Anulare act administrativ . Decizia 1209/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.1209
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 04 05 2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Voicu Rodica
JUDECĂTOR 2: Hortolomei Victor
JUDECĂTOR 3: Grecu Gheorghe G
GREFIER: - -
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta pârâtă AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, împotriva sentinței civile nr.122/14 01 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX a Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul reclamant G prin avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.-/03 03 2009 pe care o depune la dosar, lipsă fiind recurenta pârâtă
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Având cuvântul, intimatul reclamant, prin apărător, declară că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, constatând încheiată cercetarea judecătorească, instanța acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Intimatul reclamant G, prin apărător, solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală. Fără cheltuieli de judecată. Depune concluzii scrise și practică judiciară.
Curtea reține recursul spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului din prezenta cauză:
Prin sentința civilă nr.122/14.01.2009, Tribunalul București - Secția a IX-a de Contencios Administrativ și Fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul G în contradictoriu cu pârâta Autoritatea pentru Restituirea Proprietăților; a anulat decizia nr.1369/2008 a pârâtei; a obligat pârâta să emită o nouă decizie de validare a hotărârii nr.231/04.04.2006 a Comisiei județului C de aplicare a Legii nr.9/1998 și de actualizare a sumei din această hotărâre cu indicele de inflație de la data de 04.04.2006 până la data emiterii deciziei de validare; a obligat pârâta să emită această decizie în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a prezentei sentințe sub sancțiunea de daune cominatorii de 100 lei/zi de întârziere de la depășirea acestui termen.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrata la aceasta instanța sub nr-, reclamantul Gac hemat în judecată pe pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, ca prin hotărârea judecătorească ce se va da, să se dispună anularea deciziei nr.1369/6.08.2008 de invalidare a hotărârii nr.231 a Comisie de aplicare a Legii 9/1998 a jud. C, obligarea pârâtei să emită decizie de validare a hotărârii care să cuprindă actualizarea compensații lor până la data emiterii deciziei, să se stabilească un termen de 30 de zile de executare de la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii sub sancțiunea de daune cominatorii de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că, prin cererea înregistrată la Comisia Județeană C de aplicare a Legii 9/1998 a solicitat emiterea unei hotărâri prin care să acorde compensații bănești pentru imobilele deținute de antecesorul sau de 5 ha teren agricol si loc de casa in suprafața de 2.500 mp. Prin hotărârea nr.23 1/4.04.06 s-a admis cererea sa. Printr-o sentință a Tribunalului Bucureștia fost obligată pârâta sa emită decizie de validare/invalidare a hotărârii. Astfel, prin decizia nr.1369/6.08.2008 s-a invalidat hotărârea nr.231/4.04.06 emisă de Comisia Județeană C de aplicare a Legii 9/1998. A mai arătat că în această decizie nu a fost calculate și acordate compensații pentru bunurile autorului sau deținute in loc. jud. conform situației de avere rurala din 24.01.1942, întrucât nu s-a făcut dovada recolonizării în com., jud. C și că se va emite hotărâre pentru diferența dintre bunurile abandonate in Bulgaria si cele primite in România. A dobândit în com., jud. Constanta 4,50 ha teren arabil, construcție cu 3 camere si 3.500 mp loc de casa dar transmisiunea acestor bunuri in proprietatea antecesorului sau s-a tăcut cu titlu oneros,prin contract de vânzare cumpărare autentificat si transcris sub nr.10672/17.05.1948,astfel ca prin acest act antecesorul nu a fost despăgubit de către Statul
Examinând actele și lucrările dosarului, Tribunalul a reținut următoarele:
Prin hotărârea nr.231/4.04.2006, emisă de Comisia Județeană C de aplicare a Legii 9/98, au fost admise pretențiile privind acordarea compensațiilor bănești formulate de G, și - în calitate de moștenitori ai defunctului, pentru bunurile acestuia din urmă trecute în proprietatea statului bulgar. In cuprinsul acesteia s-a arătat ca valoarea totală a compensațiilor, stabilită în baza referatelor privind calculul compensațiilor si a Raportului Comisiei tehnice de evaluare și consemnata în proces verbal este de 128.729,60 lei pentru locuința, anexe gospodărești si teren aferent precum si 1.203,90 lei pentru terenul agricol.
Ulterior, prin decizia nr.1369/6.08.2008, s-a invalidat hotărârii nr. 231/4.04.06 reținându-se ca antecesorul a fost recolonizat si deci să se stabilească despăgubiri pentru diferența dintre bunurile abandonate si bunurile primite la recolonizare.
Din cuprinsul documentelor pe care Comisia de Aplicare a Legii 9/1998 le-a avut în vedere la stabilirea compensațiilor rezultă că potrivit situației de avere a Comisiei mixte romano-bulgare, autorul a deținut în loc., jud. 5 ha teren agricol și 2.500 mp loc de casă.
Prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 8.03.1948 intre Statul Român, prin Ministerul Agriculturii și Domeniilor, Oficiul Național al, în calitate de vânzător și autorul reclamantului, în calitate de cumpărător, acesta din urmă dobândește în proprietate, un teren agricol în suprafață de 4,50 ha teren în com., jud. Constanta, un imobil cu 3 camere, dependințe în suprafață de 3.500 mp, în virtutea calității de "colonist", prețul fiind, potrivit contractului de 235.000 lei, urmând a se achita fără dobânda de către colonistul cumpărător sau de urmașii săi, in termen de 10 ani începând cu 1 ianuarie 1950.
Prin decretul nr.553/1953 s-a dispus anularea sumelor care nu au fost achitate dar erau datorate statului român de către coloniștii evacuați din D de Sud, drept preț, pentru terenurile si construcțiile primite de aceștia potrivit contractelor încheiate in baza Legii 766/1941.
În acest context a apreciat Tribunalul că, în speță, autorul reclamantului, a fost "scutit" de către legiuitor să mai achite ratele datorate prin contractul de vânzare cumpărare, până la împlinirea celor 10 ani stabiliți potrivit contractului. Totuși, in ceea ce privește ratele deja achitate de către coloniștii beneficiari ai decretului, in speța de către autorul reclamantului, pe parcursul celor 3 ani, respectiv 1950-1953, legiuitorul nu aduce nici o precizare sub aspectul acestora, motiv pentru care, in aprecierea caracterului "oneros" al acestui act prețul achitat rămâne dobândit de vânzător, in absenta unei prevederi legale exprese de restituire.
Prin contractul de vânzare cumpărare s-a stabilit atât prețul cât și termenele de plată, tribunalul reținând că acest act este cu titlu oneros si nu constituie o acordare a antecesorului reclamantului o compensare pentru bunurile abandonate în statul bulgar pentru a fi luat în considerare și a se aprecia de pârâtă că se impune diminuarea acestor compensații stabilite cu bunurile dobândite cu titlu oneros de către in România.
Conform art.1 din Legea 554/2004 se arată că "orice persoana care se consideră vătămata într-un drept al său ori intr-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ.,se poate adresa instanței de contencios administrativ competente,pentru anularea actului, recunoaște-rea dreptului pretins sau a interesului legitim si repararea pagubei ce I-a fost cauzata" iar la art.2 lit. o din Legea 554/2004 se arata ca se înțelege prin "interes legitim privat - posibilitatea de a pretinde o anumita conduita,in considerarea realizării unui drept subiectiv viitor si previzibil,prefigurat". De asemenea art.2 lit.r din Legea 554/2004 definește excesul de putere ca fiind "exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor"
Față de aceste considerente, instanța a reținut că în baza art.1 si 18 din Legea 554/2004 raportat la art.5 si 7 din Legea 9/1998 acțiunea reclamantului este întemeiată, motiv pentru care a dispus anularea deciziei nr.1369/6.08.2008 emisă de pârâtă ca fiind act nelegal dat cu exces de putere, prin încălcarea dreptului de proprietate al antecesorului apreciind ca actul de vânzare cumpărare a unor imobile după colonizare este un act de acordare de compensații din partea statului R pentru bunurile abandonate de acesta in Bulgaria, apreciere care duce la diminuarea compensațiilor prev de art.1 din Legea 9/1998 si a obligat pârâta sa emită ordinul de validare a hotărârii nr.231/4.04.06 emisă de Comisia Județeană de aplicare a Legii 9/1998, sume care vor fi actualizate cu rata inflației de la data emiterii hotărârii si data emiterii ordinului,in baza principiului prev. de Legea 9/1998 de reparare a prejudiciului cauzat ca urmare a aplicării tratatului din 7 septembrie 1940, reparație integrala si echitabilă conform art.1 din legea 9/1998, art.1073 si următoarele din Codul
civil și art.1 protocolul IV CEDO.
Având în vedere prevederile art.24 alin.l din Legea 554/2004 care arată că "Dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un certificat, o adeverință sau orice alt înscris, executarea hotărârii definitive și irevocabile se va face în termenul prevăzut în cuprinsul ei, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii"și văzând ca este întemeiat petitul principal, pe cale de consecință, tribunalul a admis și petitul de a obliga pârâta la îndeplinirea obligației de a face în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a acestei hotărâri.
Având in vedere că daunele cominatorii sunt un mijloc de constrângere in îndeplinirea unei obligații de a face personala, obligație pe care doar parata o poate realiza, si văzând ca este întemeiat petitul principal, pe cale de consecință, a admis și petitul subsecvent și a obligat pârâta la îndeplinirea obligației de a face sub sancțiunea de daune cominatorii pe zi de întârziere de 100 lei, de la data epuizării termenului stabilit de 30 de zile.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești, în termen legal, a declarat recurs pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților criticând soluția instanței de fond pe motiv de nelegalitate și netemeinicie, invocând următoarele aspecte:
În conformitate cu prevederile art. 3 alin. 2 din Hotărârea nr. 286/2004, privind unele măsuri referitoare la funcționarea Comisiei centrale și a comisiilor județene și a municipiului B pentru aplicarea dispozițiilor Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C la 7 septembrie 1940, coroborate cu prevederile art.28 din Ordonanța nr.94/2004 privind reglementarea unor măsuri financiare și cu dispozițiile Hotărârii nr. 1643/2004 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea nr.OG 94/2004, în cazul în care Departamentul pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, propune invalidarea hotărârilor comisiilor județene/a municipiului B și se impune reanalizarea documentației și adoptarea unor noi hotărâri de către aceste comisii, dosarul se înaintează acestora din urmă. După reanalizarea dosarelor de către comisiile județene/a municipiului B acestea le transmit din nou Departamentului în vederea analizării.
De asemenea, având în vedere că Decizia nr.1369 din 06.08.2008 invalidează Hotărârea Comisiei Județene, rezultă că nu s-a stabilit încă valoarea compensaților care se vor acorda, dosarul urmează să fie reanalizat, urmând a se stabili o nouă valoare a despăgubirilor luând in considerare observațiile cuprinse în Decizia Vicepreședintelui Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.
Astfel, reclamanților, beneficiari ai despăgubirilor, nu li s-a pus în vedere prin Decizia atacată faptul că nu au dreptul la despăgubiri ci doar s-a invalidat o hotărâre, datorită existenței unor inadvertențe, urmând ca acestea să fie îndreptate prin reanalizarea dosarului, urmându-se procedurile stabilite de către o lege specială, în speță Legea nr. 9/1998.
În aceste condiții, Comisia județului C, instituție la care se află, în prezent, dosarul spre reanalizare, urmează a emite o nouă hotărâre care va fi înaintată către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților spre validare/invalidare.
Intimatul G nu a formulat întâmpinare, dar a depus la dosar concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, pentru considerentele reținute și prin sentința civilă recurată.
A atașat la dosar practică judiciară.
Curtea de APEL BUCUREȘTIs -a constatat legal sesizată și competentă material să soluționeze prezentul recurs, date fiind prevederile art.3 și 299 Cod procedură civilă, precum și ale art.20 din Legea nr.554/2004, modificată și completată.
Verificând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, conform art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este întemeiat în parte pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
În primul rând, în raport de faptul că prin Decizia nr.XXI/19 martie 2007 Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite, pronunțată în urma soluționării unui recurs în interesul legii, s-a stabilit că actualizarea întregii sume în raport de indicele de creștere a prețurilor intervine numai în cazul în care validarea de către Cancelaria Primului Ministru a hotărârilor comisiilor teritoriale are loc cu depășirea termenului de 60 de zile prevăzut în art.7 alin.3 din Legea nr.9/1998, Curtea reține că în mod greșit instanța de fond a dispus actualizarea sumei începând cu data emiterii hotărârii nr.231/04.04.2006 a Comisiei Județene C de aplicare a Legii nr,9/1998, când în mod corect, conform Deciziei nr.XXI/19.03.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite, actualizarea trebuia dispusă începând cu data de 04.06.2006 (după împlinirea termenului de 60 de zile prevăzut în art.7 alin.3 din Legea nr.9/1998), impunându-se admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței civile recurate în sensul că actualizarea se va face de la data de 04.06.2006 până la data emiterii deciziei de validare.
În al doilea rând, deși art.30 din nr.OG94/2004 și art.8 din HG nr.1643/2004 reglementează posibilitatea invalidării hotărârii comisiei județene, invalidarea, potrivit acelorași acte normative, nu poate interveni decât pentru motive temeinice, condiție care nu este îndeplinită în prezenta cauză, astfel cum corect a reținut și instanța de fond.
În esență, se constată, pe de o parte, că existența în patrimoniul autorului intimatului Gal ocuinței, anexelor gospodărești și terenurilor pentru care s-au acordat compensații prin Hotărârea nr.231/04.04.2006 a Comisiei Județene C de aplicare a Legii nr.9/1998, este dovedită cu înscrisuri în sensul art.5 din Legea nr.9/1998 republicată (filele 117-119 dosar fond), iar, pe de altă parte, că actul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 08.03.1948 între Statul Român, prin Ministerul Agriculturii și Domeniilor, Oficiul Național al, în calitate de vânzător, și autorul intimatului G, în calitate de cumpărător (fila 97 dosar fond), este un act cu titlu oneros. Mai mult, deși încheiat în anul 1948, acest contract a fost încheiat în baza Legii nr.1430/1940, iar nu în temeiul Legii nr.766/1941 și recurenta nu a demonstrat în nici un fel că autorul intimatului ar fi primit compensații sau despăgubiri pentru bunurile imobile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C la 7 septembrie 1940.
Pe cale de consecință, față de prevederile art.304 pct.9 și art.312 alin.1, 2 și 3 Cod procedură civilă, se va admite recursul, se va modifica în parte sentința civilă recurată, în sensul că actualizarea sumei se va face de la data de 04.06.2006 până la data emiterii deciziei de validare și se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta pârâtă AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, împotriva sentinței civile nr.122/14 01 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că actualizarea se va face de la data de 04.06.2006 până la data emiterii deciziei de validare.
Menține celelalte dispoziții.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 04.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - -
GREFIER,
- -
Președinte:Voicu RodicaJudecători:Voicu Rodica, Hortolomei Victor, Grecu Gheorghe
