulare o solicită reclamanții nu a fost emis de,
Pârâta Camera Deputaților a depus întâmpinare la 20.03.2009, invocând excepția inadmisibilității acțiunii deoarece art. 581 proc. civ. nu este aplicabil în materia contenciosului administrativ, ci art. 14 și 15 din Legea nr. 554 /2004.
În privința excepției inadmisibilității acțiunii reclamanților, Curtea reține că art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 permit suspendarea executării unui act administrativ unilateral, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente.
Aceste texte de lege au caracterul unor norme speciale aplicabile in materia contenciosului administrativ, care derogă de la norma generală consacrată în art. 581 proc. civ. Ori, potrivit regulii de interpretare logică,norma specială derogă de la cea generală", ea se va aplica cu prioritate în cazurile avute în vedere în cuprinsul ei.
De aceea, Curtea consideră că art. 581 proc. civ. nu este aplicabil în speță, motiv pentru care, în baza art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, va admite excepția inadmisibilității acțiunii și va respinge acțiunea ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOT Ǎ ǍȘTE:
Admite excepția inadmisibilității.
Respinge, ca inadmisibilă, cererea formulată de reclamanții, -, -, -, -, G, cu domiciliul ales la Cabinetul individual de avocatură, ", cu sediul în B,-,. 15,. B,. 66, sector 6 în contradictoriu cu pârâții GUVERNUL ROMÂNIEI PRIN PRIMUL MINISTRU cu sediul în B, nr. 1, sector 1, SENATUL ROMÂNIEI PRIN PREȘEDINTELE SENATULUI cu sediul în B, Palatul Parlamentului,--4, sector 5, CAMERA DEPUTAȚILOR PRIN PREȘEDINTELE CAMEREI DEPUTAȚILOR cu sediul în B, Palatul Parlamentului,--4, sector 5 și MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE cu sediul în B,--5, sector 5.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.03.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red. jud. /4 ex./30.03.2009
Președinte:Bîcu VasileJudecători:Bîcu Vasile
