Anulare act administrativ . Sentința 12/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA Nr. 12/CA/2010
Ședința publică de la 19 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marieta Florea
Grefier - -
Pe rol se află pronunțarea asupra acțiunii în contencios administrativ privind pe reclamanta S prin PAROHIEI în contradictoriu cu pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI prin SECRETARIATUL GENERAL, având ca obiect anulare act administrativ.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânarea pronunțării din data de 12.01.2010 care face parte integrantă din prezenta sentință.
- CURTEA DE APEL -
Asupra cauzei de față:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de APEL ALBA IULIA sub dosar nr-, reclamanta Sas olicitat ca în contradictoriu cu pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI să se dispună anularea Hotărârii Consiliului de Miniștri nr.399/14.04.1950, în sensul anulării dispoziției de dizolvare a fundației (pot.43);
-reînscrierea în Registrul asociațiilor și fundațiilor aflat la grefa Judecătoriei Sibiua Fundației, a cărei denumire apare în documente în mai multe variante, (, de, etc.), înființată în 1924.
În motivarea acțiunii, reclamanta susține că prin actul atacat au fost desființate toate asociațiile și fundațiile care funcționau la acea dată pe teritoriul României, în baza Legii nr.11/1944.
Hotărârea este nelegală, întrucât nu s-au respectat condițiile legii, iar în 1950 legea era și căzută în desuetudine, întrucât situația excepțională - stare de război - în care a fost edictată a încetat.
Prin Hotărârea nr.399/14.04.1950 a Consiliului de Miniștri, Fundația este dizolvată, fără însă a se respecta dispozițiile Legii nr.21/1924, care prevedeau la art.26 ca "În cazuri urgente când s-ar constata că o persoană juridică își desfășoară activitatea împotriva bunelor moravuri, ordinii publice și siguranței statului, consiliul de miniștrii, cu avizul comisiei superioare a persoanelor juridice, poate interzice funcționarea persoanei juridice până la intrarea ei în legalitate sau chiar poate hotărî dizolvarea ei. În acest din urmă caz, lichidarea persoanei juridice nu se poate face decât de puterea judecătorească în condițiile art.29, 54 și urm. 82 și urm. În afară de cazurile urgente, dizolvarea nu se poate face decât prin justiție". Nu a existat în speță vreun caz urgent, nu se punea problema desfășurării de către fundație a vreunei activități împotriva bunelor moravuri, ordinii publice și siguranței statului. Oricum, lichidarea persoanei juridice nu s-a făcut în conformitate cu legea, respectiv de către puterea judecătorească.
Reclamanta justifică un interes juridic în promovarea acțiunii, fiind fondatorul unic al persoanei juridice ilegal dizolvate. Reclamanta susține că a formulat plângere prealabilă la Guvernul României, la care nu a primit răspuns.
În drept se invocă dispozițiile art.1, 8, 10 și urm. din Legea nr.554/2004.
Prin întâmpinare (filele 120 - 127), Guvernul României a solicitat respingerea acțiunii, invocând următoarele excepții:
-excepția inadmisibilității acțiunii în raport cu dispozițiile art.5 alin.2 din Legea nr.554/2004, întrucât cap.III al Legii nr.86/2006 reglementează o procedură specială dată în competența judecătoriilor pentru acțiunile ce au ca obiect dobândirea sau pierderea calității de asociație religioasă;
-excepția tardivității introducerii acțiunii, apreciind că actul administrativ dedus judecății are caracter individual, astfel încât dreptul reclamantei de a se adresa instanței trebuia exercitat în condițiile și termenele prevăzute de art.7 ale Legii nr.554/2004 modificată și completată (în vigoare la data sesizării instanței competente).
-excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei CA Sibiu pe motiv că reclamanta CA Sibiu nu își justifică calitatea procesuală activă, deoarece nu face dovada dreptului propriu recunoscut de lege și care să fi fost vătămat de actul administrativ contestat, după cum nu face nici dovada legăturii de cauzalitate între act și vătămarea invocată.
În acest context, se precizează că reclamanta CA Sibiu ar putea avea calitate procesuală activă numai în situația contestării unor acte care ar afecta existența sa ca persoană juridică, patrimoniul, activitatea sau condițiile sale de funcționare.
-excepția lipsei de interes a reclamantei, constând în aceea că reclamanta, deși a promovat acțiunea în nume propriu, totuși, invocă și argumentează vătămarea intereselor private ale Fundației, care, însă nu se pot confunda/identifica cu cele ale Parohiei CA Sibiu.
-excepția de fond, peremptorie a lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Guvernul României, întrucât Guvernul României nu este succesorul de drept al Președenției Consiliului de Miniștri, cum încearcă să sugereze reclamantul. Aceasta deoarece toate structurile de putere ale fostului regim și-au încetat existența prin Decretul - Lege nr.2/27.12.1989, iar noile structuri politice ale statului au luat ființă din momentul constituirii lor prin acte ale organelor de stat competente.
În cauză a formulat cerere de intervenție în interesul pârâtului Guvernul României, Ministerul Justiției și Libertăților în temeiul art.49 al.3 Cod pr.civilă, care invocă neaplicarea Legii nr.554/2004 acestui litigiu, apreciind că se aplică prevederile Legii nr.29/1990. Invocă tardivitatea acțiunii susținând că termenele de sesizare a instanței de contencios administrativ potrivit art.5 din Legea nr.29/1990, dar și art.11 și art.2 lit.c din Legea nr.554/2004 sunt depășite la data sesizării instanței.
Pe fond, se susține că actul atacat este legal, fiind emis potrivit art.9 alin.2 și 6 din Legea nr.11/1944, pentru cazuri urgente, la cererea ministrului justiției, pentru interese superioare de stat și fără arătare de motive.
Instanța a pus în discuția părților cererea de intervenție în interesul pârâtului, admițând-o în principiu.
De asemenea, s-au pus în discuție reclamantei excepțiile invocate, asupra cărora instanța reține următoarele:
Actul atacat este un act administrativ individual emis în 1950, prin care s-a dispus încetarea mai multor persoane juridice, printre care și a Fundației, al cărei fondator unic este reclamanta.
Sub aspectul calității procesuale active și a interesului, sigur că reclamanta justifică atât dreptul vătămat prin dizolvare, cât și interesul reînființării, fiind fondatorul unic al fundației dizolvate, singurul de altfel care supraviețuind dizolvării persoanei juridice Fundația putea contesta actul de dizolvare.
Excepția lipsei calității procesuale active și a lipsei interesului reclamantei sunt nefondate și vor fi respinse de instanță.
Și excepția lipsei calității procesuale pasive a Guvernului României este nefondată, întrucât Consiliul de Miniștri exercită puterea executivă, astfel încât pârâtul Guvernul României ca autoritate publică a puterii executive potrivit Legii nr.90/2001 stă în justiție pentru propriile acte administrative, dar și pentru actele administrative emise de cei care au exercitat înaintea sa puterea executivă.
Prin urmare, și această excepție este nefondată.
În ce privește inadmisibilitatea acțiunii în contencios administrativ pe motiv că Legea nr.486/2006 prevede o procedură specială pentru asociațiile religioase, alta decât cea a contenciosului administrativ, instanța apreciază că excepția este nefondată, întrucât reclamanta așa cum susține, nu contestă pierderea calității de asociație religioasă a unei asociații născute sub imperiul acestei legi ci a unei fundații constituită conform Legii nr.21/1924.
Însă sub aspectul tardivității sesizării instanței de contencios administrativ, se constată că excepția invocată de pârât și de intervenienta în interesul acestuia este fondată și conduce la respingerea acțiunii reclamantei ca tardivă.
Astfel, potrivit art.11 din Legea nr.554/2004, cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual se pot introduce în termen de 6 luni de la primirea răspunsului la plângerea prealabilă sau de la data refuzului de soluționare a cererii, dar nu mai târziu de 1 an de la data emiterii actului.
Actul atacat este emis în 1950. Chiar dacă s-ar admite că până în decembrie 1989 pe durata regimului comunist s-ar fi justificat o lipsă de acțiune în justiție a reclamantei, ulterior acestei date au trecut 19 ani în care reclamanta deși avea garantat dreptul de acces la instanță, nu și l-a exercitat.
Reclamanta nu poate invoca faptul că nu a cunoscut despre actul atacat, cât timp era fondatorul unic al fundației dizolvate. În acest sens, faptul că a încercat să reînființeze fundația continuatoare acelei inițiale, așa cum a recunoscut în fața instanței, demonstrează că a cunoscut despre dizolvare.
Oricum, legea nu impune calcularea termenului de 1 an de la comunicarea actului ci de la emiterea actului. Ori, nr.399 este emis în 1950, iar termenul s-ar calcula indiferent sub imperiul cărei legi a contenciosului administrativ (art.5 din Legea nr.29/1990, art.11 din Legea nr.544/2004) de la data emiterii actului, fiind demult împlinit.
În consecință, instanța va admite această excepție și va respinge ca tardivă acțiunea reclamantei în contencios administrativ. Se va admite și cererea de intervenție în interesul pârâtului.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția inadmisibilității acțiunii.
(continuarea sentinței civile nr.12/19.01.2010)
*
Admite excepția tardivității acțiunii în contencios administrativ invocată de pârâtul Guvernul României și respinge ca tardivă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta CA Sibiu cu sediul în Sibiu, P-ța -, nr.1 împotriva pârâtului Guvernul României cu sediul în B, P-ța -, nr.1, sector 1, având ca obiect anularea parțială a Hotărârii Consiliului de Miniștri nr.399/14.04.1950.
Admite în principiu și în fond cererea de intervenție în interesul pârâtului formulată de Ministerul Justiției și Libertăților cu sediul în B,-, sector 5.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 19 Ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
Red.
Dact.
5 ex./19.02.2010
Președinte:Marieta FloreaJudecători:Marieta Florea
